Seceta și poluarea pun presiune pe resursele de apă / Sondaj WWF–EY în Europa Centrală și de Est: peste jumătate dintre companiile participante au fost afectate în ultimii cinci ani / WWF, pentru G4Media: „Apa nu ține cont de granițele unei companii”

Secetele, temperaturile ridicate, poluarea și degradarea ecosistemelor care, atunci când sunt sănătoase, contribuie la păstrarea și filtrarea apei, pun presiune în ultimii ani pe resursele de apă dulce. Aceste presiuni au consecințe și asupra activității economice: potrivit unui sondaj realizat de EY pentru WWF, 52% dintre companiile participante au raportat cel puțin un efect negativ legat de apă în ultimii cinci ani, de la întreruperi de activitate și pagube până la costuri suplimentare. Numai 7% se consideră foarte bine pregătite să gestioneze asemenea riscuri.

Disponibilitatea apei pentru populație, agricultură și industrie depinde de precipitații, de debitele râurilor și de rezervele subterane, dar și de calitatea acesteia. Perioadele de secetă reduc cantitățile disponibile, iar poluarea poate limita utilizarea chiar și acolo unde apa există. În aceste condiții, reducerea consumului într-o fabrică nu este suficientă, ea trebuie completată de măsuri pentru protejarea surselor comune, arată raportul WWF „Riscurile legate de apă și gradul de pregătire al companiilor din Europa Centrală și de Est”.

„Companiile care îmbunătățesc eficiența utilizării apei, reduc pierderile, reutilizează apa, consolidează tratarea apelor uzate, protejează zonele de captare a apei sau investesc în soluții bazate pe natură pot reduce gradul de expunere, creând în același timp valoare comercială”, se arată în raport.

Autorii precizează că măsurile luate în propriile instalații reprezintă puncte de plecare, dar companiile pot avea nevoie să sprijine și acțiuni la nivelul întregului bazin hidrografic, dincolo de amplasamentele lor.

Cercetarea, publicată în octombrie 2026, analizează 115 răspunsuri valide, dintre care 33 din România, și vizează șase țări: România, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Slovacia și Ucraina. Rezultatele sunt orientative, fără a fi reprezentative statistic pentru întregul mediu de afaceri, precizează autorii.

Aceeași resursă de apă susține alimentarea localităților, producția de hrană și energie, industria și ecosistemele. O companie își poate eficientiza consumul, dar activitatea ei poate fi afectată în continuare dacă râul din care se alimentează este poluat, furnizorii sunt loviți de secetă sau infrastructura comună este inundată. „Apa nu ține cont de granițele unei companii, iar soluțiile trebuie gândite la nivelul întregului bazin hidrografic”, a declarat pentru G4Media Ioana Popescu, Corporate Engagement Manager la WWF-România.

Pentru grupul de respondenți din România, raportul indică o diferență între obiectivele declarate și organizarea măsurilor: 67% au obiective privind apa, 47% au o strategie dedicată, iar 30% planifică investiții în domeniu. Jumătate se consideră moderat sau foarte pregătiți să gestioneze riscurile.

La nivelul întregului grup analizat, cele mai frecvente efecte negative raportate pentru ultimii cinci ani au fost întreruperile operaționale sau pagubele, menționate de 24% dintre respondenți, și creșterea costurilor apei cumpărate din surse externe, indicată de 21%. Perturbările din aprovizionare sau logistică au fost semnalate de 10%. Categoriile se pot suprapune, o companie putând raporta mai multe tipuri de efecte.

Pentru următorii cinci ani, 58% dintre respondenți anticipează consecințe moderate sau semnificative asupra activității. Cu toate acestea, 53% nu au o strategie dedicată apei. Totodată, 45% se așteaptă ca investițiile legate de apă să rămână la același nivel în următorii trei ani, iar 20% nu știu cum vor evolua.

Lipsa unei cantități suficiente de apă pentru operațiuni este cel mai frecvent motiv care ar determina investiții, menționat de 52%, urmat de creșterea expunerii la riscuri naturale, cu 46%. Autorii avertizează că așteptarea unei crize poate restrânge opțiunile de intervenție, poate crește costurile și poate lăsa companiilor mai puțin timp pentru adaptare.

Riscurile pot veni de la furnizori sau din infrastructura comună

Numai 23% dintre respondenți au evaluat riscurile legate de apă din lanțul de aprovizionare. Companiile pot astfel să își cunoască propriul consum fără să aibă o imagine suficientă asupra vulnerabilității furnizorilor, materiilor prime sau rutelor de transport. O firmă care folosește relativ puțină apă poate depinde de un furnizor cu un consum ridicat, aflat într-o regiune secetoasă. Problemele pot apărea și prin întreruperea transportului ori prin degradarea infrastructurii de alimentare și tratare a apei.

