Teheranul discută un scenariu care îngrijorează întreaga lume: Dezbaterea despre bomba atomică a ajuns la cel mai înalt nivel

Iranul se apropie de o posibilă schimbare istorică a politicii sale nucleare, după ce tot mai multe voci influente de la Teheran cer retragerea țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară (NPT) și revizuirea doctrinei de apărare care a interzis oficial dezvoltarea armelor atomice. Dezbaterea a ajuns până la cele mai importante structuri politice și religioase ale Republicii Islamice, iar un parlamentar iranian susține că țara trebuie să-și construiască propria capacitate de descurajare nucleară pentru a nu mai fi vulnerabilă în fața Statelor Unite și Israelului.

Situația este însă departe de o decizie definitivă: există și foști oficiali care avertizează că abandonarea tratatului ar putea izola și mai mult Iranul și ar pregăti terenul pentru noi conflicte. În plus, Ministerul iranian de Externe susține că țara rămâne angajată față de tratatul internațional.

Iranul discută despre bomba atomică și schimbarea doctrinei nucleare. Mesajul unui parlamentar de la Teheran

Dezbaterea privind viitorul programului nuclear iranian s-a intensificat după ce Statele Unite și Israelul au transformat împiedicarea dezvoltării unei arme nucleare de către Teheran într-unul dintre obiectivele centrale ale conflictului.

Potrivit Euronews, parlamentarul iranian Kamran Ghazanfari a declarat că dezvoltarea armelor nucleare ar trebui să devină o prioritate pentru Republica Islamică, în condițiile în care amenințările venite din partea adversarilor săi nu mai pot fi ignorate.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți la această problemă, deoarece este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul pentru Euronews.

Ghazanfari susține că Iranul trebuie să-și revizuiască doctrina nucleară astfel încât orice adversar care ar lua în calcul un atac atomic împotriva țării să știe că ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear asupra Iranului, va primi un răspuns reciproc din partea Iranului”, a afirmat acesta.

Parlamentarul consideră că armele nucleare reprezintă principalul instrument de descurajare împotriva unei agresiuni externe. El a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin asemenea arme nu le-au folosit unele împotriva celorlalte tocmai din cauza riscului unei represalii devastatoare.

În opinia sa, Iranul ar putea folosi inclusiv rachetele pentru transportul eventualelor focoase nucleare, fără să aibă nevoie de submarine nucleare sau bombardiere strategice.

Declarațiile sunt cu atât mai importante cu cât vin într-un moment în care dezbaterea nu mai este limitată la parlamentarii radicali. Potrivit Euronews, discuția a ajuns și în structurile religioase și politice de rang înalt ale Republicii Islamice.

Retragerea Iranului din Tratatul de Neproliferare Nucleară, tot mai des invocată. Ce înseamnă o asemenea decizie

Unul dintre cele mai importante semnale privind schimbarea de direcție a venit din Parlamentul iranian. Kamran Ghazanfari a declarat pentru Euronews că un proiect privind retragerea Iranului din Tratatul de Neproliferare Nucleară continuă să fie susținut de mai mulți deputați.

Potrivit parlamentarului, inițiativa a fost blocată anterior de membri ai conducerii Parlamentului, iar susținătorii săi încearcă în continuare să o aducă în dezbaterea oficială.

Ghazanfari a afirmat că schimbarea doctrinei nucleare s-ar fi produs deja, în practică, iar retragerea din tratat ar reprezenta un pas în aceeași direcție.

Însă o asemenea perspectivă nu este susținută de toți politicienii iranieni.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar și fost președinte al Comisiei pentru securitate națională și politică externă, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta Iranului o capacitate reală de descurajare.

„Este puțin probabil ca descurajarea nucleară să facă parte din strategia țării noastre, deoarece aceasta are trei componente: deținerea unei bombe atomice, existența unui echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a da lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară se obține doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat fostul parlamentar.

Falahatpisheh a mai spus că nu știe dacă Iranul deține deja o armă atomică și că, din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic. El a considerat că retragerea din NPT nu ar servi intereselor naționale ale țării, deoarece ar putea facilita ascunderea unei părți a programului nuclear.

Potrivit acestuia, Consiliul Suprem de Securitate Națională al Iranului nu și-a dat acordul pentru proiectul parlamentar privind retragerea din tratat. Dacă ar fi existat o asemenea aprobare, inițiativa ar fi ajuns deja în dezbaterea publică a Parlamentului.

O evoluție importantă s-a produs și la nivelul Adunării Experților, organismul religios responsabil de numirea și supravegherea liderului suprem al Iranului.

Potrivit Euronews, instituția a cerut joi analizarea posibilității retragerii din NPT, revizuirea doctrinei de apărare și crearea capacităților necesare de descurajare. Într-un comunicat, Adunarea Experților a descris aceste măsuri drept o „necesitate inevitabilă” și o „cerere publică și națională”.

Intervenția este importantă deoarece Adunarea Experților are o greutate religioasă și politică deosebită în sistemul iranian. Totuși, organismul nu are autoritate directă pentru a decide politica nucleară sau retragerea țării din tratat.

Din acest motiv, declarația sa trebuie privită ca un semnal politic puternic, nu ca o decizie oficială de abandonare a NPT.

