În Polonia începe primul exercițiu militar la scară reală 
al Coaliției de voință

Exercițiul Koalijca se va desfășura la Nowa Dęba, în sud-estul Poloniei, între 9 și 22 noiembrie. Aproape 2.800 de militari, majoritatea francezi, urmează să fie mobilizați pentru a testa capacitatea acestei alianțe de a se desfășura în cazul unei încetări a focului în Ucraina, relatează Le Monde, citat de Rador.

După aproape doi ani de reuniuni și summituri, „Coaliția de voință” trece, în sfârșit, la aplicații practice. Scopul este de a testa capacitatea acestei alianțe de treizeci și șase de țări, conduse de Franța și Regatul Unit, de a se desfășura în Ucraina în ziua în care armele vor tăcea în războiul dintre Kiev și Rusia.

Exercițiul „Koalijca” („coaliție” în polonă), prevăzut să dureze până pe 22 noiembrie, se dorește o demonstrație a credibilității militare a acestei alianțe, care își propune să constituie o forță de intervenție capabilă să descurajeze Moscova să reia ostilitățile. O adevărată provocare, în condițiile în care Statele Unite nu fac parte din acest dispozitiv, iar implicarea lor în viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina rămâne în mare măsură incertă.

Pentru această primă ediție, aproape 2.800 de militari din zece țări urmează să fie desfășurați în această regiune învecinată cu Ucraina. Franța și Regatul Unit sunt principalii contributori, alături de Estonia, Lituania, Germania, Țările de Jos, Spania, Suedia, Turcia, Polonia și Belgia. Nu trebuie însă să ne așteptăm la o demonstrație de forță cu tancuri și rachete, scrie Le Monde

Potrivit primelor informații comunicate, exercițiul Koalijca urmărește în principal testarea sistemului de comandă și a procedurilor logistice de transport al trupelor și echipamentelor prin Europa, complicate de numărul frontierelor care trebuie traversate. În acest scop, vor fi prezenți și militari ucraineni.

Koalijca ar urma să ofere și ocazia verificării compatibilității mijloacelor de comunicații între membrii acestei Forțe Multinaționale pentru Ucraina (MNF-U), brațul militar al coaliției de voință. MNF-U ar putea reuni, în cele din urmă, douăzeci și patru de țări care s-au declarat pregătite să contribuie, dintre cele treizeci și șase de membre ale coaliției. NATO este ținută la curent cu desfășurarea exercițiului, dar nu participă la acesta.

Combaterea dronelor ar urma să constituie o componentă importantă a exercițiului. Chiar și în contextul încetării ostilităților, dronele reprezintă astăzi una dintre principalele vulnerabilități ale oricărei operațiuni militare în afara teritoriului național. De altfel, forțele terestre franceze intenționează să profite de această ocazie pentru a testa o unitate de drone dotată cu sisteme autonome aeriene și terestre.

Potrivit inițiatorilor operațiunii, Polonia s-a impus firesc drept gazdă a acestor prime manevre, întrucât o foarte mare parte a ajutorului destinat Ucrainei tranzitează teritoriul său. Deși Varșovia a precizat întotdeauna că nu va trimite militari în țara vecină după încheierea războiului, ea intenționează, în schimb, să joace rolul unei baze logistice în spatele zonei de operațiuni. În această calitate, 500 de militari polonezi vor participa la exercițiu. Polonia este obișnuită cu acest tip de antrenament. De la începutul războiului din Ucraina, găzduiește mai multe tabere de instruire pentru ucraineni, inclusiv pe cea a misiunii de asistență militară a Uniunii Europene.

Pe lângă această componentă terestră, în România vor avea loc exerciții aeriene cu avioane de luptă, de transport, de realimentare în zbor și de culegere de informații, în condițiile în care bazele din țară sunt deja folosite pe scară largă ca platformă pentru desfășurarea de forțe către Ucraina.

Componenta maritimă a operațiunii va fi doar simulată, din Turcia. Ankara, care are puterea de a închide strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru navele militare, joacă rolul de gardian al Mării Negre.

