Le Monde, reverență în fața sopranei române Ileana Cotrubaș: A fost cea mai mare Violetta a epocii sale – eroina operei ”Traviata” de Verdi

Analiză LE MONDE (Franța), via Rador: Soprana română Ileana Cotrubaș a murit la Viena, vineri, 20 august, la vârsta de 87 de ani. Principala scenă lirică din patria sa adoptivă a arborat un drapel negru în semn de doliu și i-a adus un omagiu pe site-ul său, afirmând că, în interpretarea acestei cântărețe cu o personalitate puternică, „chiar și cele mai simple fraze deveneau o experiență profundă”.

Dacă publicul Operei de Stat din Viena a putut constata acest lucru timp de puțin peste două decenii (1969-1990), iubitorii de operă din întreaga lume au avut numeroase ocazii să aprecieze forța de întruchipare scenică a celei care a fost, fără îndoială, cea mai mare Violetta a epocii sale – eroina operei „Traviata” de Verdi.

Elena Cotrubaș s-a născut la 9 iunie 1939, la Galați, în România. Inițiată în muzică de părinții săi, care practicau amândoi canto ca amatori, fetița – care avea să poarte de atunci prenumele Ileana – a intrat, la vârsta de 9 ani, în corul de copii al Operei Naționale București și al Radiodifuziunii Române. Familia s-a stabilit la București în 1952 și, după ce nu a reușit inițial să intre la conservatorul din oraș, tânăra Ileana a fost admisă într-o instituție destinată copiilor cu aptitudini muzicale deosebite, unde a studiat vioara, pianul, canto, dirijatul și arta actorului.

Premii internaționale

În 1964, Ileana Cotrubaș a debutat la Opera din București în rolul lui Yniold din opera „Pelléas și Mélisande” de Claude Debussy. Premiile obținute la concursurile internaționale din 1965, Olanda, și din 1966, Germania, i-au adus primele angajamente, între care și cel de membră a ansamblului Operei din Frankfurt, între 1968 și 1971.

Considerată o interpretă remarcabilă a lui Mozart încă de la prima sa apariție la Opera din Viena, în 1969, în rolul Paminei din „Flautul fermecat”, Ileana Cotrubaș a devenit rapid o voce de referință a repertoriului italian. În 1973, și-a făcut debutul în Statele Unite, la Chicago, în rolul Mimì din „Boema” de Giacomo Puccini, cu un succes atât de răsunător, încât partenerul său, Luciano Pavarotti, nu a ezitat ca, doi ani mai târziu, să o recomande conducerii Teatrului Scala din Milano, atunci când Mirella Freni a trebuit înlocuită în ultimul moment în același rol.

Anul 1973 a marcat și debutul cântăreței române într-un rol foarte curajos, pe care puțini artiști lirici și-au asumat să-l joace: acela al interpretei care se revoltă împotriva regizorilor suspectați că denaturează o operă. „Nu suntem niște marionete”, declara ea pentru „The New York Times”, în 1977, justificând plecarea sa răsunătoare, cu patru ani înainte, de la Opera de Stat din Viena, în timpul unei repetiții pentru „Evgheni Oneghin” de Ceaikovski.

Retrageri asemănătoare s-au produs, între altele, la New York, în 1980 și în 1984 – de această dată, în urma unui dezacord cu dirijorul –, apoi la Paris, în 1986. Oare din acest motiv Ileana Cotrubaș, în vârstă de numai 51 de ani, avea să pună capăt prematur carierei sale în 1990?

„Adevăr, dăruire, onestitate”

Pasiunea sa pentru arta lirică și-a găsit atunci o altă formă de expresie în activitatea didactică. Una deloc neglijabilă, dacă ne gândim la artistele pe care le-a format, precum compatrioata sa Angela Gheorghiu sau franțuzoaica Gaëlle Arquez, una dintre marile interprete actuale ale rolului Carmen. Aceasta din urmă evocă emoționată, pe pagina sa de Facebook, principalele exigențe ale ilustrei sale îndrumătoare: „Adevărul, dăruirea, onestitatea absolută” – condiții „indispensabile, potrivit mezzosopranei, pentru cel care vrea să devină mai mult decât un simplu interpret”.

Pentru a înțelege amploarea unei asemenea căutări, trebuie urmărită Ileana Cotrubaș în timpul unui curs de măiestrie. De pildă, la Cardiff, în Regatul Unit, în 1995, unde preocuparea sa pentru adevărul psihologic se exprima și cu umor, atunci când i s-a adresat unei cursante care cânta cu brațele încrucișate peste abdomen: „Face parte din interpretare sau stați așa pentru că aveți stomacul strâns de emoție?”

Dar, desigur, trebuie văzută și pe scenă. De pildă, în 1981, în „Traviata” de Verdi, operă pe care a înregistrat-o și într-o versiune devenită legendară pentru Deutsche Grammophon, sub conducerea lui Carlos Kleiber, la Metropolitan Opera din New York. Corul apatic, orchestra greoaie și chiar tenorul seducător – deși era marele Plácido Domingo – par să rămână la nivelul margaretelor sau, mai curând, al cameliilor, având în vedere povestea, până când Violetta începe să cânte celebra arie în ritm de vals a operei. Suplețea timbrului, eleganța frazării și energia molipsitoare o așază pe Ileana Cotrubaș în firmamentul artei lirice.

Ileana Cotrubaș – câteva repere biografice

9 iunie 1939 – Se naște la Galați, în România

1968-1971 – Membră a ansamblului Operei din Frankfurt

1969 – „Flautul fermecat” de Mozart, la Opera din Viena

1973-1975 – „Boema” de Puccini, la Opera Lirică din Chicago, apoi la Scala din Milano

1981 – „Traviata” de Verdi, la Metropolitan Opera din New York

20 august 2026 – Moare la Viena

Traducere Rador: Ruxandra Lambru