De la o primire călduroasă la o ostilitate crescândă – schimbarea de opinie a Poloniei față de refugiații ucraineni (Analiză El Pais)

Analiză El Pais (Spania), via Rador: Rănile istorice, polarizarea politică și dezinformarea erodează sprijinul social pentru cei strămutați de război.

Atmosfera de ostilitate față de refugiații ucraineni este atât de aprinsă în Polonia încât orice scânteie stârnește temeri privind o explozie de ură. Recentul atac comis de un ucrainean, în care un preot a fost ucis și alți patru au fost răniți la o mănăstire din Jaroslaw, în estul țării, a amplificat tensiunea deja ridicată. Presa poloneză a descris pe rețelele de socializare o „atmosferă în pragul linșajului”. Potrivit centrului de stat polonez pentru monitorizarea dezinformării (NASK), expresiile de ură online, deja comune, au atins punctul culminant din iulie. Autoritățile poloneze avertizează că această deteriorare a climatului social favorizează încercările Rusiei de a semăna diviziune și de a eroda sprijinul pentru Kiev.

Guvernul ucrainean a condamnat imediat atacul asupra abației, al cărei autor, potrivit autorităților poloneze, suferea de un episod psihotic acut. Biserica Catolică a încercat, de asemenea, să calmeze tensiunile. Chiar și Adrian Mantykiewicz, unul dintre preoții răniți, a implorat clemență pentru atacator și a cerut ca o întreagă națiune să nu fie învinovățită pentru acțiunile unui singur individ. Chiar și așa, așa cum a explicat telefonic Pawel Cymbor, analist de dezinformare la Fakenews.pl , „omilia a schimbat radical atitudinea față de preot pe rețelele de socializare, unde unii au trecut de la a-l considera o victimă la a-l eticheta drept trădător și apărător al lui [Stepan] Bandera”.

Oleksandra Fedorciuk, jurnalistă la „Slawa”, canalul ucrainean al televiziunii publice poloneze TVP, descrie la telefon neliniștea crescândă din rândul celei mai mari comunități străine din țară, cu peste 1,5 milioane de locuitori (4% din populația totală). „Evităm să vorbim ucraineană pe stradă și în transportul public; este mai sigur să încercăm să ne facem invizibili”, explică această refugiată, care a ajuns în Polonia exact când a început invazia rusă pe scară largă, în martie 2022.

Aceea era o lume diferită. Polonezii și-au deschis ușile vecinilor care fugeau în masă de război. Potrivit CBOS, firma poloneză de sondaje a opiniei publice, în aprilie 2022 , 91% dintre cetățeni erau în favoarea primirii refugiaților ucraineni, comparativ cu 4% care se opuneau. Patru ani mai târziu, în luna iulie, cei care se opuneau primirii refugiaților (52%) i-au depășit pentru prima dată pe susținători (42%). Acum, a vorbi ucraineană în autobuz sau într-o stație de tramvai a devenit o activitate riscantă.

Retorica anti-ucraineană provine din extrema dreaptă poloneză, dar a fost alimentată de Moscova. O analiză a Institutului Polonez pentru Afaceri Internaționale (PISM) de la sfârșitul lunii august avertizează că Rusia profită de ruptura tot mai mare dintre Polonia și Ucraina, folosindu-și „mașina de propagandă și dezinformare” pentru a adânci diviziunile. Deteriorarea climatului social nu a dus la retragerea sprijinului militar și instituțional pentru Kiev, dar creează un mediu mai favorabil intereselor Kremlinului.

Schimbarea de atitudine duce la atacuri verbale și fizice. Poliția poloneză a primit 180 de rapoarte privind infracțiuni motivate de ură împotriva ucrainenilor în prima jumătate a anului 2026, o creștere de 30% față de aceeași perioadă a anului precedent, potrivit ziarului „Rzeczpospolita”. ACLED, o organizație internațională care monitorizează conflictele, a înregistrat 13 atacuri fizice împotriva ucrainenilor în Polonia din ianuarie până la sfârșitul lunii august, aproape dublu față de totalul pentru întregul an 2025 și o creștere accentuată de la doar un atac în 2024.

Dmitro Dimidiuk lucrează la Ukrainski Dom (Casa Ucraineană), unde oferă consultanță pentru zeci de refugiați ucraineni cu privire la locuințe, angajare și documente. Acolo, aude povești de la concetățenii săi, mulți despre hărțuirea din interiorul și din afara școlilor, în principal din partea colegilor de clasă, dar și din partea profesorilor și a străinilor. „Situația se înrăutățește și vedem din ce în ce mai multe expresii de ură”, spune Dimidiuk. La fel ca Fedorciuk, el clarifică faptul că nu a avut niciodată probleme, dar evită, de asemenea, să vorbească limba ţării sale în public „pentru a nu-i provoca pe polonezi”. „Nu sunt mândru de asta, dar vreau să trăiesc în pace”, spune el.

