„Extemporal la represiune” / Cum erau notați ofițerii de Securitate la examenele scrise pentru prinderea românilor care voiau să fugă în Occident / ”Se va lua măsura de studiere în vederea recrutării”

Documente inedite din arhivele fostei Securități scot la iveală o ipostază mai puțin cunoscută a aparatului represiv comunist din anii ’80: ofițerii care dădeau lucrări scrise și erau taxați de superiori pentru lipsă de rigurozitate profesională.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat într-o postare pe Facebook detalii dintr-un dosar din 1985, care prezintă modul în care cadrele Securității Municipiului București (SMB) erau evaluate periodic prin teste practice menite să verifice eficiența metodelor de supraveghere și reprimare.

În scenariul de examen, ofițerii primeau spre rezolvare un caz fictiv: un cetățean român, a cărui soție rămăsese ilegal în Statele Unite și ceruse sprijinul organizațiilor internaționale pentru drepturile omului, intenționa să părăsească la rândul său țara alături de copil, fie legal, fie fraudulos.

Candidații aveau misiunea de a întocmi un plan operativ complet pentru a împiedica fuga și pentru a preveni declanșarea unor acțiuni publice de protest.

Superiori în grad, slabi la represiune

La testarea organizată în cadrul Serviciului 120 al Securității Capitalei au participat trei cadre: locotenent-colonelul Nicolae Vintilă, maiorul Vasile Preda și locotenentul Ovidiu Dănilă. Evaluarea a fost realizată de șefa structurii respective, căpitanul Stana Creța, aplicându-se principiul ierarhic conform căruia funcția prevala asupra gradului militar.

Rezultatele au arătat carențe majore în rândul celor cu experiență. Deși aveau grade superioare, locotenent-colonelul și maiorul au obținut doar nota de trecere 5, în timp ce cel mai tânăr dintre ei, locotenentul, a primit nota 7, în ciuda unui stil de redactare considerat școlăresc, precizează CNSAS în postare.

Adnotările lăsate pe margine de căpitanul examinator au evidențiat slaba capacitate de analiză a subalternilor.

La lucrarea maiorului Preda, evaluatoarea a notat critic că a aprecia situația operativă nu înseamnă a povesti cazul. În cazul locotenent-colonelului Vintilă, propunerile considerate naive sau nejustificate au atras observații tăioase, printre care întrebarea retorică „pentru ce?” la solicitarea unei percheziții domiciliare, respectiv remarca finală: „O asemenea măsură denotă o neînțelegere a gravității cazului!”.

Arsenalul totalitar: filaj, interceptări și recrutare forțată

Planul de măsuri redactat de locotenent-colonelul Vintilă detalia întregul aparat tehnic și informativ utilizat de regim împotriva propriilor cetățeni.

Pentru blocarea plecării din țară a suspectului, ofițerul propunea deschiderea unui dosar de urmărire informativă, interceptarea convorbirilor telefonice interne și externe, violarea corespondenței, filajul operativ și verificări amănunțite la frontieră prin direcțiile de pașapoarte și contrainformații.

Totodată, planul viza recrutarea informativă a cercului de apropiați, inclusiv a unei inginere care călătorea frecvent în străinătate, pentru a influența și tempera acțiunile soției aflate în SUA.