Trucurile geniale prin care alte popoare 'păcălesc' canicula: Cravata cu gheață sau cănile de lut înlocuiesc aerul condiționat

În timp ce europenii se descurcă cu soluții improvizate când valurile de căldură lovesc continentul, alte culturi ale lumii au transformat adaptarea la temperaturile extreme într-o adevărată știință, relatează Euronews. De la accesorii hi-tech și trucuri bazate pe fiziologia corpului, până la arhitecturi tradiționale.

Cravate cu gel și măști „mătase de gheață”

Dacă în Germania sau în restul Europei prima reacție la caniculă este slăbirea sau renunțarea totală la cravată, Japonia a reinventat acest accesoriu formal. Niponii folosesc cravate speciale dotate cu pachete mici de gheață sau inserții de gel, căptușite cu un burete care absoarbe transpirația.

Deși par excentrice, metodele japoneze se bazează pe principii fiziologice. Răcirea gâtului, a încheieturilor, a axilelor și a zonei inghinale este extrem de eficientă, deoarece în aceste locuri vasele mari de sânge trec foarte aproape de suprafața pielii.

Tot în Japonia, accesoriile zilnice includ coliere răcoritoare pentru gât și prosoapele umezite periodic și purtate discret sub guler. De asemenea, bentițele și brățările din burete, folosite în Europa anilor '80 pentru aerobic, sunt în Japonia un aliat de zi cu zi pentru răcirea venelor de la încheieturi.

În China, protecția împotriva soarelui a creat adevărate fenomene sociale. Cel mai cunoscut este „facekini”, o glugă elastică ce lasă libere doar elementele principale ale feței. Creată inițial în orașul de coastă Qingdao pentru a proteja înotătorii de razele UV, masca a evoluat. Astăzi, chinezii poartă pe stradă măști lejere din „mătase de gheață”, un material tehnic respirabil cu protecție UPF 50+.

Fără băuturi reci vara

Spre surprinderea occidentalilor, pe timp de caniculă, chinezii refuză gheața și preferă ceaiurile sau apa la temperatura camerei. Medicina tradițională chineză susține că băuturile foarte reci obligă corpul să consume energie pentru a-și regla temperatura, în timp ce lichidele calde stimulează transpirația naturală.

Tradițiile de altă dată care ne salvează

În sud-vestul Statelor Unite, tehnicile tradiționale ale popoarelor Navajo și Pueblo folosesc construcții masive din lut și piatră, dotate cu ferestre mici și copertine generoase. Spre deosebire de clădirile moderne europene axate strict pe izolație, aceste case mențin temperaturi interioare stabile, remarcabil de răcoroase vara și calde iarna.

Ceva mai la sud, în Mexic, localnicii mizează pe haine largi din bumbac și case cu pereți groși din adobe, unde curțile interioare sunt concepute ca adevărate „insule de răcoare” capabile să coboare temperatura. Toată această strategie este completată de celebra siesta, pauza binemeritată din orele cele mai fierbinți ale zilei.

În Egipt, arhitectura inteligentă apelează la turnurile tradiționale de vânt, numite malqaf, care direcționează aerul de la înălțime direct în interiorul locuințelor. Acest aer este răcit instant prin evaporare atunci când trece peste bazine cu apă, plante sau prosoape umede atârnate strategic la ferestre.

Un rol similar bazat pe proprietățile apei îl găsim și în India, unde sistemul cu oale din lut nears, cunoscute sub numele de mitti, folosește porozitatea argilei pentru a menține apa rece în mod natural, fără consum de electricitate.