Merdeneaua lui Nea Mihai și croasantul de la Mitza Biciclista au ajuns în Le Monde: ”Simbol al luptei împotriva gentrificării Bucureștiului”

Merdeneaua lui Nea Mihai și croasantul de la Mitza Biciclista au ajuns în Le Monde: ”Simbol al luptei împotriva gentrificării Bucureștiului”, titrează publicația franceză. Redăm în continuare articolul integral din Le Monde semnat de Marine Leduc:

”Merdeneaua, foietajul cu brânză devenit simbol al luptei împotriva gentrificării Bucureștiului

Pe rețelele sociale din România, o confruntare între această specialitate locală de patiserie sărată și croissant a căpătat proporții neașteptate. Locuitorii capitalei sunt hotărâți să apere „una dintre ultimele surse de hrană accesibilă”.

Pe 21 august, Edmond Niculușcă, figură proeminentă a francofoniei și a protejării patrimoniului din București, publică pe rețelele sociale un videoclip pentru a promova croissantele cu unt vândute în braseria sa franțuzească, Mița Biciclista, din Piața Amzei. Cu ochelari de soare rotunzi și cămașă albă peste un tricou alb, el apare în fața unui reper istoric al capitalei, Patiseria Amzei, aflată la aproximativ o sută de metri distanță.

Acolo, ține un discurs destul de derutant: pe un ton degajat, bărbatul de 36 de ani descrie o „specie” umană pentru care margarina din merdenele, acele foietaje cu brânză făcute de „Nea Mihai” de la Patiseria Amzei, este cea mai gustoasă. Această „specie” nu ar fi cunoscut niciodată gustul bun și rafinat al „croissantelor cu unt” în stil franțuzesc. Continuă citându-l pe gastronomul francez Jean-Anthelme Brillat-Savarin: „Spune-mi ce mănânci și îți voi spune cine ești”, pentru a clasifica anumite tipuri de persoane în funcție de stilul lor de viață și de alimentație.

Pentru criticii săi, care considerau deja „Mița”, deschisă în 2022, un loc elitist, aceasta este picătura care umple paharul. Urmează un val de comentarii care îi critică afirmațiile, meme-uri umoristice, câteva mesaje de tipul „Je suis Merdenea”, dar și postări explicative lungi, uneori pline de furie. Internetul românesc se inflamează, ajungând până la reacții din partea unor personalități cunoscute, care iau apărarea merdenelelor.

În ciuda ștergerii videoclipului și a scuzelor prezentate de Edmond Niculușcă, răul fusese deja făcut. În zilele următoare, sute de persoane stau la coadă mai bine de o oră în fața micii patiserii din Amzei, unele pozând în fața clădirii Mița în timp ce savurează celebrul foietaj abia scos din cuptor. O cântăreață ajunge chiar să împartă merdenele în timpul unui concert pe Arena Națională.

Condescendență și clasificare socială

O reacție care ar putea părea disproporționată pentru un simplu foietaj cu brânză. Unii comentatori de extremă dreapta vorbesc despre un complot, susținând că totul nu ar fi decât o înscenare menită să distragă atenția populației de la adevăratele probleme ale societății și că bucureștenii ar fi foarte naivi dacă s-ar lăsa atrași în ea. Dincolo de teoriile conspiraționiste, mulți se întreabă: de ce se mobilizează oamenii într-o asemenea măsură, de ce ies în stradă pentru mâncare, în condițiile în care există o criză politică și economică, un sistem judiciar ajuns la limită și măsuri de austeritate care îi afectează pe cei mai vulnerabili?

Mai mult decât o simplă confruntare între croissant și merdenea, Edmond Niculușcă a cristalizat în jurul său furia față de o anumită formă de condescendență și de clasificare socială.

„În ciuda aparenței triviale a cauzei, este, în realitate, un subiect foarte personal și sensibil”, explică Monica Stroe, antropolog specializat în alimentație. „Mâncarea și actul de a mânca reprezintă mult mai mult decât o nevoie fiziologică. Alimentele sunt, în realitate, extrem de versatile, ele creează posibilități de acțiune. Manipulându-le, putem activa emoții și relații, putem pune în scenă identități.”

Potrivit acesteia, este vorba și despre o formă de acțiune accesibilă tuturor, într-un context marcat în ultimii ani de apatie politică și în care mobilizările civice s-au dovedit dezamăgitoare:

„Persoanele care s-au adunat în fața patiseriei lui «Nea Mihai» au dorit să transmită idei care pot fi înscrise într-un registru politic. Protestau împotriva tentativei, deocamdată simbolice, de a elimina una dintre ultimele surse de hrană accesibilă din centrul devenit exclusivist al Bucureștiului.”

Croissantul cu unt este, într-adevăr, vândut cu 3 euro la Mița, iar un pain au chocolat ajunge la 5 euro, față de 1,50 euro pentru o merdenea de la Amzei, într-o țară în care salariul minim este de 850 de euro brut pe lună. Pentru consumatorul din clasa de mijloc, această mobilizare ar putea fi interpretată ca o conștientizare a „propriei vulnerabilități într-un context de incertitudine economică generalizată”, adaugă Monica Stroe.

Plăcerea copilăriei

Mai presus de toate, Edmond Niculușcă a mizat pe ideea unei forme de superioritate a croissantului franțuzesc față de o specialitate românească. O greșeală gravă. Din această cauză i s-a lipit porecla de „franțuzit”, termen ironic care desemnează o persoană care imită în mod excesiv sau superficial stilul de viață și limba franceză, asemenea „bonjuristului” din secolul al XIX-lea, perioadă în care România se îndepărta de dominația otomană pentru a se apropia de Europa Occidentală.

Acest francofil lasă deoparte dimensiunea emoțională a foietajului cu brânză: deși niciunul dintre cele două produse nu poate fi lăudat pentru calitățile sale nutriționale, merdeneaua cu margarină este percepută, spre deosebire de croissant, drept o plăcere a copilăriei, accesibilă, mai ales în perioada comunistă și în anii tranziției de după Revoluția din 1989. Această specialitate, al cărei nume provine din „merdane” — „sucitor” în limba turcă — se înrudește, de altfel, cu alte produse de patiserie în foi care reprezintă o mândrie în Balcani.

În micul său local, „Nea Mihai”, în vârstă de 65 de ani, pregătește aluatul pentru merdenele după o rețetă din regiunea sa natală, Dobrogea, și face acest lucru încă de la începutul anilor 1990. Apoi le vinde printr-o mică deschidere aflată la parterul unei clădiri. Clienții le mănâncă din mers sau la una dintre mesele înalte amplasate în fața patiseriei.

În videoclipul său, Edmond Niculușcă încheie cu o adaptare a citatului lui Brillat-Savarin: „Spune-mi cu cine mănânci și îți voi spune cine ești.”

Pentru antropologul Bogdan Iancu, această afirmație creează din nou o clasificare socială, dar și una spațială:

„La Patiseria Amzei, spațiul nu este controlat sau amenajat; ajungi să mănânci pe stradă alături de necunoscuți, studenți, doamne în vârstă, tineri hip și persoane fără adăpost.”

Este un mod de a crea comunitate în oraș care, potrivit lui, s-a concretizat în această acțiune colectivă, pe care o consideră „carnavalescă”, amuzantă și subversivă:

„Oamenii nu s-au dus doar să stea la coadă pentru a mânca un foietaj, ci și pentru a fi unii împreună cu ceilalți.”