„O companie poate deveni mai eficientă în cadrul propriilor facilități și totuși să rămână vulnerabilă dacă bazinul hidrografic de care depinde este degradat sau supus unei presiuni tot mai mari”, scrie Andreas Beckmann, directorul WWF Europa Centrală și de Est, în introducerea raportului.

„Nicio companie nu poate rezolva singură o problemă sistemică”

Raportul recomandă evaluarea riscurilor în funcție de locul în care se desfășoară activitatea și de starea bazinului hidrografic — teritoriul din care apele se scurg către același râu și afluenții săi. Cantitatea consumată de o companie nu este suficientă pentru a-i stabili vulnerabilitatea: contează disponibilitatea și calitatea apei, infrastructura și presiunile exercitate de ceilalți utilizatori.

În răspunsul pentru G4Media, Ioana Popescu a afirmat că analiza propriilor operațiuni trebuie urmată de acțiuni care să depășească limitele companiei. „Aproape jumătate dintre companiile chestionate au analizat deja aceste riscuri în cadrul propriilor operațiuni, însă este nevoie de mai mult”, a spus reprezentanta WWF-România.

„Este esențial ca mediul de afaceri să colaboreze și să își asume un rol activ în protejarea resurselor de apă. Nicio companie nu poate rezolva singură o problemă sistemică, dar atunci când companiile din același bazin hidrografic își unesc eforturile, putem genera schimbări reale”, a adăugat aceasta.

WWF propune colaborarea companiilor cu autoritățile publice, furnizorii de utilități, comunitățile locale, ONG-urile și alți utilizatori ai apei. Acțiunile comune pot viza planificarea infrastructurii, reducerea poluării, refacerea ecosistemelor și îmbunătățirea administrării resursei. În relația cu furnizorii, raportul recomandă identificarea riscurilor și măsuri practice pentru reducerea consumului și îmbunătățirea tratării apelor uzate.

Soluțiile diferă în funcție de condițiile locale. Acolo unde apa este insuficientă, prioritare pot fi reducerea consumului și reutilizarea. În zonele poluate, contează calitatea apei deversate. În cele expuse inundațiilor, sunt relevante pregătirea infrastructurii și soluțiile bazate pe natură. O țintă identică de reducere a consumului, aplicată tuturor amplasamentelor unei companii, nu răspunde automat acestor diferențe, arată autorii.

Refacerea luncilor și a zonelor umede

Gestionarea comună a apei include și refacerea luncilor și a zonelor umede, care pot contribui la stocarea apei și la preluarea temporară a unei părți din viituri. Îndiguirea, desecarea și degradarea acestor ecosisteme le-au redus funcțiile naturale, cu efecte asupra habitatelor și a utilizatorilor apei. G4Media a explicat anterior, pe baza raportului «Starea climei 2026», cum refacerea legăturii dintre Dunăre și luncile izolate prin îndiguiri și desecări poate contribui la reducerea riscurilor pentru comunități și economie. Implicarea comunităților în administrarea resurselor de apă se regăsea și în viziunea lui Grigore Antipa pentru Delta Dunării, prezentată anterior de G4Media. Naturalistul propunea valorificarea economică a Deltei cu respectarea proceselor naturale care îi întrețin resursele și cu participarea locuitorilor la administrarea acestora

Raportul WWF din prezent oferă exemplul Gârla Mare–Vrata, din România, unde peste 400 ha din lunca Dunării au fost refăcute prin reconectarea zonelor umede la râu. Potrivit documentului, intervenția contribuie la refacerea habitatelor, creșterea capacității de stocare a apei și reducerea riscului de inundații.

În răspunsul transmis G4Media, WWF-România menționează proiectele de la Gârla Mare, din Mehedinți, și Mahmudia–Carasuhat, din Delta Dunării. Potrivit organizației, în zonele restaurate se păstrează apă în teritoriu în perioadele secetoase. Acestea au și potențialul de a prelua apa viiturilor și de a contribui la protejarea localităților din aval. WWF afirmă că, la Mahmudia, beneficiile se extind și asupra economiei locale și a comunității.

Sursa de informare: „Riscurile legate de apă și gradul de pregătire al companiilor din Europa Centrală și de Est” Raport WWF 2026 – poate fi găsit aici: Raport Water Stewardship WWF EY 2026