Războiul UE împotriva deșeurilor amenință arta sticlelor spectaculoase de alcool, avertizează producătorii de sticlă

Producătorii europeni de sticlă spun că noile reguli anti-risipă ale Uniunii Europene riscă să le limiteze drastic creativitatea, scrie Politico.

Timp de decenii, celebrii producători europeni de vinuri și băuturi spirtoase au transformat sticlele în adevărate simboluri culturale. Însă o nouă legislație europeană privind reducerea deșeurilor ar putea trimite aceste designuri elaborate direct spre coșul de reciclare.

Pentru brandurile premium și distileriile artizanale deopotrivă, aspectul și senzația pe care o oferă o sticlă de sticlă contează aproape la fel de mult ca băutura din interior. Ambalajul devine o traducere vizuală a poveștii produsului.

Este suficient să comparăm sticla verde-smarald a ginului Tanqueray London Dry cu designul drept, inspirat de vechile saloon-uri americane, al sticlei de whisky Jack Daniel’s.

Compania franceză Saverglass produce de 20 de ani sticlele devenite emblematice pentru vodca Grey Goose, recunoscute pentru forma elegantă și sticla mată.

„Toată lumea recunoaște forma gâștii, sticla satinată, decorațiunile”, spune Emmanuel Ladent, președintele companiei.

Acum însă, astfel de designuri emblematice intră în conflict cu ambiția Bruxelles-ului de a reduce cantitatea uriașă de deșeuri provenite din ambalaje.

Începând din 2030, legislația UE va obliga companiile să folosească o cantitate cât mai mică de material pentru ambalarea produselor. Marketingul, insistă Uniunea Europeană, nu este în sine o justificare pentru folosirea unui ambalaj excesiv.

Producătorii de sticlă avertizează că, dacă regulile vor fi interpretate prea strict, Europa s-ar putea îndrepta spre un nivel aproape orwellian de uniformitate în sectoarele vinurilor, băuturilor spirtoase și chiar al parfumurilor, afectând competitivitatea industriei.

Aceștia susțin că reglementările excesive riscă să pună presiune pe un sector care se bazează tocmai pe creativitatea de brand și care se confruntă deja cu costuri ridicate asociate decarbonizării.

„Dacă mâine toată lumea va avea aceeași sticlă, povestea vodcii Grey Goose nu va mai exista”, spune Ladent.

Fabricat în Bretania

Nu doar marile branduri riscă să fie afectate.

Scena distileriilor artizanale din Bretania, în nord-vestul Franței, pare foarte departe de mecanismul birocratic de la Bruxelles, însă și micii producători de băuturi vor trebui să respecte restricțiile europene privind utilizarea ambalajelor. Iar asta ar putea pune în pericol folosirea sticlelor ornamentale.

„Cred că este important ca oamenii să vină cât mai mult direct la producător, pentru a vedea cum lucrăm și, mai ales, pentru a putea mirosi și gusta produsele”, spune Etienne Jacques, distilator artizanal la Moby Dick, o distilerie din localitatea de coastă Plogoff, în Bretania.

Dar și prezentarea contează.

La Moby Dick, băuturile sunt ambalate în sticle groase, transparente, decorate cu etichete art deco și închise cu un dop din lemn pe care este imprimată o balenă. Sticlele sunt apoi vândute în magazine și baruri locale.

„Am ales o sticlă solidă astfel încât oamenii să nu simtă că trebuie să o arunce”, spune Jacques.

El răscumpără sticlele de la clienți pentru un euro dacă aceștia le aduc înapoi la distilerie pentru a fi refolosite.

Industria europeană a recipientelor din sticlă angajează aproximativ 50.000 de persoane și a contribuit cu circa 6,5 miliarde de euro la economia UE în 2022, potrivit unui raport al Federației Europene a Sticlei pentru Ambalaje, FEVE.

„Este vorba despre a ne asigura că păstrăm dreptul de a produce și că rămânem competitivi”, spune Carlo Pirrone, secretarul general al organizației.

„Dacă te gândești la Amaretto Disaronno, Amaretto Disaronno este sticla”, adaugă el, referindu-se la recipientul distinctiv din sticlă cu aspect ciocănit, completat de un dop negru și auriu.

„Dacă iei Aperol Spritz… Chanel N°5, o bere Corona, orice vrei… sticla face parte din produs.”

Însă Uniunea Europeană este hotărâtă să reducă muntele de deșeuri de ambalaje generat în fiecare an.

