EXCLUSIV Sunt amenințările Rusiei “inventate” de NATO? Experții explică unde și cum ar putea ataca Putin

Avertismentele lansate de oficialii din NATO legate de Rusia nu sunt inventate, iar nivelul de îngrijorare din cercurile militare și de informații este chiar mult mai mare decât se vede în general în mass-media și în alte forme de dezbatere publică, susțin experți consultați de G4Media, după ce mai mulți politicieni din țările alianței au minimalizat riscul reprezentat de Moscova. Potrivit unor evaluări recente ale serviciilor de informații americane și europene, agențiile militare și de informații rusești desfășoară în mod activ atacuri hibride și pregătesc posibile incursiuni militare limitate care vizează flancul estic al NATO și infrastructura europeană, atât în prezent, prin operațiuni sub pragul unui conflict deschis, în zona gri, cât și, posibil, în următorii câțiva ani, într-o încercare explicită de a testa hotărârea politică a Occidentului, de a fractura coeziunea Alianței și de a demonta ordinea europeană de securitate.

Informația pe scurt:

·        Experții avertizează că amenințarea rusă la adresa NATO este reală, contrar afirmațiilor unor politicieni occidentali

·        Rusia desfășoară deja operațiuni în “zona gri:” sabotaje, atacuri cibernetice, drone, bruiaj GPS și presiuni la frontiere

·        Moscova ar putea testa NATO printr-o incursiune militară limitată, mizând pe diviziunile politice dintre aliați

·        Cele mai vulnerabile zone sunt statele baltice, Coridorul Suwałki, flancul nordic și arctic și regiunea Mării Negre, inclusiv Moldova

·        Experții estimează că un eventual atac ar putea avea loc în următorii ani, deși Rusia ar putea avea nevoie de un deceniu pentru a-și reconstitui complet forțele

·        Strategia Moscovei ar urmări mai degrabă să divizeze NATO și să submineze Articolul 5 decât să cucerească teritorii vaste

Riscuri inventate?

Deputata britanică Diane Abbott a descris recent amenințarea rusă la adresa Regatului Unit drept o “ficțiune NATO,” minimalizând pericolele reprezentate de Kremlin pentru a justifica creșterea bugetului Apărării.

Deputata laburistă pentru circumscripția Hackney North și Stoke Newington a susținut că pericolul reprezentat de Rusia a fost inventat de NATO pentru a justifica “capitularea completă în fața cerințelor lui Trump privind creșterea cheltuielilor militare.”

Comentariile politicianei britanice au fost făcute în contextul în care oficiali de rang înalt din cadrul NATO au avertizat în repetate rânduri cu privire la provocările lui Vladimir Putin, Kremlinul fiind acuzat că încearcă să lanseze atacuri de sabotaj în întreaga Europă.

De exemplu, săptămâna trecută, Germania a acuzat Rusia că se află în spatele unui atac eșuat cu dronă explozivă, care a avut loc în luna august pe aeroportul Leipzig. Incidentul, care a vizat un avion de marfă ucrainean, a fost condamnat drept o escaladare a războiului hibrid sponsorizat de Kremlin pe teritoriul european.

Pericolul perceput a generat apeluri către guvernul de la LOndra pentru creșterea cheltuielilor de apărare.

Miercurea trecută, Abbott a scris pe platforma X: “Amenințarea iminentă din partea Rusiei este o ficțiune NATO pentru a justifica capitularea lor completă în fața cerințelor lui Trump privind creșterea cheltuielilor militare. Această creștere nu ar trebui să aibă loc.”

Reamintim că Abbott, care a fost suspendată din Partidul Laburist o dată în 2023 și din nou în 2025 în urma unor scandaluri legate de antisemitism, a fost reprimită în partid în luna iulie de către prim-ministrul Andy Burnham.

Atât Burnham, cât și predecesorul său, Keir Starmer, au avertizat cu privire la riscul pe care președintele Putin îl prezintă pentru securitatea Marii Britanii.