La sfârșitul lunii iulie, în urma unui alt atac fizic, de data aceasta împotriva unui cetățean ucrainean și a partenerei sale la Wroclaw, prim-ministrul Donald Tusk, un conservator, i-a denunțat pe „bătăușii, vandalii și infractorii de drept comun care bat și umilesc oamenii pentru că vorbesc cu un accent ușor diferit”. Șeful guvernului a cerut consolidarea luptei împotriva infracțiunilor motivate de ură și a subliniat că cei care comit asemenea fapte acționează „în interesul superior al Rusiei”.

Relațiile cu Ucraina nu au fost niciodată ușoare. Când a început războiul, polonezii și-au lăsat deoparte diferențele pentru a oferi refugiu vecinilor lor, dar rănile istorice se redeschid din când în când. Cel mai recent exemplu a fost în luna mai, după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a acordat unei unități a armatei titlul onorific de „Eroii UPA”. UPA reprezintă Armata Insurgentă Ucraineană, legată de naționalistul Stepan Bandera, considerat erou de către Ucraina și vinovat de către polonezi pentru masacrele din Volînia și Galiția din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Ca represalii, președintele polonez Karol Nawrocki, un ultraconservator, a retras cea mai înaltă distincție a țării, Ordinul Vulturul Alb, acordat lui Zelenski în 2023. Guvernul Tusk a îndemnat, de asemenea, guvernul ucrainean să schimbe cursul, dar controversa s-a prelungit timp de săptămâni fără nicio schimbare din partea Kievului. Un sondaj realizat de institutul de sondare publică CBOS, realizat la scurt timp după conflictul diplomatic, a indicat că 46% dintre polonezi aveau o opinie negativă asupra relațiilor bilaterale, cea mai proastă cifră din istoria sondajului. 65% dintre cei chestionați au dat vina pe Ucraina pentru starea precară a relației.

Jurnalista Oleksandra Fedorciuk consideră că această ciocnire a marcat un punct de cotitură pentru ucrainenii din Polonia, deși fenomenul nu era complet nou. Aceștia trăiseră deja momente tensionate în timpul crizei cerealelor, al protestelor camionagiilor de la graniță și în timpul campaniilor electorale din 2023-2025. Naționaliștii și extrema dreaptă au fost primii care au pus la îndoială ajutorul public pentru refugiați, dar, în timp, mesajul că aceștia au primit mai multe beneficii decât polonezii a prins contur.

Criticile au escaladat până la nivelul actual de ostilitate. Potrivit PISM, între 26 mai și 13 iulie, în timpul disputei privind unitatea militară, mențiunile despre ucraineni pe rețelele de socializare care au folosit „termeni extrem de jignitori” au crescut cu 171%, ajungând la 364.000. Aceste postări, multe dintre ele legate de campanii pro-ruse, potrivit institutului, și-au multiplicat acoperirea generând 1,2 milioane de reacții.

Pawel Cymbor subliniază însă că polonezii extrem de polarizați nu au neapărat nevoie de intervenția Rusiei pentru a stârni sentimente anti-ucrainene. Fakenews.pl a identificat „numeroşi actori și centre de dezinformare” care operează în țară. Una dintre principalele lor activități, notează el, este de a amplifica orice infracțiune suspectată a fi fost comisă de ucraineni, mai ales dacă implică violență, și de a „răspândi ideea că toți ucrainenii sunt la fel”.

Guvernul liberal al lui Tusk își menține sprijinul instituțional pentru Kiev – reiterându-i duminică lui Zelenski că poate „conta pe solidaritatea absolută a Poloniei” – și un ton conciliant, dar a redus beneficiile pentru refugiați aproape la zero. Hanna Machinska, avocat și profesoară la Universitatea din Varșovia, denunță aceste decizii ca alimentează resentimente: „Este un mesaj foarte dăunător pentru societate, care contribuie la inspirarea unei atitudini ostile față de ucraineni, ca și cum ar fi leneși și nu ar munci”. Activista pentru drepturile omului citează un studiu publicat recent de Deloitte și UNHCR, care afirmă că refugiații contribuie cu 2,4% la PIB-ul Poloniei.

Machinska este îngrijorată că alegerile parlamentare programate pentru toamna anului 2027 vor tensiona și mai mult atmosfera deja ostilă, „care nu face decât să se înrăutățească”. La celălalt capăt al firului, ea povestește o anecdotă. La o întâlnire recentă la care a participat, o ucraineană le-a spus cunoștințelor sale care o întrebaseră dacă nu se teme să meargă în Polonia. „Teamă să călătorești în Polonia dintr-o țară aflată în război! Este un mesaj dramatic”, subliniază profesoara. O scenă de neconceput acum doar patru ani, când milioane de polonezi s-au adunat la graniță și la gări pentru a-i primi cu brațele deschise pe cei care fugeau de invazia rusească.

Traducerea Rador: Rodezia Costea