„Vrem o țară ca afară!”

Lozinca declamată de tinerii trotinetiști, frumoși și liberi, desigur, alături de alte sloganuri cu referire la pușcărie, răsunau cu putere prin piețe, în războiul sfânt cu penalii și, în general, cu oricine avea altă părere.

S-a scandat împotriva legalizării hoției nu doar până la răgușeală, ci chiar până la modificarea ADN-ului de disporez, iar statul de drept a ieșit din sfera laică, pentru a deveni un imn aproape mistic.

Și atât de mult au luptat forțele binelui pentru dreptate, să ne scoată din bezna ignoranței, să ne izbăvească de balcanism și să ne lipească, în sfârșit, de civilizația occidentală, până când au dat de ai lor, condamnați prin sălile de tribunal, bine plasați prin sinecuri, prezenți pe la combinații sulfuroase cu "extremiștii". Moment în care s-a dispus rapid: "la loc comanda!"

Atât de rău au zbârcit-o apostolii dreptății din secta Bolomaniei, că până și marea preoteasă a băsismului, iohannismului și nicușorismului - admirabila doamnă Mungiu-Pippidi - a devenit, recent, îngrijorată.

Așadar, în aceste zile de vară, când reziliența, sustenabilitatea și reformele mai sunt întrerupte doar de câte un protest - ilegitim, desigur - al medicilor, profesorilor, ciobanilor sau mai știu eu cui, lumina aprinsă în "cămara gospodarului" arată diferit de promisiunile liberal-sălvătoriste.

Pe de o parte, îl avem pe acest închipuit Dexter fără haz, salvatorul de import al Banatului, Dominic Fritz, primar la orașul-martir. Bizarul cu nume predestinat de romanele lui Hassel pare că s-a împiedicat în rigorile primitive ale legii românești privind incompatibilitățile.

Ce face "coaliția pro-europeană" cu trimisul stăpânirii? Doar n-o să urle poeziile alea cu integritatea, nici n-o să amenințe cu firman de la instanța morală supremă de la Bruxelles. Se pune pe treabă, legea (inițiată - culmea! - tot de ei) devine plastilină, iar personificarea formei fără fond nu trebuie retrasă de agentură de la post. Poate zburda în voie pe mai departe. Doar n-o să schimbi un primar și șef de partid pentru o neînsemnată sentință definitivă a Înaltei Curți.

În tot acest timp, transparența – acel Graal al "oamenilor noi" – a suferit și ea o mutație severă. De la declamațiile ritoase privind lumina în averile politicienilor, bolomanii penele-usere au constatat că e păcat să știe tot poporul protestatar ce bani buni se fac din consultanță, sinecuri și contracte cu statul (român, german și nu numai). Când ajungi la cașcacal, secretul devine brusc o chestiune de „securitate națională” și decență privată.

Nici intransigentele voci ale forțelor reformiste din "societatea civilă" nu par să fie deranjate de ipocrizia propriilor icoane. Inflația crește, motorina și curentul sunt cele mai scumpe din Europa, recesiunea economică e oficială, clase profesionale întregi se revoltă, dar cui să-i pese?

Esențial e că pionii locali execută dispozițiile stăpânirii. Se fac împrumuturi ca să se cumpere de la cine trebuie, se achită "taxe de șmecherie" pentru protectorii externi, se închiriază boții necesari, ca să nu credem că ni se pare: de vină pentru orice ne-ar deranja e tot PE SE DE. Am scris încă de acum 2 ani de adevărata și necesara coaliție de dreapta .

PS: stingeți lumina în cămară, să nu dați de Simion îmbârligat cu Bolojan, la lumânarea ținută de Fritz.