Ben Obese-Jecty, deputat conservator și fost ofițer în armată, a lansat un atac dur la adresa luiAbbott pentru afirmațiile sale. “Diane Abbott joacă aici de bunăvoie rolul de «idiot util» al lui Putin,” a scris el pe X. “Să ataci creșterea cheltuielilor de apărare susținând că amenințarea reprezentată de Rusia este «o ficțiune NATO» arată că este periculos de ruptă de realitate. După mai bine de patru ani de război în Ucraina și în condițiile intensificării activităților de sub pragul conflictului deschis, suntem cu toții de acord că majorarea cheltuielilor de apărare este o chestiune de securitate națională. Este greu de crezut că un politician laburist de rang înalt poate fi atât de naiv.”

Philip Ingram, fost colonel în serviciile de informații militare britanice, a criticat-o de asemenea pe deputata laburistă: “Diane Abbott trăiește într-o lume de ficțiune, iar acest lucru îi influențează opiniile privind multe probleme globale și interne.”

În urma unei reacții politice rapide din partea atât a partidelor de opoziție, cât și a unor membri ai propriului guvern, Abbott a șters postarea de pe X.

Declarațiile lui Abbott au venit la doar câteva zile după ce Rusia a amenințat că va ataca fabricile britanice care furnizează drone Ucrainei. Un purtător de cuvânt al Ministerului rus de Externe a avertizat că Marea Britanie “se joacă cu focul” sprijinind Ucraina.

Într-o altă escaladare, Putin a amenințat că va sechestra nave de marfă britanice ca ripostă pentru acțiunile întreprinse de Marea Britanie și NATO împotriva flotei sale de petroliere din umbră, utilizată pentru a transporta ilegal petrol pentru finanțarea războiului împotriva Kievului. 

Umbre asupra alianței

În timp ce unii politicieni minimalizează riscurile reprezentate de Moscova, strategii militari și serviciile de informații oferă o evaluare mult mai urgentă. Analize operaționale detaliate, inclusiv evaluări strategice publicate de think-tank-ul Atlantic Council, arată că perspectiva extinderii agresiunii ruse dincolo de Ucraina face parte dintr-o campanie aflată în desfășurare, menită să identifice vulnerabilitățile Occidentului.

Investigații suplimentare realizate de New York Times evidențiază modul în care serviciile occidentale de informații urmăresc o creștere accentuată a operațiunilor ruse clandestine în capitalele europene.

Concluzia lor este clară: agențiile militare și de informații ale Rusiei desfășoară deja atacuri hibride și pregătesc posibile incursiuni militare limitate împotriva flancului estic al NATO și a infrastructurii europene. Operațiunile din zona gri, aflate sub pragul unui conflict deschis, urmăresc să testeze hotărârea politică a Occidentului, să slăbească unitatea alianței și, în perspectivă, să submineze actuala ordine europeană de securitate, potrivit The Daily Telegraph.

În special, serviciile europene de informații sunt profund alarmate de strategia deliberată a Kremlinului de a desfășura acte ambigue de violență, sub pragul unui conflict deschis, care perturbă și intimidează statele membre NATO, fiind în același timp atent calibrate pentru a evita declanșarea unui răspuns de apărare colectivă în baza Articolului 5, potrivit CBC News.

Operând în această zonă gri prin acte de sabotaj, incursiuni cu drone și propagandă, Moscova urmărește să erodeze încrederea publicului, să pună sub presiune infrastructura critică și să testeze voința politică din capitalele occidentale.

Această ofensivă asimetrică se manifestă prin mai multe canale operaționale în întreaga Europă. Serviciile de informații au asociat unități clandestine ale serviciului rus de informații militare (GRU) cu acte de sabotaj fizic împotriva unor instalații vitale, precum o importantă stație electrică din Germania. De asemenea, Kremlinul este suspectat că s-ar fi aflat în spatele unor explozii produse la fabrici de armament din Italia și Bulgaria sau al unui complot pentru asasinarea unui director german din industria de apărare.

