Mihai Răzvan Ungureanu, fost șef SIE: Comisiile de control al serviciilor din Parlament nu au dinți
Mihai Răzvan Ungureanu, fost șef al SIE și fost ministru de Externe, a declarat luni pentru Deutsche Welle despre comisiile de control parlamentar asupra activității SRI și SIE că acestea ”sunt pașnice, neutre, dinți nu au, și atunci tot ce pot să facă este să întrețină un dialog inocent, care nu duce nicăieri.
Citește mai jos declarațiile lui MR Ungureanu despre serviciile secrete:
Blocajul din fruntea serviciilor. Avem un serviciu cu o conducere militarizată, un altul cu o conducere prelungită și un al treilea având în frunte un om cu un trecut asupra căruia planează un semn mare de întrebare.
În primul rând, toate serviciile de informații, serviciile speciale din România, sunt, din păcate, militarizate.
Serviciile sunt toate de informații. Activitatea lor, pe anumite tronsoane, este secretă. Este supusă confidențialității. SIE, SRI, DGIA, DGIP, toate sunt servicii de informații. Fiecare structură de acest gen are propria lege de organizare și funcționare. Anumite părți, anumite responsabilități se află sub încărcătura absolut normală a secretului.
Motivul pentru care se întârzie trebuie judecat, cred, în cheie politică, pentru că altminteri, un director adjunct, care poate acoperi prin responsabilizare în absența unui director civil, atributele acestuia, nu contribuie negativ la activitatea instituției. Problema este altundeva, de exemplu, în cadrul SRI-ului, neavând un director, reprezentantul serviciului este prezent în CSAT, dar nu are voce. Și e o chestiune de credibilitate instituțională.
Nu poți funcționa foarte mult timp cu adjuncți. Chiar dacă ei sunt împuterniciți temporar cu ceea ce înseamnă responsabilitatea directorului plin. Etajul 2 al conducerii e compus din profesioniști. Acum, de ce nu sunt numiți? Totul se reduce la o decizie de ordin politic, ale cărei argumente eu nu le pot comenta.
Nu știm exact cum funcționează controlul civil al acestor servicii, pentru că ultimile rapoarte sunt blocate în sertarele comisiilor.
Controlul civil asupra serviciilor este exercitat de comisia anume desemnată în Parlament, bicamerală, deci cu membri ai Senatului și ai Camerei Deputaților. Ei sunt responsabili de control, ar trebui să fie în continuu contact cu instituțiile pe care le controlează și poate că sunt.
Dar întrebarea fundamentală este în ce măsură controlul înseamnă control, care presupune întrebări cu tematică limpede adresate conducerii serviciului. În ce măsură acest control are și consecință, pentru că o comisie trebuie să propună, în urma răspunsurilor pe care le primește, o conduită dezirabilă pe care să o urmeze instituția. Și în ce măsură acest control este eficace?
Întrebări legate de acțiunile operative ale unui serviciu nu pot primi răspuns în condițiile în care membrii acestor comisii nu au trecut prin procese de vetting (verificări de securitate și de integritate – n.red.). Parlamentul României nu trece prin procese de vetting.
Nu există o formulă de certificare a credibilității membrilor Comisiei. În ce măsură sunt discreți, în ce măsură sunt lipsiți de vulnerabilități care i-ar transforma în ținte informative. Nu avem așa ceva. Și, atunci, și dialogul se încheagă greu sau rămâne la nivelul unor generalități inocente.
Pe de altă parte, voința politică e destul de ștersă. Și voința politică are nevoie de un ingredient esențial, care este cultura instituțională. Când ești reprezentant al electoratului tău, parte a unei asemenea comisii, se presupune că știi care este natura activității comisiei și ce urmează să investigheze, sau ce urmează să caute în subiectul asupra căruia se exprime critic. Dacă ignoranța e multiplicată, atunci dialogul e pur și simplu lipsit de conținut. Și controlul, evident, nu se exercită.
Deocamdată comisiile sunt pașnice, neutre, dinți nu au, și atunci tot ce pot să facă este să întrețină un dialog inocent, care nu duce nicăieri.
Și dacă se ajunge în situația în care o formație populistă devine majoritară și preia controlul, inclusiv în astfel de comisii, cu toate tentațiile autoritariste pe care mișcările populiste le au?
Democrația poate fi pusă în pericol oricând. Poate fi pusă în pericol și de cea mai blândă oiță din turmă.
În bună parte, controlul are o activitate normată. Dar dacă ce este scris nu este pus în aplicare, rezultatul e același, indiferent cine face parte din comisie, poate să fie de la un partid populist sau, mă rog, de extremă, sau dintr-un partid cu biografie democratică. E același lucru.
Din fericire, România nu este în situația în care, și aici sunt în răspăr cu o bună parte din percepția publică, nu este în poziția în care să se teamă de ceea ce fac serviciile. Serviciile se feresc să intre în politică.
Serviciile au reguli și norme clare și aplicabile. Pentru că cel mai corodant element la identitatea lor, la activitatea lor este vagul. În momentul în care se instalează echivocul, instituția suferă. Și evident, acolo unde este echivoc, poate să apară și abuzul.
Percepția generală e că, dimpotrivă, sunt foarte active în politică.
Nu, nu. Percepția generală o cunosc și, iarăși, mă pun în răspăr cu foarte mulți, vine dintr-o interpretare greșită, deși trebuie să spun răuvoitoare, a propriei responsabilități.
De multe ori când eșecul ni se atribuie sau când eșecul este generat de noi, preferăm să nu ni-l atribuim, să nu ni-l însușim ca atare, ci să-l aruncăm generos pe seama altora. Iar serviciile nu vorbesc. Rostul lor nu este să producă neapărat comunicate publice în care să se dezvinovățească sau să îndrepte lectura publică într-acolo unde e adevărul. Minciuna repetată des contează ca adevăr. Pentru asta trebuie să mergi la operă, ca să înțelegi.
Comentarii (0)
Articole similare
PoliticăȘcoli sigure, nu școli singure: Prioritățile învățământului bucureștean, de la combaterea violenței la noua generație de directori
PoliticăCum arăta internetul în anii ’90 și de ce oamenii erau fascinați de ceea ce vedeau
PoliticăSingurătatea poate fi mai periculoasă decât crezi. Ce se întâmplă în organism când nu mai ai pe nimeni aproape
Politică