Uși vechi salvate de la foc și transformate în artă / Colecție unică de uși tradiționale recondiționate, lângă Vulcanii Noroioși din Buzău

Zeci de uşi vechi, colorate, cu diverse motive tradiţionale şi de diferite mărimi, care s-ar fi putut transforma în lemne de foc, au fost colecţionate şi recondiţionate de către un meşter popular buzoian, obiectele de mobilier care au primit o nouă şansă la viaţă amintind de trecut, de aşezările rurale şi de sătenii cu tradiţiile lor, transmite Agerpres.

Dincolo de fiecare uşă se ascunde întotdeauna o poveste, iar în localitatea Scorţoasa din judeţul Buzău, o păstrătoare a tradiţiilor populare a decis să le adune pe toate.

În ultimii ani, Gabriela Pavel a reuşit să colecţioneze şi să restaureze zeci de uşi vechi pe care le păstrează ca o deschidere către trecut, salvându-le înainte de a ajunge pe foc.

O parte dintre ele au fost utilizate pentru amenajarea faţadei unui atelier, iar celelalte din colecţie pot fi admirate de turişti într-un târg al meşteşugurilor, Dealul cu zestre, în drum către Vulcanii Noroioşi.

„De vreo patru ani am început să le strâng şi mi-a venit ideea să le duc la un târg de meşteşuguri unde mai vin şi alţi meşteri. Acel loc pe laterale este îmbrăcat cu uşile acestea vechi. Am făcut un spaţiu pentru meşteşugari, un umbrar mare în care sunt meşterii. Spatele şi lateralele sunt confecţionate din acele uşi astfel încât oamenii, când se duc la Vulcanii Noroioşi, opresc să-şi iau un suvenir şi văd şi altceva. Sunt colecţionate de la sătenii care nu au apucat să le ardă. Foarte mulţi le-au ars. Aşa rău îmi pare pentru că eu orice lucru vechi l-am păstrat, mă încarcă lucrurile acestea vechi, eu nu mă pot detaşa aşa uşor de anumite lucruri. Pur şi simplu am zis că trebuie să le păstrez. Am avut şi eu, dar n-am putut să le stric, chiar dacă am renovat, am zis să le păstrez, pentru că nu ştiu ce idei îmi vin”, a declarat, pentru Agerpres, Gabriela Pavel.

Ea a mai adăugat că preţuieşte într-un mod aparte lucrurile vechi.

„Mai am şi o căsuţă din lemn la care toată faţa i-am făcut-o numai din uşi din vechi, recuperate. Mi se pare că au o frumuseţe aparte. Unde este căsuţa, este atelierul meu, mi s-a părut mai interesant, nu mi s-a părut un lucru obişnuit şi, în plus, îmi plac lucrurile vechi, ştiind că au fost făcute cu greu, pentru că ai mei părinţi au fost foarte săraci când s-au căsătorit şi au făcut singuri absolut tot, cu mâna lor. Ştiu cât au muncit ei şi cât de greu le-a venit să facă orice lucru şi pentru mine lucrurile astea vechi sunt nepreţuite”, a mai spus Gabriela Pavel.

Uşile sunt decorate cu motive populare, ferestrele lor de diverse dimensiuni şi lemnul din care au fost confecţionate pot fi asemuite cu nişte cărţi de vizită aparţinând fostelor locuinţe şi proprietari.

O uşă plină te poate trimite cu gândul la o familie discretă, un geam mare îţi dă impresia deschiderii şi a dorinţei de lumină, în timp ce geamurile înguste sau poziţionate după anumite modele au o aură de modernitate.

Sunt şi uşi din placaj, semn că provin din locuinţe ale căror proprietari s-au luptat cu lipsurile, iar culorile, la rândul lor, pot simboliza eleganţă, tradiţie, o legătură strânsă cu natura, dar şi orientare către inedit.

„Nu sunt două uşi la fel, sunt din case diferite pentru că fiecare le făcea după cum avea bani şi îşi permitea şi sunt foarte vechi. Fiecare uşă este cu modelul ei, cu culoarea ei. Am începând de la alb, crem, până la verde, gri, rozul acela prăfuit. În general sunt în stil clasic, cum făceau odată cu două sau trei geamuri sus, cam pe orizontal, şi apoi două plăcuţe în jos, dar unele sunt mai groase, dacă au avut bani mai mulţi, altele mai au şi modele sculptate. Unele poate chiar au avut doar placaj. Cred că sunt vreo 25, acasă vreo 8 şi mai am adunate câteva pentru a le reface, dar nu prea mai găsesc. Nu vreau să le vând, pur şi simplu vreau să le păstrez”, a precizat meşterul popular.

Pe lângă efortul de a salva cât mai multe uşi de la distrugere, dorinţa de a le colecţiona este dată de faptul că obiectele reprezintă o cale spre trecut, spre uliţele satului şi ale copilăriei pe care odinioară păşeau sătenii.

„Nu a arătat bine niciuna, le-am luat din toate grajdurile, pline de noroi, de pământ, şi le aduc acasă, le culc jos, le dau cu jetul de apă, cu peria să se ia grosul, şi apoi cu soluţie să degresez tot, le ridic şi le las să usuce. Apoi le culc, chiar le şi frec cu flexul, să iau toată vopseaua aceea care s-a uscat, care s-a scorojit. Le frec cu flexul bine şi după aceea le revopsesc. Îmi ia cam o zi să recondiţionez o uşă, este o muncă destul de grea. Îi văd pe săteni şi pe cei care nu mai sunt, îi văd în ochi prin uşile acelea. Mă simt aproape de ei, simt că îi am aproape, îi simt că nu au murit, că sunt cu noi. Aş vrea cât de multe, dar n-am de unde, că nu ştiu dacă mai găsesc”, mai spune păstrătoarea tradiţiilor populare.

Recent, localnica din comuna Scorţoasa a postat pe pagina sa de socializare un anunţ prin care le solicită celor care mai deţin uşi vechi să i le doneze pentru a le oferi o nouă viaţă.

„Dacă există printre dumneavoastră persoane care vor să se debaraseze de uşi vechi, vă rog să mi le daţi mie pentru un proiect frumos. Chiar dacă nu au geam, sau au defecte! (…) Mi-au mai venit idei şi vreau să salvez de la moarte cât se poate de multe. Aşa arată o parte din cele adunate înainte: fericite şi vesele”, este anunţul Gabrielei Pavel.