Presa greacă: Nu Kovesi a adus Grecia în vizorul UE, ci scandalurile guvernului Mitsotakis

Analiză a publicației elene IN.GR, via Rador: Laura Kövesi și-a încheiat mandatul la Parchetul European. Asta nu înseamnă că Grecia a primit o iertare a păcatelor. Observăm că există, în diverse zone, inclusiv din partea unor oficiali guvernamentali, un climat de entuziasm pentru faptul că Laura Kövesi și-a încheiat mandatul de șefă a Parchetului European.

Acest entuziasm se bazează pe un narativ conform căreia Kövesi a abuzat de funcție, a avut propria agendă și a luat pe nedrept în vizor Grecia, scoțând la iveală scandaluri care, potrivit promotorilor acestui narativ, nu ar fi existat și, în acest fel, a alimentat o dezbatere pe seama acestor scandaluri care avea scopul doar de a prejudicia guvernul Noii Democrații și pe premierul Kyriakos Mitsotakis.

Acum, că nu mai este Kövesi procuror european, se merge mai departe pe narativul „festivist”, cum că va înceta „persecutarea” guvernului, iar Parchetul European va reveni la „normalitate”, adică nu va mai deranja guvernul grec.

Desigur, există câteva elemente decisive pe care acest narativ nu le include. Kövesi nu a fost demisă de la Parchetul European. Nu a fost dată afară. Nu a fost considerată inadecvată. Și-a încheiat „în mod meritoriu”, cum am fi spus pe vremuri, mandatul, exact așa cum fusese planificat.

Și, cu excepția guvernului Noii Democrații, nici nu există un val general de proteste în Europa împotriva instituției.

În realitate, Laura Kövesi și-a făcut treaba, care a fost tocmai aceea de a fi activă și, în coordonare cu procurorii europeni din fiecare țară, să lupte împotriva deturnării fondurilor europene și a fraudei transfrontaliere cu TVA. Mai precis, să elucideze cazuri, să pregătească dosare și apoi să lase organele judiciare competente să decidă cine ar trebui trimis în judecată și apoi cine ar trebui condamnat și cine este nevinovat.

Faptul că, în acest cadru, Parchetul European a adus în prim-plan și posibile responsabilități penale ale unor miniștri și politicieni, s-a întâmplat tocmai pentru că și-a făcut treaba. Pentru că existau indicii clare. Faptul că Noua Democrație și-a tratat majoritatea parlamentară ca pe un permanent mijloc de exonerare și s-a asigurat că unii miniștri nu vor ajunge, în cele din urmă, să răspundă în fața justiției ține de modul în care guvernul înțelege legalitatea și integritatea, nu de existența sau inexistența răspunderii penale a miniștrilor.

Prin urmare, dacă a fost sau nu vorba de scandaluri nu este ceva ce va decide guvernul. Și asta pentru că, pur și simplu, scandalurile au existat și nu au fost „fabricate” de  Kövesi.

Pentru că știm foarte bine că a existat o problemă serioasă cu contractele pentru rețeaua feroviară și știm foarte bine că, dacă proiectele respective ar fi fost finalizate, tragedia de la Tempi (accidentul feroviar soldat cu 57 de morți) nu s-ar fi întâmplat. Acesta este un scandal real, cu consecințe tragice, și este important să fie investigat și să fie atribuite răspunderile aferente.

Știm, de asemenea, foarte bine că a existat un scandal OPEKEPE (agenția de plăți în agricultură, acuzată că a acordat subvenții preferențiale pe bază de declarații fictive n.trad.). Că a existat o deturnare extinsă de fonduri europene, deoarece un mecanism de partid a folosit fonduri pentru a crea o relație politică mai favorabilă pentru Noua Democrație.

De asemenea, știm că există probleme serioase cu mai multe dintre contractele Fondului de Redresare, fie că este vorba de „licitații trucate” sau de onorarii excesive pentru diverse firme de consultanță și că, din acest motiv, aceste cazuri sunt investigate. Știm că există probleme cu alte licitații și achiziții.

Parchetul European s-a ocupat și se ocupă de astfel de cazuri, tocmai pentru că există o problemă de deturnare de fonduri, gestionare defectuoasă și corupție. Nu pentru că are vreo legătură cu guvernul lui Kyriakos Mitsotakis, ci pentru că este vorba de scandaluri reale. Și atâta timp cât acestea există, va continua să le caute, chiar dacă acest lucru nu este pe placul celor care consideră normal să se irosească resurse care ar putea fi mult mai bine utilizate.

De altfel, ceea ce se întâmplă cu instituțiile europene și modul în care își vor face treaba nu este, din fericire, determinat de actele non papers ale unui guvern care a fost prins „cu mâța în sac” de prea multe ori. Este determinată de legislația europeană și de principiile statului de drept. Acelea pe care guvernul grec crede că le poate ocoli cu ușurință.

Traducerea Rador: Carolina Ciulu