Paradoxul apărării României: Duduie tunurile Pe Dunăre și dronele tot nu cad. Realitatea din Flotila Fluvială, o analiză la rece

În poligonul temporar de la Sfântu Gheorghe, Dunărea răsună de focuri de artilerie, iar militarii exersează folosirea unor tunuri de calibre diferite. Flotila Fluvială a României demonstrează că poate lovi ținte în cadrul aplicațiilor militare, însă această putere de foc nu se traduce automat în capacitatea de a doborî dronele care vin dinspre mare. Potrivit criticilor privind dotarea și capacitățile tehnice ale forțelor navale, există limitări care împiedică folosirea acestui armament împotriva unor asemenea amenințări.

Pe scurt, tunurile pot răsuna pe Dunăre, dar dronele reprezintă o problemă cu totul diferită. Iar după trei ani de război în regiune și de incidente în care drone rusești au ajuns în apropierea teritoriului României, întrebarea despre capacitatea de apărare împotriva amenințărilor aeriene rămâne una esențială pentru un stat membru NATO.

„100 mm. 122 mm. 30 mm. 14,5 mm.”, artileria răsună pe Dunăre

În perioada 5-9 octombrie, peste 350 de militari din Flotila Fluvială, Baza Logistică Navală „Pontica”, Centrul 39 Scafandri, Direcția Hidrografică Maritimă „Comandor Alexandru Cătuneanu” și Brigada 243 Radioelectronică și Observare „Calatis” au participat la exercițiul „Danube Protector 26”.

Potrivit publicației Observatorul Militar, în poligonul temporar de la Sfântu Gheorghe, comenzile sunt urmate de salve de artilerie, iar zgomotul focurilor se propagă peste ape.

În cadrul exercițiului au fost mobilizate două monitoare și două vedete blindate ale Divizionului 67 Nave Purtătoare de Artilerie, patru vedete fluviale, două șalupe rapide de intervenție, nouă ambarcațiuni de asalt și nave logistice pentru asigurarea sprijinului.

Militarii au executat trageri cu piese de artilerie de 100 mm, 122 mm, 30 mm și 14,5 mm. În paralel, alte echipaje au desfășurat misiuni de cercetare și supraveghere, identificare și monitorizare a țintelor, securizare a comunicațiilor fluviale și protejare a obiectivelor strategice.

Exercițiul a inclus și utilizarea sistemelor autonome fără pilot (UAS) pentru cercetarea aeriană și evaluarea impactului la țintă.

Multă putere de foc, dar nu neapărat și împotriva dronelor

Aici apare paradoxul, după cum punctează securitynews.ro: existența tunurilor și a rachetelor nu înseamnă automat că acestea pot fi folosite eficient împotriva oricărei amenințări. Interceptarea dronelor presupune capacități adecvate de detectare, urmărire și angajare a țintelor aeriene, precum și sisteme compatibile cu acest tip de misiune.

Criticile privind capacitatea Flotilei Fluviale de a combate dronele ridică, astfel, o problemă care depășește imaginea spectaculoasă a exercițiilor militare: cât de bine sunt adaptate mijloacele existente la amenințările actuale?

Pentru România, aflată la granița unui război care a schimbat regulile securității în regiunea Mării Negre, apărarea împotriva dronelor nu este doar o chestiune de imagine sau de exercițiu. Este o problemă de protecție a teritoriului și a populației.

Iar în timp ce pe Dunăre se exersează trageri cu mai multe calibre, capacitatea de a răspunde amenințărilor aeriene rămâne o întrebare la care nu se poate răspunde doar numărând tunurile și navele participante la aplicații.