Ce prevede tratatul și cât de repede ar putea ieși Iranul

Tratatul de Neproliferare Nucleară a fost conceput pentru a împiedica răspândirea armelor atomice și pentru a încuraja utilizarea pașnică a energiei nucleare. Iranul a semnat documentul în 1968 și l-a ratificat în 1970, asumându-și statutul de stat fără arme nucleare.

Documentul conține însă și o prevedere care permite retragerea unui stat semnatar. Articolul X stabilește că o țară poate părăsi tratatul dacă evenimente extraordinare, legate de obiectul acestuia, îi pun în pericol interesele supreme.

Pentru aceasta, statul trebuie să transmită un preaviz de trei luni tuturor celorlalte țări semnatare și Consiliului de Securitate al ONU, explicând motivele deciziei.

Așadar, o eventuală retragere a Iranului nu ar însemna automat că țara deține o bombă atomică sau că va începe imediat fabricarea uneia. Ar reprezenta însă o schimbare majoră a cadrului internațional în care programul său nuclear este monitorizat.

Avertismentul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Ce se știe despre uraniul îmbogățit al Iranului

Dezbaterea privind schimbarea doctrinei nucleare are loc pe fondul unei deteriorări serioase a relației dintre Teheran și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA).

Potrivit unui raport al agenției, consultat de Reuters și relatat de publicația Iran International la 13 noiembrie, inspectorii internaționali nu au reușit să verifice situația unei noi instalații iraniene de îmbogățire a uraniului din Isfahan. Iranul a notificat existența acesteia în iunie 2025, dar nu a permis verificarea proiectului și nici accesul inspectorilor la amplasament.

AIEA a avertizat că lipsa informațiilor despre materialele nucleare iraniene reprezintă o problemă serioasă de neproliferare. Agenția nu poate stabili cu certitudine dacă materialele nucleare au rămas exclusiv în scopuri pașnice.

Problema este cu atât mai sensibilă cu cât, înaintea atacurilor din iunie 2025 asupra instalațiilor nucleare iraniene, inspectorii estimau că Teheranul deținea 440,9 kilograme de uraniu îmbogățit la 60%. Potrivit calculelor AIEA, această cantitate ar putea fi suficientă pentru aproximativ zece arme nucleare dacă materialul ar fi îmbogățit suplimentar până la nivelul necesar fabricării armelor.

Această estimare nu înseamnă că Iranul avea zece bombe atomice. Uraniul îmbogățit la 60% nu este echivalent cu un focos nuclear funcțional, iar transformarea materialului într-o armă presupune etape tehnice suplimentare. Mai mult, după atacurile asupra instalațiilor nucleare, agenția nu a mai putut verifica în mod complet cantitatea și localizarea materialului.

Potrivit Reuters, AIEA a cerut reluarea fără întârziere a inspecțiilor, avertizând că nu poate exclude posibilitatea ca materiale nucleare să fi fost deturnate de la utilizarea pașnică.

În acest context, orice discuție despre retragerea Iranului din tratatul internațional provoacă îngrijorare suplimentară în capitalele occidentale. Fără un mecanism eficient de verificare, comunitatea internațională ar avea și mai puține instrumente pentru a urmări evoluția programului nuclear iranian.

Teheranul transmite un mesaj contradictoriu. Ministerul de Externe spune că Iranul rămâne în tratat

În ciuda declarațiilor tot mai dure ale unor parlamentari și ale Adunării Experților, poziția oficială a Ministerului iranian de Externe este diferită.

Potrivit Euronews, diplomația de la Teheran a subliniat că Republica Islamică rămâne angajată față de Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmaeil Baghaei, declarase și pe 9 noiembrie că Iranul nu și-a suspendat angajamentele asumate prin NPT, deși susține că atacurile americano-israeliene au perturbat aplicarea normală a măsurilor de verificare.

Declarația a fost relatată de agenția iraniană Tasnim. Baghaei a afirmat că Teheranul nu poate respecta obligațiile privind verificările în aceleași condiții ca înaintea atacurilor, dar a insistat că nu a abandonat tratatul.

Această diferență dintre mesajele transmise de parlamentari, structurile religioase și Ministerul de Externe arată că Iranul nu a ajuns încă la un consens asupra viitorului programului său nuclear.

Pe de o parte, vocile radicale consideră că numai o capacitate nucleară militară ar putea împiedica noi atacuri americane sau israeliene. Pe de altă parte, foști oficiali avertizează că o astfel de decizie ar putea aduce și mai multă izolare internațională și ar putea amplifica riscul unui nou război.

Pentru moment, nu există o decizie oficială privind retragerea Iranului din NPT și nici o confirmare că Teheranul a hotărât să construiască arme nucleare. Există însă un lucru care s-a schimbat: ideea revizuirii doctrinei nucleare, considerată mult timp un subiect extrem de sensibil, este discutată acum inclusiv în instituții importante ale Republicii Islamice.

Iar dacă această dezbatere se va transforma într-o schimbare efectivă de politică, consecințele ar putea depăși cu mult granițele Iranului, afectând securitatea Orientului Mijlociu și regimul internațional de neproliferare nucleară.