Extern

Nebunie în Germania: nemții i-au construit Diavolului un monument / Scandal uriaș în țară

Sursa originală →
Nebunie în Germania: nemții i-au construit Diavolului un monument / Scandal uriaș în țară

În orașul german Esslingen am Neckar a izbucnit un scandal din cauza… diavolului, sau mai exact, a monumentului dedicat acestuia. Un diavol înalt de 2,5 metri a fost amplasat chiar în piața istorică din fața primăriei, la începutul lunii octombrie, scrie DEUTSCHE WELLE, relateză Rador Radion România.

Monumentul

Opinia publică este împărțită.

S-a ajuns chiar la amenințări la adresa autorităților locale.

Statuia din bronz, de 400 de kilograme, numită Diavolul ceapă (Zwieblinger Teufel), îl înfățișează pe diavol cu coarne uriașe, cu limba scoasă între colți și cu o ceapă mușcată în laba cu gheare.

Sculptura, în valoare de aproximativ 200.000 de euro, a fost amplasată în cadrul sărbătoririi a 1.250 de ani de la înființarea orașului Esslingen.

Proiectul a fost finanțat și oferit orașului de către crama locală Kessler Sekt, care și-a marcat cea de-a 200-a aniversare, printre altele, prin această acțiune neașteptată.

Autorul este artistul și sculptorul german Tim Bengel, în vârstă de 29 de ani.

La baza conceptului stă o veche legendă locală.

Conform tradiției, diavolul a venit în piața locală sub înfățișarea unui domn nobil și a vrut să cumpere un măr.

Însă o negustoreasă vicleană a recunoscut spiritul malefic al acestuia și în loc de măr i-a oferit o ceapă.

După ce a mușcat, diavolul a urlat de dezgust, i-a blestemat pe orășeni, numindu-i "mâncători de ceapă" ("Zwieblinger"), și a fugit pentru totdeauna în orașul vecin Stuttgart.

Această poreclă a rămas pentru totdeauna asociată cu locuitorii din Esslingen, iar diavolul a intrat în istoria orașului sub numele de Diavolul Ceapă.

Până de curând, aici se organiza anual Festivalul Cepei din Esslingen - ca semn de admirație pentru ingeniozitatea negustoresei.

Păreri împărțite

În ciuda conotației folclorice, părerile cu privire la această operă de artă și la poziţionarea ei în centrul vechiului orășel au fost extrem de împărțite.

Autoritățile din Esslingen am Neckar au primit cu bucurie diavolul din bronz.

"Mulțumesc din toată inima companiei Kessler pentru acest simbol neobișnuit al legăturii strânse cu orașul nostru" - a declarat primarul Matthias Klopfer cu ocazia dezvelirii monumentului.

Acesta și-a exprimat convingerea că sculptura va atrage o atenție deosebită și va deveni un nou simbol al orașului, o reamintire a faptului că cetățenii locali au fost întotdeauna greu de învins.

Oponenții monumentului au lansat, însă, o petiție online prin care cer demontarea imediată a diavolului.

Până în prezent, aceasta a strâns peste 6.000 de semnături.

Spre comparație, petiția lansată în luna mai împotriva închiderii a cinci grădinițe cu un număr redus de copii a strâns doar 1.679 de semnături.

Cu toate acestea, protestul a luat curând o turnură infracţională.

La mijlocul lunii octombrie, niște necunoscuți au stropit statuia cu vopsea neagră, iar primarul a început, se pare, să primească amenințări reale.

Poliția s-a implicat în caz, iar autoritățile au promis că cel care a depășit limita va fi tras la răspundere.

O imagine totuși populară...

Esslingen nu este primul oraș din Germania care găzduieşte un diavol de bronz sau de piatră. În cultura germană, imaginea acestei forței malefice, pe care omul o învinge în cele din urmă, este foarte populară.

În Lübeck, chiar lângă zidurile Catedralei gotice Sfânta Maria, se află, încă din 1999, o fermecătoare statuetă din bronz, reprezentând un diavol, realizată de sculptorul german Rolf Goerler.