Amploarea relativ modestă a exercițiului reflectă ambițiile coaliției de voință, care nu își propune să se constituie nici într-o forță destinată operațiunilor de luptă, nici într-o „misiune de menținere a păcii” între ruși și ucraineni după încetarea ostilităților. Expresia, care provoacă o adevărată aversiune tuturor celor care au participat la asemenea misiuni în Africa, în Balcani sau în Liban, este chiar tabu.

„Experiența anilor de operațiuni ale ONU arată că misiunile de menținere a păcii nu garantează respectarea unei încetări a focului”, subliniază Elie Tenenbaum, directorul Centrului de Studii de Securitate al Institutului Francez de Relații Internaționale (Ifri). „Este nevoie, mai presus de toate, ca părțile implicate să își dorească acest lucru.” Observatorii Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), care ar fi trebuit să asigure respectarea acordurilor de la Minsk, încheiate între ruși și ucraineni după anexarea Crimeii de către Moscova, în 2014, au ajuns la aceeași constatare amară.

Scopul oficial al coaliției de voință se rezumă mai degrabă la două obiective încă insuficient conturate: „reasigurare” și „regenerare”. Primul înseamnă că simpla prezență a militarilor occidentali în Ucraina, în special a celor proveniți din puteri nucleare precum Franța și Regatul Unit, ar trebui să descurajeze orice intenție a Rusiei de a relua ostilitățile. Al doilea presupune că forțele desfășurate vor participa la refacerea capacității militare ucrainene, prin instruire sau repararea echipamentelor. Ucrainenii ar urma să rămână „prima linie de apărare și de descurajare” a țării, așa cum afirmase Emmanuel Macron pe 6 ianuarie.

Potrivit acestei formule de intervenție, trupele MNF-U, care, în cazul unei desfășurări, ar putea număra până la 20.000 de militari – echivalentul unei divizii –, ar rămâne astfel la o distanță considerabilă de frontiera rusă. „Această componentă terestră face în continuare obiectul dezbaterilor”, observă Elie Tenenbaum, de la Ifri. „Franța o susține, în timp ce Regatul Unit are în vedere mai degrabă un sprijin aerian pentru Ucraina. Germania, la rândul său, a preluat conducerea grupului de țări care susțin că trupele ar trebui desfășurate numai în state învecinate, precum Polonia.” Nu este o întâmplare că majoritatea militarilor care participă la exercițiul Koalijca sunt francezi.

În cazul încetării ostilităților, rămâne deschisă întrebarea cine ar asigura supravegherea liniei de încetare a focului. Întrucât Moscova nici nu vrea să audă de occidentali, au fost evocate India, Indonezia, Brazilia sau China, deși credibilitatea unor asemenea ipoteze este contestată. Numai Statele Unite ar dispune, grație sateliților lor, de capacitățile tehnice necesare pentru a supraveghea cei 1.500 de kilometri de frontieră dintre Rusia și Ucraina și pentru a ține în frâu regimul lui Vladimir Putin.

De la lansarea Coaliției de voință, în februarie 2025, inițiatorii săi cer neîncetat Washingtonului să se angajeze să ofere Kievului o „plasă de siguranță”. La începutul lunii ianuarie, Steve Witkoff și Jared Kushner, emisarii președintelui american Donald Trump, oferiseră asigurări vagi în acest sens la un summit al coaliției organizat la Paris, promițând că „Ucraina va fi apărată”. Însă acordul încheiat de Casa Albă cu Kremlinul pe 9 octombrie, privind vânzarea motorinei rusești în pofida sancțiunilor impuse Moscovei, arată că, în relația cu această administrație, nimic nu este vreodată garantat.

Prin exercițiul Koalijca, europenii speră să aibă un cuvânt de spus în discuțiile despre viitorul Ucrainei, deși acest lucru este departe de a fi sigur. Cu excepția Franței, majoritatea țărilor din MNF-U dispun de efective foarte reduse care sunt cu adevărat pregătite pentru acest tip de operațiuni. Moscova va urmări, fără îndoială, îndeaproape acest antrenament. Pe 29 octombrie, la summitul Rusia–Africa, Vladimir Putin a avertizat Europa că țara sa este pregătită în eventualitatea unui război.

Traducerea Rador: Ruxandra Lambru