Proenza Schouler primăvară-vară 2027: costume, transparențe și imprimeuri zebra într-o colecție construită în jurul libertății de a te îmbrăca

Proenza Schouler a fost mult timp genul de brand pe care îl asociezi cu o femeie care pare că are totul sub control. Hainele, programul, viața. Rachel Scott pare mai interesată de ce se întâmplă atunci când acea femeie își permite, în sfârșit, să slăbească puțin controlul.

Colecția Spring/Summer 2027 nu abandonează precizia pentru care casa newyorkeză este cunoscută. Din contră, o folosește drept punct de plecare. Paltoanele sunt impecabil construite, costumele au linii ferme, iar rochiile urmăresc corpul cu o precizie aproape arhitecturală. Numai că, pe măsură ce colecția avansează, ordinea începe să fie perturbată: apar transparențe, drapaje, tivuri neregulate, imprimeuri care aproape atacă privirea și volume care refuză să stea cuminți. Este genul de dezordine care poate exista doar atunci când cineva știe foarte bine ce face.

Pentru Scott, aflată la a doua colecție completă pentru Proenza Schouler, punctul de plecare a fost chiar felul în care se îmbracă femeile din New York: fără să mai respecte neapărat vechea separare dintre hainele de zi și cele de seară, dintre practic și spectaculos, dintre ceea ce „se poartă într-un anumit context și ceea ce pur și simplu ai chef să porți. Și se vede.

Un palton zebra poate fi la fel de serios ca unul negru

Primele imagini care rămân în minte sunt cele cu imprimeu zebra. Nu pentru că animal print-ul ar reprezenta vreo noutate în modă, ci pentru că aici nu este folosit pentru a face hainele sexy sau extravagante. Un palton lung, cambrat, acoperit integral de alb și negru este purtat cu o geantă roșie și pantofi în aceeași nuanță. În alt look, același motiv este transformat în roșu și negru.

Mai târziu ajunge pe o rochie fără mâneci și pe o fustă purtată cu o cămașă petrol. Repetiția îi schimbă sensul. Zebra nu mai pare animal print, ci aproape un cod grafic al colecției. Și este un truc bun, pentru că Scott pune ceva instinctiv și neregulat pe unele dintre cele mai controlate siluete ale show-ului. Paltonul rămâne serios. Suprafața lui refuză însă să fie.

Apoi hainele încep să se desfacă

După această primă parte foarte construită, colecția devine treptat mai moale. Un palton negru lung ascunde doar câteva fragmente de crem și print la nivelul gâtului și al tivului. Un top negru transparent cade asimetric peste un strat deschis la culoare și este purtat cu pantaloni simpli. O cămașă florală transparentă este lăsată deschisă peste un body negru, cu o bucată de material legată aparent neglijent în jurul șoldurilor.

Nimic nu pare complet „aranjat . Tocmai această impresie este interesantă. Hainele sunt, evident, construite până la ultimul detaliu, dar nu vor să arate ca și cum purtătoarea lor a petrecut o oră în fața oglinzii. Este o diferență mică, dar importantă. Luxul contemporan începe tot mai rar cu ideea de perfecțiune și tot mai des cu impresia că nu te-ai străduit prea mult să ajungi acolo.

Albastrul schimbă temperatura colecției

Dacă prima parte poate fi redusă la negru, alb și roșu, la jumătatea show-ului apare o schimbare aproape cinematografică de temperatură. Petrolul intră primul. Apoi vine albastrul prăfuit, aqua, bleu-ul foarte pal și, în cele din urmă, cobaltul. Una dintre cele mai reușite apariții este o rochie bleu lungă, cu decolteu în V și material adunat în falduri foarte fine. O bandă neagră lată taie silueta la nivelul șoldurilor și împiedică rochia să devină prea romantică. Este feminină, dar nu dulce. Fluidă, fără să pară fragilă.

