Egipt și Turcia își dispută controlul gazelor din estul Mediteranei / Miza se mută de la zăcăminte la infrastructură

Competiția pentru gazele naturale din estul Mediteranei intră într-o nouă etapă. Dacă în urmă cu câțiva ani principala miză era stabilirea drepturilor asupra zăcămintelor offshore, acum atenția se mută tot mai mult asupra infrastructurii necesare pentru transportul, procesarea și comercializarea gazelor, potrivit El País.

Disputele privind delimitarea apelor teritoriale dintre Turcia, Grecia, Cipru, Libia și Egipt au fost amplificate de descoperirea unor importante rezerve de gaze în regiune.

În prezent, însă, controlul infrastructurii energetice ar putea deveni aproape la fel de important ca accesul la resurse.

„Istoria Mediteranei de Est s-a schimbat de la «cine deține gazul» la «cine controlează căile de acces pe piață?»”, a explicat Cyril Widdershoven, reprezentant al companiei de consultanță Blue Water Strategy.

Egiptul are infrastructura necesară pentru export

Egiptul pornește cu un avantaj important în această competiție: este singura țară din regiune care dispune de instalații de lichefiere capabile să exporte gaze naturale lichefiate (GNL) la scară largă.

Terminalele de la Idku și Damietta permit importul gazelor, transformarea lor în GNL și exportul ulterior pe cale maritimă.

Construirea unei infrastructuri similare de la zero ar putea dura aproape un deceniu și ar necesita investiții estimate între 6 și 10 miliarde de dolari.

Infrastructura egipteană este deja folosită pentru exportul gazelor provenite din Israel, inclusiv din zăcămintele Leviathan și Tamar. Cipru a încheiat, la rândul său, un acord cu Egiptul pentru reexportarea gazelor sale.

Cairo și-a extins în ultimii ani și capacitatea de regazificare prin închirierea unor nave plutitoare specializate, care permit transformarea GNL importat înapoi în gaze naturale.

Strategia are însă și vulnerabilități. Livrările de gaze din Israel au fost afectate de conflictele din regiune, în timp ce scăderea producției interne și creșterea consumului determină Egiptul să direcționeze o parte importantă a infrastructurii către satisfacerea cererii interne.

Turcia vrea să devină un hub regional

Turcia încearcă să își consolideze poziția printr-o strategie diferită. Ankara urmărește transformarea țării într-un hub regional pentru gaze, prin diversificarea furnizorilor, dezvoltarea rețelei de gazoducte, creșterea producției interne și extinderea capacităților de stocare.

Poziția geografică este unul dintre principalele avantaje ale Turciei. Țara se află la intersecția dintre Rusia, Europa și Orientul Mijlociu, iar relațiile cu Rusia și Iran îi asigură acces la surse importante de energie.

Turcia dispune de cinci terminale de regazificare și investește în exploatarea zăcămintelor descoperite în Marea Neagră. În paralel, Ankara și-a diversificat sursele de import și încearcă să își consolideze poziția de furnizor important pentru piața europeană.

Principala provocare ar putea fi însă încrederea partenerilor europeni.

„Adevărata provocare nu este infrastructura, ci credibilitatea”, susține Widdershoven, care avertizează că Turcia riscă să fie percepută drept un punct de redirecționare a gazelor rusești către Europa.

Noua miză: Controlul rutelor către piață

Astfel, disputa pentru gazele din estul Mediteranei nu mai privește doar proprietatea asupra resurselor aflate sub fundul mării.

Terminalele de lichefiere și regazificare, gazoductele, navele, capacitățile de stocare și rutele de export pot deveni la fel de importante ca zăcămintele propriu-zise.

Pentru Egipt, avantajul îl reprezintă infrastructura deja construită și capacitatea de a transforma gazele din regiune în GNL destinat piețelor externe.

Pentru Turcia, atuul principal este poziția geografică și ambiția de a deveni un hub energetic între producătorii din est și sud și consumatorii europeni.

În aceste condiții, viitorul pieței de gaze din estul Mediteranei ar putea fi decis nu doar de cine deține resursele, ci și de cine controlează infrastructura care le conectează la consumatorii internaționali.