VIDEO A murit o adevărată legendă a fotbalului mondial: 'Regele' Kevin Keegan a cucerit de două ori consecutiv Balonul de Aur

Kevin Keegan, una dintre marile figuri ale fotbalului englez și unul dintre puținii jucători care au câștigat Balonul de Aur în doi ani consecutivi, a murit la vârsta de 75 de ani. Legenda cluburilor Liverpool și Newcastle anunțase, cu doar câteva luni în urmă, că fusese diagnosticată cu cancer în stadiul patru.

În ianuarie s-a anunțat că Keegan a fost diagnosticat cu cancer în stadiul patru, familia sa dezvăluind că va începe tratamentul, scrie The Independent.

Cunoscut mai ales pentru realizările sale ca manager la Newcastle și ca jucător la Liverpool, Keegan și-a construit o carieră de succes care a inclus trei titluri în Prima Divizie, o Cupă FA, o Cupă Europeană și două Cupe UEFA, precum și un titlu în Bundesliga, între anii 1968 și 1984.

Atacantul care a devenit o legendă la Liverpool

Keegan era cunoscut ca un atacant de viteză, cu o abilitate extraordinară cu mingea, formând un parteneriat formidabil în atac cu John Toshack și aflându-se în centrul echipei Liverpool din anii 1970, sub conducerea lui Bill Shankly și Bob Paisley.

Ca manager, Keegan a dus-o pe Newcastle din liga a doua în Premier League și a ajuns la cel mai bun loc al clubului din istorie, câștigând porecla „Regele Kev”. El a transferat unii dintre cei mai emblematici jucători ai echipei, inclusiv pe Alan Shearer.

Născut în 1951 în Armthorpe, Doncaster, și fiul unui miner, Keegan a povestit cum a folosit căruciorul fratelui său drept stâlp de poartă. Deși tatăl său era fan Newcastle, el a crescut susținând echipa locală Doncaster Rovers.

Drumul neobișnuit al lui Kevin Keegan spre vârful fotbalului

Comparativ cu majoritatea fotbaliștilor moderni, Keegan a avut o călătorie neortodoxă către vârful fotbalului. În loc să treacă prin academia unui club consacrat, și-a început cariera la Scunthorpe, în 1968, ca ucenic, după ce fusese remarcat în anul precedent jucând în ligile locale.

A debutat împotriva lui Peterborough la vârsta de 17 ani și a jucat 29 de meciuri în campionat în primul său sezon.

În autobiografia sa, Keegan menționează salariile mici ale clubului, care îl obligau să lucreze pe timpul verii. În 1971, Keegan i-a atras însă atenția șefului scouterilor de la Liverpool, Geoff Twentyman, iar Bill Shankly l-a transferat pentru suma de 35.000 de lire sterline, după ce marcase 18 goluri în 124 de apariții pentru Scunthorpe.

Shankly i-a cultivat talentul lui Keegan și i-ar fi spus, după doar trei zile de antrenament la Melwood: „Vei juca pentru Anglia”. Predicția s-a îndeplinit în anul următor, când Keegan a debutat pentru națională împotriva Țării Galilor, la Cardiff.

Trei titluri și o Cupă a Europei cu Liverpool

Keegan s-a alăturat echipei Liverpool într-o perioadă în care Shankly construia ceea ce avea să devină una dintre forțele dominante ale fotbalului european. Când a plecat la Hamburg, în 1977, existau puține trofee pe care clubul să nu le fi ridicat.

În cele 230 de apariții pentru club și cele 68 de goluri marcate, Keegan a câștigat trei titluri de campion, două Cupe UEFA, o Cupă FA și o Cupă a Europei, obținută în ultimul său sezon, sub conducerea succesorului lui Shankly, Bob Paisley.

Dincolo de performanțe, trofee și golurile memorabile, un alt moment din perioada petrecută la Liverpool a rămas în istorie. Eliminarea sa din meciul Charity Shield din 1974, în urma unei încăierări cu Billy Bremner de la Leeds, a devenit primul cartonaș roșu acordat în această partidă și a fost consemnată în cărțile recordurilor.

Keegan s-a alăturat echipei Hamburg în 1977, pentru 500.000 de lire sterline, un record de transfer la acea vreme în Germania. A câștigat titlul în Bundesliga înainte de a se întoarce în Anglia, unde a jucat pentru Southampton și apoi pentru Newcastle.

În 1979, a avut și o scurtă incursiune în muzica pop, lansând piesa „Head over Heels in Love” alături de Chris Norman. De asemenea, a devenit imaginea unei campanii pentru siguranța rutieră.

Kevin Keegan a câștigat Balonul de Aur în 1978 și 1979

În timpul carierei sale de jucător, Keegan a evoluat împotriva unui Diego Maradona în vârstă de 19 ani, cu care a făcut schimb de tricouri la sfârșitul unui meci, dar și împotriva unui Pelé ajuns la 38 de ani.

S-a întâlnit pe teren cu jucători precum Johan Cruyff, George Best și Michel Platini și a câștigat Balonul de Aur în 1978 și 1979, intrând în grupul restrâns al fotbaliștilor care au primit trofeul în doi ani consecutivi.

Cariera sa la naționala Angliei a fost însă afectată de incapacitatea echipei de a se califica la turneele importante și de accidentări.

Keegan a jucat în 63 de meciuri pentru echipa națională, marcând 21 de goluri, și a fost căpitan în 31 de partide, până la retragerea sa după Cupa Mondială din 1982.

Cariera sa la turneele mondiale s-a rezumat însă la o singură apariție, timp de 26 de minute, în partida în care Anglia a fost eliminată de Spania, în 1982. Atacantul suferise o accidentare la spate care îl împiedicase să joace în faza grupelor.

Cum a devenit „Regele Kev” la Newcastle

Keegan a jucat doar două sezoane pentru Newcastle, dar a devenit extrem de popular printre suporteri. Acolo și-a încheiat cariera profesionistă în fotbalul englez, la vârsta de 33 de ani.

Relația sa cu Newcastle avea să-l readucă la club aproape opt ani mai târziu, de această dată în postura de manager.

În momentul revenirii sale, Newcastle se lupta pentru evitarea retrogradării în al treilea eșalon al fotbalului englez. Keegan nu doar că a salvat clubul, dar l-a și promovat în Premier League pentru sezonul 1993-1994.

În 1996, Newcastle a terminat campionatul pe locul al doilea, cea mai bună clasare a clubului în istoria Premier League. Înainte de plecarea sa din anul următor, Keegan a realizat și unul dintre cele mai importante transferuri din istoria echipei, aducându-l pe Alan Shearer de la Blackburn.

A condus naționala Angliei și Manchester City

După o scurtă pauză, Keegan a preluat conducerea echipei Fulham, iar în februarie 1999 a fost numit selecționer al Angliei.

A demisionat după înfrângerea în fața Germaniei, în ultimul meci jucat pe vechiul stadion Wembley. Keegan și-a anunțat plecarea la numai câteva minute după partidă, încheindu-și mandatul după 20 de luni.

Ulterior, a antrenat Manchester City, înainte de a-și anunța retragerea din sport în 2005.

Un singur club l-a convins să revină. Keegan s-a întors pe St James’ Park în ianuarie 2008, dar relația sa cu conducerea s-a deteriorat rapid. A plecat în luna septembrie a aceluiași an, iar conflictul public cu proprietarul Mike Ashley s-a dovedit imposibil de reparat.