Apoi apare o rochie în aceeași familie cromatică, construită aproape ca un peplum supradimensionat, cu panouri care ies din corp și modifică proporțiile. Dacă prima lasă corpul liber, a doua îl reconstruiește. Același lucru se întâmplă și cu costumul cobalt. Este aproape clasic până când observi că este purtat cu sandale galbene. Un detaliu suficient de mic încât să nu transforme look-ul într-un exercițiu de styling și suficient de greșit încât să-l facă interesant.

Cele mai bune look-uri nu pot fi puse într-o singură categorie

Poate cel mai convingător lucru la colecție este că unele dintre apariții devin greu de descris printr-un singur cuvânt. Rochia cu trandafiri albaștri ar putea fi romantică, dar imaginile florale supradimensionate și fragmentate o fac să pară mai degrabă un colaj fotografic decât un imprimeu floral tradițional. Ansamblul tricotat cu dungi verticale urmărește corpul, apoi liniile se curbează în jurul taliei și al șoldurilor. Nu are nevoie de ornament pentru că ornamentul este chiar construcția. O rochie pală acoperită de paiete ar putea aparține foarte ușor unei garderobe de seară, dar silueta largă și aproape neglijentă îi scoate toată prețiozitatea din ecuație.

Iar apoi apare galbenul. O rochie lungă, fluidă, este acoperită în partea superioară de un panou auriu, mototolit, asimetric. Pare simultan rochie de seară și experiment de atelier. Este unul dintre puținele momente în care colecția își permite să devină teatrală și tocmai de aceea funcționează. Nu pentru că este cea mai purtabilă piesă. Ci pentru că rupe ritmul.

Geanta spune și ea ceva despre noul Proenza

Într-o colecție atât de preocupată de felul în care femeile chiar folosesc hainele, accesoriile nu puteau rămâne simple elemente decorative. Aici intervine PS1, una dintre piesele care au definit succesul comercial al Proenza Schouler la sfârșitul anilor 2000. Pentru noul sezon, modelul este reinterpretat sub forma PS1 Walker, realizată în colaborare cu Reed Krakoff. Silueta este mai moale și mai curbată, dar legătura cu originalul rămâne vizibilă.

Mi se pare unul dintre cele mai inteligente gesturi ale lui Scott de până acum. Moda traversează o perioadă în care aproape fiecare brand cu o geantă celebră în arhivă încearcă să o transforme din nou într-un obiect al dorinței. Proenza Schouler ar fi putut pur și simplu să relanseze PS1 și să lase nostalgia să facă restul. În schimb, o modifică. Diferența pare minoră, dar spune multe despre direcția casei: arhiva există pentru a fi folosită, nu venerată.

Bucureștiul a văzut trecutul. New York-ul vede ce urmează

Există și o legătură interesantă cu România. La ediția FW26/27 a Mercedes-Benz Bucharest Fashion Week, Proenza Schouler a fost prezent printr-o expoziție statică de piese de arhivă curatoriată de Aparterre. Nu a fost un show Proenza Schouler în sensul clasic, ci o întâlnire cu istoria vizuală a casei, adusă în contextul scenei de modă de la București.

Câteva luni mai târziu, colecția Spring 2027 arată ce se întâmplă după arhivă. Și poate că aici se află adevărata miză a mandatului lui Rachel Scott. Nu să demonstreze că poate face haine care arată ca Proenza Schouler. Asta ar fi partea ușoară. Ci să decidă ce anume din Proenza Schouler merită dus mai departe și ce poate fi lăsat în urmă. Costumele rămân. Construcția rămâne. Experimentul textil rămâne. Geanta PS1 rămâne. Dar femeia din interiorul lor pare ceva mai puțin preocupată să fie impecabilă.

Poate că a ieșit din casă într-o rochie de seară la prânz. Poate că a pus sandale galbene la un costum albastru. Poate că și-a legat o cămașă transparentă în jurul șoldurilor pentru că așa i s-a părut mai bine. Și, pentru prima dată după mult timp, nu pare că Proenza Schouler îi spune cum trebuie să se îmbrace. Pare că o urmărește să vadă ce va face mai departe.