Finanțarea bisericilor, între banii statului și contribuția credincioșilor: cum arată modelul german

Finanțarea cultelor religioase din bani publici readuce în atenție o dezbatere privind modul în care sunt susținute financiar bisericile din România și oportunitatea trecerii la un sistem în care contribuția credincioșilor să aibă un rol mai important. Modelul german al taxei bisericești este una dintre soluțiile analizate, însă aplicarea sa în România ar presupune schimbări legislative și administrative, notează ziarul ADEVARUL.RO într-o analiză.

Statul finanțează o parte importantă a activității cultelor

În România, cultele religioase recunoscute beneficiază de sprijin financiar de la bugetul de stat.

Banii publici sunt utilizați, între altele, pentru salarizarea personalului clerical și neclerical, dar și pentru lucrări de construcție, reparație și întreținere a lăcașurilor de cult.

Sistemul este contestat de cei care consideră că finanțarea bisericilor ar trebui să fie asigurată în principal de credincioși.

Aceștia susțin că un contribuabil care nu aparține unui cult sau care nu dorește să îl finanțeze nu ar trebui să contribuie indirect, prin taxele plătite statului, la susținerea acestuia.

De cealaltă parte, sprijinirea financiară a cultelor este justificată prin rolul social și comunitar al acestora, inclusiv prin activitățile caritabile, sociale și educaționale desfășurate.

Modelul german, una dintre variantele discutate

În dezbaterea citată de ziarul ADEVARUL.RO este invocat sistemul din Germania, unde membrii anumitor culte achită o „taxă bisericească”.

Aceasta este calculată ca procent din impozitul pe venit și este colectată de administrația fiscală, care virează ulterior banii către cultele beneficiare.

Taxa este, în mod obișnuit, de 9% din impozitul pe venit, iar în Bavaria și Baden-Württemberg este de 8%.

Contribuabilul poate, de asemenea, să renunțe oficial la apartenența religioasă, situație în care nu mai datorează taxa bisericească.

Modelul german nu înseamnă însă că statul nu mai sprijină deloc organizațiile religioase.

Cultele beneficiază și de alte forme de finanțare și de mecanisme fiscale specifice, astfel încât o eventuală preluare a sistemului în România nu ar putea fi făcută printr-o simplă modificare a modului de colectare a banilor.

O eventuală schimbare ar implica modificări legislative

Un sistem bazat mai mult pe contribuția voluntară sau directă a credincioșilor ar presupune stabilirea unor reguli clare privind declararea apartenenței religioase, colectarea banilor și distribuirea acestora către culte.

De asemenea, ar trebui stabilit ce se întâmplă cu persoanele care nu se declară membre ale unei confesiuni și dacă sumele pe care acestea le-ar plăti în prezent prin impozite ar putea fi redirecționate către alte domenii.

Dezbaterea are loc în paralel cu discuțiile privind salarizarea personalului clerical.

Potrivit informațiilor prezentate în articol, noua grilă de salarizare prevede, de la 1 ianuarie, salarii brute cuprinse aproximativ între 5.822 și 6.560 de lei lunar pentru personalul clerical, în funcție de gradul profesional și nivelul studiilor.

În acest context, problema finanțării cultelor rămâne una care pune în balanță, pe de o parte, libertatea contribuabilului de a decide destinația unei părți din banii săi și, pe de altă parte, rolul pe care statul îl atribuie cultelor în societate.