În domeniul logisticii aviatice, mai multe relatări au indicat că o dronă încărcată cu explozibili, asociată serviciilor ruse de informații, a fost descoperită într-o zonă securizată de transport de marfă a aeroportului Leipzig/Halle din Germania.

Și încălcările spațiului aerian sunt în creștere. Rachetele de croazieră rusești și dronele de atac cu rază lungă de acțiune care vizează Ucraina au ocolit în mod repetat sau au încălcat direct spațiul aerian al Poloniei și României, o rachetă prăbușindu-se chiar în interiorul Poloniei, în regiunea Lublin. Mai multe drone s-au apropiat, de asemenea, de spațiul aerian polonez sau l-au testat în săptămânile care au urmat.

Aceste acțiuni fizice sunt însoțite de bruiaj GPS persistent în regiunea Mării Baltice, care perturbă aviația comercială, precum și de tentative cibernetice continue împotriva rețelelor electrice și a furnizorilor din industria de apărare.

Justin Bronk, cercetător principal specializat în puterea aeriană și tehnologie la Royal United Services Institute (RUSI), a sintetizat pentru G4Media.ro amenințarea imediată reprezentată de aceste acțiuni clandestine: “Amenințarea reprezentată de Rusia prin posibilitatea unui atac direct asupra unui stat membru NATO este absolut reală și, de fapt, nivelul de îngrijorare din cercurile militare și de informații este mult mai mare decât se vede în general în mass-media și în alte forme de dezbatere publică. Cea mai periculoasă variantă de acțiune a Rusiei ar fi o incursiune teritorială limitată pe teritoriul unui stat membru, folosind forțe militare convenționale, susținută de amenințări cu atacuri de amploare cu rază lungă de acțiune și cu escaladarea nucleară – în speranța că administrația SUA nu își va respecta angajamentele asumate în cadrul NATO, iar celelalte state europene nu vor reuși să cadă de acord asupra unui răspuns militar, paralizând astfel credibilitatea Alianței și distrugând, în esență, apărarea colectivă. Rusia desfășoară deja o campanie coordonată de sabotaj în întreaga Europă, cel mai vizibil prin atacurile asupra aeroportului Leipzig și a unei stații electrice germane din ultimele săptămâni.”

Bronk a subliniat și miza catastrofală a ezitării Occidentului, într-un interviu pentru The Telegraph: “Dacă NATO nu ar invoca Articolul 5, aceasta ar reprezenta o lovitură uriașă pentru credibilitatea Alianței și, potențial, una fatală.”

Acest mediu de amenințări în escaladare a determinat recent o misiune diplomatică neanunțată. Așa cum am scris în urmă două săptămâni, directorul CIA, John Ratcliffe, a efectuat o vizită secretă la Moscova la sfârșitul lunii august.

Ratcliffe s-a întâlnit cu membri de rang înalt ai conducerii serviciilor ruse de informații, inclusiv cu șeful Serviciului de Informații Externe (SVR), Serghei Narîșkin – dar nu cu Putin -, transmițând un avertisment ferm împotriva oricăror provocări armate îndreptate împotriva statelor membre NATO și reafirmând angajamentul Washingtonului față de Articolul 5.

Fostul ofițer de informații al CIA John Bogan a subliniat gravitatea misiunii: “Faptul că un director s-ar urca într-un avion și ar veni aici îmi sugerează că amenințarea era credibilă și că era important să spună față în față «nu faceți asta», indiferent de ceea ce știm… Se întâmplă ceva. Schimbarea calculelor, intrarea în spațiul NATO într-un fel de manieră militară ar putea foarte bine să fi fost motivul.”

În pofida acestor avertismente, nu toată lumea e convinsă de iminența unui atac al Rusiei. Președintele american Donald Trump a minimalizat probabilitatea unei confruntări militare directe cu Moscova, afirmând public că Vladimir Putin “nu va ataca teritoriul NATO.” Liderul de la Casa Albă a caracterizat deplasarea directorului Ratcliffe drept o “călătorie de semi-rutină,” adăugând că “s-ar putea să iasă ceva din ea” în ceea ce privește negocierile de pace.