Conform legendei, acesta a ajutat la construirea bisericii, crezând că va fi o tavernă mare.

Dar când și-a dat seama că a fost înșelat, a vrut să dărâme zidul cu un bolovan uriaș. Însă constructorii vicleani i-au promis că vor ridica o cârciumă chiar peste drum. Diavolul s-a liniștit și s-a așezat pe piatra pe care stă și astăzi, atrăgând turiștii.

Aachen se mândreşte chiar cu o întreagă compoziție sculpturală intitulată "Diavolul și negustoreasa" ("Teufel und Marktfrau"). Aceasta face referire la legenda despre Satana, care voia să acopere orașul cu nisip ca răzbunare pentru faptul că - din nou - locuitorii orașului l-au înșelat la construirea catedralei din Aachen. Aceștia i-au dat, ca răscumpărare, un lup în locul unui suflet de om. Încărcat cu nisip, acesta a întâlnit pe drum o negustoreasă vicleană, care l-a asigurat că mai are de mers multe zile până în oraș. Diavolul obosit a aruncat sacii şi aşa s-a format dealul Lousberg.

În orașul Lübben se poate admira o sculptură expresivă din lemn intitulată "Diavolul cu boi" ("Teufel mit Auerochsen"). Aceasta face referire la o legendă din Lužice, conform căreia peisajul acvatic unic al Spreewald-ului din Brandenburg, cu numeroasele sale canale, a apărut deoarece diavolul a arat pământul acolo cu boi, care au lăsat aceste numeroase brazde.

Și, în sfârșit, faimoasa "Amprenta Diavolului" ("Teufelstritt"). Deși nu este chiar un monument, ci doar o amprentă pe podeaua de piatră a catedralei principale din München, Frauenkirche, acest obiect este considerat cu adevărat unul emblematic. Conform legendei, Satana a încheiat un pact cu arhitectul, pentru a se asigura că în catedrala aflată în construcție nu va fi nicio fereastră vizibilă.

Dar oamenii l-au păcălit - au dispus coloanele astfel încât, din anumite unghiuri, ferestrele să nu fie într-adevăr vizibile. Diavolul s-a bucurat, dar, făcând un pas în lateral, și-a dat seama că a fost din nou păcălit. A lovit cu piciorul atât de tare, încât urma furiei sale a rămas pentru totdeauna imprimată în piatră.

„Diavolul ceapă” rămâne

Dar să revenim însă la Esslingen. În ciuda discuțiilor care continuă, administrația orașului a declarat că nu intenționează să îndepărteze "Diavolul ceapă" din piața primăriei. Despre noul simbol al orașului se vorbește în toată Germania. Nu a trecut nici măcar o lună de la instalarea monumentului, iar fluxul de turiști a crescut deja în mod vizibil. În permanență, cineva se fotografiază cu el. Autoritățile sunt convinse că, în timp, locuitorii orașului se vor obișnui cu statuia, iar diavolul cu ceapa mușcată va deveni un simbol la fel de indispensabil al orașului, precum vechea cetate și podgoriile care o înconjoară.