În 2023, europenii au produs puțin sub 80 de milioane de tone de deșeuri de ambalaje, adică aproximativ 177 de kilograme de persoană.

Din acest motiv, Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, adoptat în 2024, obligă companiile să reducă volumul ambalajelor folosite și să se asigure că acestea pot fi reciclate.

Din 2030, companiile vor trebui să folosească cea mai mică cantitate de ambalaj necesară pentru ca produsele să poată fi transportate și vândute în siguranță consumatorilor europeni.

Regula se aplică tuturor tipurilor de materiale folosite pentru ambalaje.

Un element esențial al legislației este faptul că marketingul și designul produsului nu pot justifica utilizarea unui ambalaj excesiv.

Această cerință „va contribui la reducerea greutății și volumului inutile ale ambalajelor, asigurând în același timp că acestea își îndeplinesc în continuare funcția”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.

Sticla ca formă de artă

Producătorii de sticlă spun însă că așa-numita cerință de minimizare riscă să distrugă meșteșugul din spatele industriei.

Dacă brandurile vor fi împinse să reducă volumul ambalajelor la minimum, acestea ar putea ajunge să folosească sticle aproape identice.

Producătorii care furnizează sticle pentru casele de parfumuri au temeri similare cu cele din industria băuturilor spirtoase. Ei avertizează că o uniformizare excesivă ar putea determina brandurile să cumpere sticle mai ieftine, produse în afara Europei.

„O sticlă nu poate fi considerată doar un mijloc de a conține și proteja parfumul. Ea influențează decizia de cumpărare a consumatorului, pune produsul în valoare și proiectează identitatea de brand a clienților noștri”, explică Nicolas Piffault, director de responsabilitate socială corporativă la Groupe Pochet.

Compania produce sticle de parfum pentru nume importante precum Dior, deținut de LVMH, Chanel și L’Oréal.

„Dacă vom folosi cu toții exact aceeași sticlă, identică, există oameni din afara Europei care o vor produce mult mai repede și mult mai ieftin decât noi”, spune Piffault.

Regulamentul include deja câteva excepții pentru anumite produse.

Brandurile nu vor trebui să își modifice designurile dacă acestea erau protejate prin marcă înregistrată în Uniunea Europeană înainte ca legea să intre în vigoare și dacă pot demonstra că schimbarea sticlei ar afecta caracterul distinctiv al produsului.

Asta ar trebui să protejeze, de exemplu, sticla mată a Grey Goose sau designul iconic în formă de clepsidră al Coca-Cola.

La fel, dacă un produs este protejat prin originea sa geografică distinctă — precum Irish Whisky sau Champagne din Franța — producătorii săi beneficiază de protecție.

Industria sticlei avertizează însă că aceste excepții nu vor ajuta suficient micii producători care nu dețin mărci înregistrate și nici brandurile care lansează constant produse noi, așa cum se întâmplă în industria parfumurilor.

„Subminează inovația în ambalaje, în designul ambalajelor… pentru că ce se întâmplă dacă vii cu un nou design care ar putea deveni iconic?”, spune Pirrone, de la FEVE.

Comisia Europeană trebuie să stabilească un standard pe baza căruia companiile să poată demonstra că ambalajele lor sunt suficient de mici și de ușoare pentru a respecta regulamentul.

Companiile vor să fie implicate în acest proces pentru a se asigura că regula privind minimizarea ambalajelor nu va fi aplicată într-un mod excesiv de strict.

Iar Bruxelles-ul pare deja dispus să asculte aceste preocupări.

În luna iunie, Comisia a publicat orientări suplimentare privind interpretarea legislației, recunoscând că designul reprezintă una dintre funcțiile ambalajului.

Forma și funcționalitatea ambalajului vor fi „luate în considerare în mod corespunzător”, iar grupurile din industrie vor putea participa la dezvoltarea noilor standarde, se arată în document.

„Susținem și încurajăm creativitatea, ne așteptăm la inovații în întregul sector și continuăm să lucrăm îndeaproape cu părțile interesate în ceea ce privește standardul existent de minimizare”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comisiei.

Înapoi la distileria Moby Dick din Plogoff, Etienne Jacques spune că limitarea greutății și volumului ambalajelor din motive ecologice nu ar fi neapărat un lucru rău.

„Poate face parte din regulile jocului, având în vedere contextul în care trăim și nevoile ecologice pe care le avem. Chiar aș considera că este un lucru destul de sănătos”, spune el.

În cele din urmă, adaugă distilatorul, ceea ce contează cu adevărat rămân gustul și mirosul.