Cu toate acestea, presiunile Washingtonului pentru o mai mare autonomie strategică a Europei și posibilele realinieri ale forțelor militare au amplificat îngrijorarea în rândul aliaților est-europeni. Fosta ambasadoare a Canadei la NATO, Kerry Buck, a afirmat că tensiunile interne din Occident creează o deschidere periculoasă: “Rusia vede o fereastră de oportunitate în ezitarea politică occidentală și în dezbaterea internă privind politicile. Strategii Kremlinului ar putea ajunge la concluzia că întârzierile politice ar încetini un răspuns rapid al NATO la o criză europeană localizată.”

Unde ar putea ataca Rusia?

Dacă Moscova ar trece de la hărțuirea din zona gri la utilizarea directă a forței militare, experții de la Atlantic Council au identificat patru direcții geografice vulnerabile de-a lungul flancului estic al NATO.

Statele baltice: Estonia, Letonia și Lituania rămân linia de front cea mai expusă. Având granițe directe cu Rusia continentală și Belarusul, aceste țări se confruntă constant cu operațiuni de presiune la frontieră, inclusiv modificarea unilaterală a marcajelor de frontieră, folosirea fluxurilor de imigranți ca instrument de presiune peste granițele Belarusului și campanii cibernetice menite să destabilizeze guvernarea internă.

Coridorul Suwałki și Polonia reprezintă cel mai periculos punct de strangulare structurală al NATO. Acest coridor terestru îngust, de aproximativ 65 de kilometri, care leagă Polonia de Lituania – flancat de enclava rusă puternic fortificată Kaliningrad și de Belarusul aliat al Rusiei – ar putea fi rapid întrerupt de forțele blindate ruse, izolând fizic statele baltice de Europa continentală.

În spațiul nordic și arctic, aderarea Finlandei și Suediei la NATO a transformat zona nordică și Marea Baltică în puncte centrale de risc. Strategia Rusiei se concentrează pe zonele de apărare antiaeriană de tip anti-access/area-denial (A2/AD) care își au originea în Kaliningrad, demonstrații de forță navală, recunoaștere subacvatică a infrastructurii energetice submarine și operațiuni cu submarine care amenință liniile transatlantice de aprovizionare.

În cele din urmă, de-a lungul Moldovei și al flancului Mării Negre, prezența trupelor ruse și a depozitelor de muniție din Transnistria îi oferă Moscovei pârghii pentru a susține destabilizarea politică de la Chișinău și pentru a proiecta putere militară în Marea Neagră, amenințând securitatea României.

La acestea se adaugă faptul că Rusia și-a intensificat campania de izolare a Ucrainei de Marea Neagră, utilizând o combinație agresivă de atacuri cu drone, rachete și hărțuire navală pentru a paraliza coridorul comercial sudic al țării invadate.

Vizând direct hubul portuar Odesa – ce include porturile Odesa, Ciornomorsk și Pivdennîi -, Moscova duce un război de uzură economică și operațională, urmărind să blocheze principala sursă de venituri a Kievului, să întrerupă logistica de aprovizionare și să speculeze deficitul de sisteme de apărare antiaeriană ale Ucrainei pentru a schimba cursul general al conflictului.

Calendarul escaladării

Analiștii din domeniul apărării rămân împărțiți în privința calendarului unei eventuale confruntări convenționale între NATO și Rusia. Evaluările serviciilor de informații sugerează că Putin ar putea acționa împotriva NATO într-un interval care se întinde de la viitorul apropiat până la următorii câțiva ani, în special dacă Moscova se simte blocată în Ucraina și încearcă să rupă sprijinul occidental chiar de la sursă, potrivit WSJ.