https://t.co/4ZJ6CpvSFh Der Teufel steht wieder auf dem Markt. Diesmal dauerhaft. Der Beitrag von Martina Klar bezieht sich auf die am 4. Oktober 2026 enthüllte Skulptur „Zwieblinger Teufel“ auf dem Esslinger Rathausplatz. Die politische Zuordnung trifft die SPD und die Grünen und CDU Seit Sonntag steht auf dem Rathausplatz in Esslingen eine 2,50 Meter hohe Figur, die der Künstler Tim Bengel „Zwieblinger Teufel“ nennt. Gestiftet hat sie die Sektkellerei Kessler. Die Stuttgarter Nachrichten fassen die ersten Reaktionen in einer Spanne von „großartig“ bis „furchtbar“ zusammen. Auf X wird daraus, zugespitzt, der eigene Satan der Stadt, dem man huldigen könne. Der Ton ist scharf. Der Anlass ist real. Die Sage, auf die sich das Werk beruft, erzählt das Gegenteil einer Huldigung. Der verkleidete Teufel erscheint auf dem Esslinger Markt, verlangt einen Apfel und erhält von einer Marktfrau, die ihn am Pferdefuß und am Schwefelgeruch erkannt hat, eine Zwiebel. Er beißt hinein, speit Abscheu, schimpft die Bürger Zwieblinger und verlässt die Stadt. Der Spitzname ist das Andenken an eine List, nicht an eine Einladung. Die Pointe der Überlieferung lautet: Er ließ sich nicht mehr sehen. Eine Stadt, die diese Geschichte kennt, stellt die Figur nicht als neues Wahrzeichen vor das Rathaus. Sie belässt den Teufel dort, wo die Sage ihn gelassen hat: draußen. Verantwortlich sind nicht „bestimmt“ die Grünen oder die SPD allein. Im Verwaltungsausschuss vom 15. Juni 2026 wurde die Schenkung angenommen und die Aufstellung ohne Bürgerbeteiligung beschlossen: neun Ja-Stimmen, zwei Nein-Stimmen, drei Enthaltungen. Geschlossen dafür stimmten CDU, Bündnis 90/Die Grünen und SPD. Die Freien Wähler waren gespalten. FDP/Volt, Linke und WIR enthielten sich. Nein sagte die AfD. Oberbürgermeister ist Matthias Klopfer, SPD, zuvor Geschäftsführer der SPD-Landtagsfraktion. Die Stadtspitze trägt also sozialdemokratische Farbe. Die Mehrheit, die den Platz freigab, war breiter. Genau darin liegt der Befund. Es brauchte keine einzelne Fraktion mit einem Programm gegen Fachwerk und Marktplatz. Es reichte ein gemeinsames Einverständnis von SPD, Grünen und CDU, eine private Großskulptur auf der zentralen Fläche der Altstadt zu akzeptieren, bevor die Bürger das Werk gesehen haben. Der Ältestenrat war informiert worden, ein beschließendes Gremium ist er nicht. Eine frühe Befassung der Kunstkommission, ein Wettbewerb, eine Vorlage an die Bürgerausschüsse: nichts davon ist der Entscheidung vorausgegangen. Die Anwohner des Rathausplatzes erfuhren den endgültigen Gegenstand im Wesentlichen am Tag der Enthüllung. Für ein Geschenk von dieser Sichtbarkeit ist das kein Verfahren, sondern eine Abkürzung. Öffentlicher Raum ist kein Atelier. Was eine Stadt liebenswert macht, ist selten das Objekt, das eine Kommission für mutig hält. In Esslingen sind es die Enge der Gassen, der Markt, die Kirchen, der Neckar, die Selbstverständlichkeit, mit der eine alte Reichsstadt noch als Stadt und nicht als Kulisse gelesen werden kann. Eine Teufelsfigur von zweieinhalb Metern vor dem Rathaus konkurriert mit genau dieser Selbstverständlichkeit. Sie erklärt den Platz zur Bühne eines Künstlerkonzepts und die Sage zur Werbezeile. Dass Kessler als Stifter genannt wird und der Künstler an Bekanntheit gewinnt, ändert daran nichts. Eine Schenkung darf angenommen werden. Sie muss nicht an der empfindlichsten Stelle der Stadt dauerhaft stehen. Die ironische Lesart, hier werde dem Teufel gehuldigt, überzieht die Absicht. Bengel illustriert eine lokale Legende, keine Liturgie. Für das Stadtbild ist die Absicht aber zweitrangig. Entscheidend ist, was Passanten, Kirchgänger und Marktbesucher künftig vor dem Rathaus sehen, und dass sie dazu nicht gefragt wurden. Eine Verwaltung mit Gespür für den Ort hätte die Stiftung an einen weniger zentralen Platz verwiesen oder die Figur gar nicht aufgestellt. Dazu hätte es keines Kulturkampfs bedurft, nur der alten Regel, dass nicht alles, was sich Kunst nennt, auch ein Wahrzeichen ist.

— Satire-S@bine-Mueller™ 🇺🇸 @elonmusk (@Mueller_NJ_USA) October 5, 2026

Comentarii (0)

    Articole similare