Matematicienii spulberă iluzia democrației: Au demonstrat de ce nu există un sistem electoral perfect

Care ar fi sistemul politic ideal? Conceptul de democrație vine din Grecia Antică, însă mulți se plâng că modul în care funcționează democrația în România și modul în care sunt organizate alegerile nu este deloc unul benefic populației. Matematicienii au spulberat însă iluzia sistemului electoral perfect.

Prea multe partide încurcă jocurile

Matematicienii au demonstrat că, odată ce numărul partidelor concurente depășește un anumit prag, niciun sistem electoral nu poate asigura un echilibru perfect între reprezentarea locală, rezultatele naționale proporționale și un parlament cu un număr fix de membri.

Matematicienii au ajuns la concluzia că un sistem electoral perfect echitabil este imposibil într-un sens matematic precis, potrivit ScienceDaily. Nicio metodă de vot nu poate garanta întotdeauna, în același timp, că învingătorii locali obțin mandate locale, că distribuția mandatelor la nivel național reflectă fidel ponderea voturilor și că numărul total al locurilor din parlament rămâne fix.

Nicio metodă nu e buna pentru un parlament eficient

Cercetătorii au analizat sistemele de reprezentare proporțională și cele bazate pe principiul „primul clasat câștigă” (first-past-the-post). Analiza lor a arătat că orice metodă de alegere a unui parlament național implică compromisuri, de regulă între reprezentarea locală, proporționalitatea națională și numărul total al mandatelor parlamentare.

Mai multe alegeri desfășurate în nordul Europei în ultimul deceniu au evidențiat aceste tensiuni. Problema a devenit mai vizibilă pe măsură ce alegătorii și-au împărțit voturile între un număr tot mai mare de partide.

Analiză pe Germania, Danemarca și Marea Britanie

În Danemarca, blocul de stânga a câștigat alegerile din 2022, deși a primit mai puține voturi decât blocul de dreapta, în ciuda faptului că țara folosește un sistem de reprezentare proporțională. În Germania, încercarea de a păstra atât reprezentarea locală, cât și proporționalitatea a dus la extinderea semnificativă a Bundestagului, înainte de reforma din 2023. În Marea Britanie, alegerile generale din 2024 au produs cel mai disproporționat rezultat din istoria țării: Partidul Laburist a obținut 63% din mandate cu doar 33,7% din voturi.

Deși un sistem electoral complet „corect” poate să nu existe, cercetătorii susțin că statele pot gestiona mai eficient conflictul dintre reprezentarea regională, proporționalitate și dimensiunea parlamentului.

Proiectul a început după alegerile parlamentare din Danemarca din 2022, când, pentru prima dată în ultimii 75 de ani, numărul voturilor și distribuția mandatelor nu au mai corespuns.

La fel ca multe alte state europene, Danemarca utilizează un sistem proporțional pe două niveluri. Alegătorii votează mai întâi reprezentanți locali, iar ulterior sunt distribuite mandate compensatorii pentru ca ponderea locurilor obținute de fiecare partid să se apropie cât mai mult de ponderea voturilor la nivel național.

Pe măsură ce voturile se împart între tot mai multe partide, este nevoie de un număr mai mare de mandate compensatorii pentru a menține proporționalitatea. În 2022, Danemarca avea la dispoziție 40 de astfel de mandate, însă acestea nu au mai fost suficiente pentru a obține un rezultat complet proporțional.

Matematicienii au formulat o teoremă a imposibilității care arată cum fragmentarea politică tot mai accentuată pune presiune asupra sistemelor electorale și poate influența direct cine ajunge la guvernare.

Cercetătorii au comparat sisteme electorale din întreaga lume, inclusiv modelul britanic first-past-the-post și sistemele proporționale utilizate în mare parte din Europa.

Cum ar funcționa un sistem electoral echitabil

Ei au identificat trei caracteristici esențiale pe care mulți le-ar considera definitorii pentru un sistem echitabil:

reprezentare regională: orice candidat care câștigă un mandat local îl păstrează proporționalitate: numărul mandatelor la nivel național reflectă ponderea voturilor parlament cu dimensiune fixă: numărul total al mandatelor rămâne același de la un scrutin la altul

Klausen și Holdum au propus și o alternativă bazată pe analiza lor matematică. Algoritmul, denumit „proporționalitate garantată cu clasament geografic”, încearcă să depășească unele dintre limitările sistemelor electorale actuale.

Conform propunerii, numărul total de mandate al fiecărui partid ar fi stabilit exclusiv în funcție de ponderea voturilor obținute la nivel național. Un partid care primește 20% din voturi ar obține automat 20% din mandate, indiferent unde au fost exprimate aceste voturi.

Ulterior, circumscripțiile ar fi clasificate în funcție de performanța locală a fiecărui candidat, iar mandatele ar fi atribuite în această ordine până când fiecare partid și-ar ocupa întreaga cotă.

Metoda ar garanta proporționalitatea, însă ar reduce importanța reprezentării regionale. Astfel, un candidat ar putea câștiga confortabil într-o circumscripție locală și totuși să nu intre în parlament dacă partidul său și-a ocupat deja toate mandatele prin rezultate mai bune obținute în alte zone.

Concluziile studiului arată că limitele impuse de matematică nu pot fi eliminate, însă ele nu împiedică statele să proiecteze sisteme electorale care să echilibreze mai bine aceste trei obiective aflate în competiție.