Mark Cancian, care este consilier principal în cadrul Departamentului pentru Apărare și Securitate al Center for Strategic and International Studies, un think tank american specializat în politică externă, apărare și securitate internațională, a descris pentru G4Media.ro dezbaterea aflată în desfășurare: “Rusia desfășoară deja atacuri în zona gri împotriva Europei, prin acte de sabotaj, intruziuni cu drone și propagandă. Retorica naționalistă a lui Putin și disponibilitatea sa de a recurge la forță fac ca amenințarea unui conflict cu NATO să fie reală. Calendarul este cel care face obiectul dezbaterii. Unii experți consideră că Rusia ar putea lansa un atac asupra statelor baltice sau Poloniei în câțiva ani de la încheierea războiului din Ucraina. Alții consideră că Rusia va avea nevoie de un deceniu sau chiar mai mult pentru a-și reconstitui forțele.”

În locul unei invazii de amploare menite să ducă la cucerirea totală a unui teritoriu, modelele serviciilor de informații indică o strategie operațională bazată pe cuceriri teritoriale rapide și escaladare coercitivă. Forțele aeropurtate ruse sau trupele de operațiuni speciale (Spetsnaz) ar executa o incursiune rapidă și limitată în teritoriul NATO – de exemplu, prin ocuparea unui oraș de frontieră din Estonia sau a unui punct strategic din Coridorul Suwałki.

Imediat după ocuparea teritoriului, Moscova ar declara unilateral o încetare a focului, ar desfășura sisteme avansate de apărare antiaeriană (S-400/S-500) și ar pune forțele nucleare în stare de alertă maximă, amenințând cu atacuri cu rază lungă de acțiune asupra capitalelor occidentale în cazul în care NATO ar contraataca.

Această strategie urmărește o victorie politică, nu o extindere teritorială masivă: prin crearea unui fait accompli, Moscova ar obliga cele 32 de state membre NATO să poarte o dezbatere cu privire la oportunitatea asumării riscului unui război nuclear pentru câțiva kilometri pătrați de teritoriu îndepărtat de la frontieră. Orice ezitare sau incapacitate de a ajunge la un consens pentru un răspuns militar ar distruge în mod efectiv credibilitatea Articolului 5 și ar provoca prăbușirea Alianței din interior, cred experții.

Concluzia. Avertismentele armatei, ale agențiilor de spionaj și ale experților militari arată că agresiunea rusă nu mai este un scenariu ipotetic de domeniul viitorului. Prin acțiuni de sabotaj cibernetic și fizic, intruziuni cu drone în spațiul aerian NATO și bruiaj GPS sistematic, Moscova testează deja, în mod direct, limitele alianței.

Strategia Kremlinului mizează pe tactica “faptului împlinit” – o pătrundere teritorială rapidă și de mică adâncime pe flancul estic, dublată de șantaj nuclear – cu scopul precis de a dezbina cele 32 de state membre și de a arăta că garanția de apărare colectivă oferită de Articolul 5 este doar o iluzie.

Pe de altă parte, scepticii politici și ezitările bugetare din capitalele occidentale riscă să ofere tocmai semnalul de slăbiciune pe care strategii de la Kremlin îl așteaptă. Discursul care minimalizează pericolul ca fiind o “ficțiune NATO” sau amânarea investițiilor critice în apărare creează exact acea “fereastră de oportunitate” în care Rusia ar putea calcula greșit reacția Occidentului.

În definitiv, concluzia acestor evoluții este una singură: securitatea europeană nu este amenințată doar de acțiunile directe ale Moscovei, ci și de lipsa de coeziune și de întârzierile de decizie ale alianței. Pentru a preveni o confruntare convențională deschisă în următorii ani, NATO are nevoie nu doar de avertismente diplomatice de la cel mai înalt nivel, ci și de un răspuns ferm, fermitate bugetară și o determinare politică fără echivoc care să anuleze orice calcul tactic al Kremlinului. Sunt însă membrii NATO pregătiți să facă toate acestea?

Surse: The Telegraph, Atlantic Council, New York Times, CBC News, Politico, CTV News, BBC, Radio Free Europe/Radio Liberty, Axios, Wall Street Journal