Ortodoxia română în doliu: A murit unul dintre cei mai respectați stareți ai țării, părintele Serafim Mihali, ctitorul care a readus la viață Mănăstirea Bisericani

Comunitatea ortodoxă din Moldova a rămas, în această săptămână, fără unul dintre cei mai iubiți duhovnici ai ei. Protosinghelul Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani din județul Neamț, s-a stins din viață la 63 de ani, potrivit primelor informații publicate de Doxologia, cauza decesului fiind un infarct miocardic.

Pentru mii de pelerini care i-au trecut pragul de-a lungul a peste trei decenii, vestea nu e doar despre pierderea unui stareț, ci despre dispariția omului care a luat o mănăstire aproape uitată și a transformat-o, cu răbdare și credință, într-un loc viu.

Cum a găsit mănăstirea în 1993 - și ce a făcut din ea

Când părintele Serafim a preluat conducerea așezământului din satul Scăricica, comuna Alexandru cel Bun, în 1993, Mănăstirea Bisericani nu semăna deloc cu locul de pelerinaj de astăzi. Era practic izolată, în vecinătatea unui fost sanatoriu TBC - un loc greu, uitat de multă lume.

Numirea sa ca stareț a venit chiar din partea celui care avea să devină Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel - la acea vreme Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

De acolo a pornit o muncă de o viață. Cu o tenacitate rar întâlnită, părintele Serafim a coordonat refacerea întregului ansamblu monahal - o așezare cu rădăcini din secolul al XV-lea, ridicată în vremea lui Ștefan cel Mare și a Cuviosului Iosif de la Bisericani. A ridicat spații administrative noi, chilii pentru monahi, a amenajat căile de acces pentru pelerini și, prin păstrarea unei rânduieli liturgice stricte, a redat mănăstirii statutul de reper spiritual pentru credincioși din toată țara.

Noaptea în care a fost bătut și jefuit - și felul în care a ales să răspundă

Drumul părintelui Serafim n-a fost lipsit de suferință. În noaptea de 21 spre 22 octombrie 2013, după ce încheiase slujba de seară și se retrăsese în chilie, trei bărbați mascați au intrat prin efracție peste el. L-au legat de mâini și de picioare și l-au bătut cu cruzime, lovindu-l repetat peste față și peste corp, în timp ce încercau să afle unde erau ascunși banii mănăstirii.

Tâlharii au reușit să fure aproximativ 100.000 de lei - bani care nu erau ai părintelui, ci strânși cu mari eforturi din donațiile credincioșilor, destinați construirii unei noi clopotnițe.

A trecut prin trauma fizică și psihică a acelei nopți, dar a ales să-și ierte agresorii. Și-a continuat, cu aceeași dăruire de dinainte, munca de ctitorire a mănăstirii, până în ultimele clipe ale vieții.

PS Macarie: 'A fost ziua în care s-au văzut roadele multor ani de osteneală, rugăciune și jertfă'

„Părintele Serafim a fost un om blând, smerit și bun. Avea o bunătate firească prin felul în care îi primea pe oameni, prin răbdarea cu care îi asculta și prin pacea pe care o răspândea în jurul său. Am slujit de multe ori la hramurile Mănăstirii Bisericani, aducând împreună cinstire Sfinților Cuvioși Iosif și Chiriac, Ocrotitorii chinoviei, și tuturor părinților sihaștri care s-au nevoit în această străveche vatră monahală nemțeană. De fiecare dată, l-am văzut pe Părintele Serafim purtând cu discreție și jertfelnicie rânduielile așezământului: grija pentru sfintele slujbe, pentru obște, pentru pelerini, pentru lucrările mănăstirii și pentru păstrarea vie a moștenirii duhovnicești lăsate de marii nevoitori ai locului.

Un moment de neuitat a rămas pentru mine sfințirea noii biserici a Mănăstirii Bisericani, în ziua de 9 iunie 2024, când am avut bucuria să slujesc atunci împreună cu soborul de ierarhi, preoți și diaconi, lăcașul fiind așezat sub ocrotirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul și a Sfinților Cuvioși Iosif și Chiriac. A fost ziua în care s-au văzut roadele multor ani de osteneală, rugăciune și jertfă.

Parintele Stareț Serafim a iubit în mod deosebit pe Maica Domnului, care a ocrotit din vechime această chinovie, și i-a cinstit cu multă evlavie pe Sfinții Cuvioși Iosif și Chiriac. Nu s-a mulțumit să le păzească moaștele și memoria, ci a căutat să transmită credincioșilor chipul viețuirii lor: desprinderea de cele vremelnice, rugăciunea, pocăința și iubirea deplină față de Dumnezeu“, scrie PS Macarie, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord.

Cum și-l amintesc cei care i-au trecut pragul

Pentru cei care l-au cunoscut, părintele Serafim rămâne în amintire ca un om cald, un duhovnic blând, dar și un gospodar desăvârșit - cineva pentru care fiecare zi părea o formă continuă de jertfă pusă în slujba credinței.

Vestea morții sale a stârnit un val profund de tristețe printre fiii lui duhovnicești și în rândul ierarhilor din Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Trupul neînsuflețit al părintelui stareț va fi depus în biserica mănăstirii, pentru ca toți cei care l-au prețuit să-și poată lua un ultim rămas bun.

Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în rândul drepților. Veșnica lui pomenire!