Seducția, una dintre cele mai eficiente arme folosite de serviciile de spionaj

Exploatarea unei relaţii amoroase sau sexuale pentru a obţine informaţii, pentru a influenţa o "ţintă" sau pentru a compromite o persoană reprezintă o practică veche a serviciilor de informaţii, supranumită "capcana cu miere", informează luni AFP.

Jensen Huang, CEO-ul producătorului Nvidia, un gigant din sectorul semiconductorilor, este implicat într-un scandal legat de o relaţie extraconjugală cu o femeie acuzată de autorităţile americane că ar lucra pentru serviciile de spionaj ale Chinei, o acuzaţie respinsă însă de Beijing.

O practică documentată

Istoria este plină de cazuri în care politicieni sau persoane cu acces la informaţii sensibile au căzut în plasa unor femei sau bărbaţi care aveau misiunea de a-i seduce pentru a sustrage de la ei diverse informaţii sau pentru a-i constrânge să întreprindă anumite acţiuni.

Una dintre cele mai renumite personalităţi din lumea spionajului este dansatoarea exotică Mata Hari, care a spionat pentru Germania în timpul Primului Război Mondial.

În timpul Războiului Rece, "cazul ambasadorul Franţei la Moscova, Maurice Dejean, rechemat în ţară de preşedintele francez Charles De Gaulle în 1964 din cauza unei relaţii extraconjugale, este un exemplu celebru", a declarat Clement Renault, cercetător în informaţii şi strategie la Institutul de Cercetări Strategice din cadrul Şcolii Militaire (IRSEM) din Paris. O remarcă atribuită preşedintelui De Gaulle a intrat în posteritate: "Ei bine, Dejean, ne dedăm la aventuri amoroase?".

Scandalul în care a fost implicat John Vassal în anii 1960 este un alt exemplu, reaminteşte Clement Renault, vorbind despre perioada în care "KGB a utilizat fotografii intime şi cu caracter homosexual realizate la Moscova pentru a-l şantaja pe acest angajat al Ambasadei britanice".

"În anii 1980, israelienii i-au întins o capcană lui Mordechai Vanunu - care făcuse dezvăluiri despre programul nuclear israelian în Sunday Times - cu ajutorul unei femei", Cindy, care l-a sedus şi "l-a convins să vină să se întâlnească cu ea la Roma, unde el a fost însă răpit şi dus în Israel de agenţi de la Mossad", a adăugat cercetătorul francez.

Uneori, victima rămâne mulţi ani prinsă în capcană: timp de 20 de ani, începând din 1964, Shi Pei Pu, un artist liric chinez - în realitate un agent al serviciilor chineze - a întreţinut o relaţie amoroasă cu francezul Bernard Boursicot, un angajat al Ministerului de Externe al Franţei, care i-a furnizat informaţii diplomatice.

Profiluri variate

Sursa acţiunilor de compromitere poate avea mai multe profiluri.

Poate fi vorba despre agenţi special antrenaţi în acest scop, precum celebrii "Romeo" din Germania de Est, pregătiţi de maestrul în arta spionajului Markus Wolf, în perioada postbelică. "Din cauza penuriei de bărbaţi celibatari, o altă consecinţă a războiului, femeile necăsătorite din Germania de Vest, în căutare de companie, au devenit ţinte privilegiate pentru spionii est-germani", a reamintit CIA într-un dosar întocmit pe această temă.

Însă poate fi vorba şi despre prostituate recrutate special pentru astfel de misiuni sau despre persoane care nu făceau parte, iniţial, din serviciile de spionaj.

"În cazul Nvidia, Alice Huang a ocupat un post de conducere la Megaspeed, o companie singaporeză specializată în infrastructuri de calcul pentru AI şi clientă a Nvidia. Ea ar fi fost recrutată, aşadar, de Ministerul Siguranţei Statului (din China - n.red.) ca un agent perfect poziţionat pentru a iniţia un contact. Ceea ce este interesant în acest caz este faptul că un personaj-cheie din războiul AI (Jensen Huang - n.red.) a căzut în plasa unei operaţiuni relativ clasice", a dezvăluit Clement Renault.

Uneori, abordările dau dovadă de mult mai puţină fineţe, după cum a povestit pentru AFP un fost membru al unui serviciu de securitate din Franţa: "Eu lucram pentru un înalt responsabil din aparatul de securitate. O femeie originară dintr-o ţară sud-americană, cu un trecut sinuos, a intrat în legătură cu mine, prezentându-se ca o jurnalistă care voia să-i ia un interviu şefului meu. Am întâlnit-o de două ori. De fiecare dată, a fost evazivă cu privire la meseria ei de jurnalistă şi la obiectul interviului său, dar, în schimb, îmi tot spunea că mariajul ei mergea tot mai rău şi îmi arăta pe telefonul său fotografii cu ea în lenjerie intimă".

Cine pune în aplicare astfel de misiuni? Cum ar putea fi ele contracarate?

"Orice serviciu de informaţii ar putea, teoretic, să recurgă la acţiuni de compromitere şi la acest tip de metodă", a explicat Clement Renault.

"Totuşi, acest gen de misiune necesită un nivel foarte ridicat de implicare fizică şi personală din partea agentului. Regimurile autoritare, care dispun de capacităţi de presiune asupra cetăţenilor lor sau care sunt foarte ideologizate, sunt susceptibile, aşadar, să poată să pretindă un astfel de angajament de la agenţii lor", a adăugat specialistul francez.

Serviciile de contraspionaj şi-au înmulţit în ultima vreme avertizările şi recomandările.

În Franţa, de exemplu, DGSI - serviciul însărcinat cu securitatea internă - a publicat pe YouTube un videoclip intitulat "Prins în capcană de un serviciu străin. Nu este niciodată prea târziu să ceri ajutor".

"Dacă o propunere vă pare pur şi simplu prea frumoasă pentru a fi adevărată, ar trebui să daţi dovadă de prudenţă", au recomandat, la rândul lor, autorităţile din Regatul Unit.