Drepturile naturii: ar putea pădurile, râurile sau spațiile verzi să fie tratate ca persoane juridice? Un avocat în dreptul mediului spune că da

Conceptul de „personalitate juridică” este folosit de secole pentru companii, fundații sau instituții. O dezbatere tot mai prezentă la nivel internațional pune însă o întrebare diferită: dacă dreptul a creat acest mecanism pentru a proteja capitalul, ar putea fi folosit și pentru a proteja natura? În prezent, există 688 de inițiative în 66 de jurisdicții privind drepturile naturii, iar Comisia Europeană a înregistrat în mai 2026 inițiativa cetățenească „Rights for Nature”, care propune recunoașterea ecosistemelor ca entități cu drepturi fundamentale.

Întrebarea este analizată într-un articol publicat de avocatul Laura Petrescu, specialist în dreptul mediului și fondatoarea GreenLaw, care explică evoluția conceptului de protecție juridică a naturii și exemplele deja existente la nivel global, în mai multe state.

„Dreptul a inventat personalitatea juridică pentru a proteja capitalul. Întrebarea acestui secol este dacă poate face același lucru pentru a proteja viața, mediul înconjurător și natura”, arată autoarea.

De la dreptul oamenilor la drepturile naturii

Protecția mediului s-a construit, în ultimele decenii, prin tratate internaționale și prin dezvoltarea jurisprudenței privind drepturile omului, spune autoarea. Declarația de la Stockholm (1972), Conferința de la Rio (1992), Convenția de la Aarhus (1998), Acordul de la Paris (2015) și recunoașterea dreptului la un mediu sănătos de către ONU au extins treptat obligațiile statelor în materie de protecție a mediului.

Un moment hotărâtor a fost decizia pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza KlimaSeniorinnen Schweiz v. Elveția, din 9 aprilie 2024. Instanța a stabilit că lipsa unor politici climatice adecvate poate încălca dreptul la viață privată și de familie, consacrat de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Autoarea susține însă că acest model protejează natura în principal prin prisma drepturilor oamenilor afectați de degradarea mediului, iar în ultimii ani tot mai multe sisteme juridice încearcă o abordare diferită: recunoașterea unor drepturi proprii ale naturii.

Poate un râu să fie persoană juridică?

Ideea nu este nouă. Ea a fost formulată încă din 1972 de profesorul american Christopher D. Stone, în eseul „Should Trees Have Standing?”, în care propunea ca pădurile, râurile și alte ecosisteme să poată fi reprezentate în instanță prin intermediul unor gardieni, similar minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate deplină de exercițiu.

Primele exemple au apărut însă mult mai târziu:

• Ecuador a introdus în Constituție, în 2008, drepturile naturii;
• Noua Zeelandă a acordat personalitate juridică râului Whanganui în 2017;
• Columbia a recunoscut prin hotărâri judecătorești drepturile râului Atrato și ulterior ale Amazoniei;
• Spania a acordat în 2022 personalitate juridică lagunei Mar Menor, primul astfel de caz din Uniunea Europeană.

Cum ar funcționa în practică

Laura Petrescu explică faptul că ideea se bazează pe același mecanism juridic folosit deja pentru societățile comerciale.

O companie nu este o persoană în sens biologic – nu respiră, nu găndește, nu suferă -, însă legea îi recunoaște personalitate juridică: poate încheia contracte, deține bunuri și poate fi parte într-un proces. Susținătorii drepturilor naturii propun extinderea acestui mecanism și asupra unor ecosisteme, care ar putea fi reprezentate în instanță de persoane desemnate să le apere interesele.

Modelul ridică însă și întrebări juridice importante: cine reprezintă interesele unui râu, ale unei păduri sau ale unui ecosistem și cine decide ce este în interesul acestora. Comunitatea locală, statul sau un expert științific? Autoarea arată că modelul aplicat în Noua Zeelandă pentru râul Whanganui oferă un posibil răspuns, dar că adaptarea lui la alte sisteme juridice rămâne o provocare.

În opinia sa, dezbaterea este relevantă inclusiv pentru România, în contextul conflictelor legate de păduri, poluarea râurilor sau reducerea spațiilor verzi urbane.

„Dreptul a inventat personalitatea juridică pentru a proteja capitalul. Întrebarea acestui secol este dacă poate face același lucru pentru a proteja viața?”, concluzionează autoarea.

Acest articol se bazează pe analiza publicată de platforma Infoclima: Mediul între drepturile omului și drepturi proprii