De ce ne plac filmele horror? Psihologia fricii la cinema

Ne ferim de pericole, tresărim la zgomote neașteptate și evităm situațiile care ne provoacă teamă. Cu toate acestea, milioane de oameni aleg să plătească bilete la cinema pentru a urmări tocmai povești care îi sperie. Filmele de groază ne țin cu sufletul la gură, ne fac să ne acoperim ochii și ne accelerează bătăile inimii. De ce căutăm, de bunăvoie, asemenea emoții? Psihologii au mai multe explicații, iar unele dintre ele au legătură cu instinctele noastre cele mai vechi.

De ce căutăm frica în filmele horror, deși în viața reală fugim de pericole

Filmele de groază sunt printre cele mai vechi și mai populare genuri cinematografice. De la poveștile cu fantome și monștri până la producțiile despre invazii extraterestre și lumi postapocaliptice, acest tip de divertisment continuă să atragă publicul.

Paradoxul este că, în viața de zi cu zi, cei mai mulți oameni fac tot posibilul să evite experiențele care le provoacă frică. Atunci de ce aleg să urmărească filme în care personajele sunt urmărite, atacate sau puse în situații-limită?

O explicație interesantă este oferită de cercetătorul Mathias Clasen, specialist în psihologia filmelor horror. Acesta consideră că atracția noastră pentru poveștile înfricoșătoare ar putea avea legătură cu modul în care au evoluat instinctele de supraviețuire.

Strămoșii noștri trăiau într-un mediu în care pericolele fizice erau mult mai frecvente. Pentru a supraviețui, trebuiau să fie permanent atenți la ceea ce se întâmpla în jurul lor, să identifice rapid amenințările și să reacționeze atunci când apărea un prădător.

În timp, aceste experiențe au contribuit la dezvoltarea unui mecanism de detectare a pericolelor extrem de sensibil, care funcționează adesea fără să ne dăm seama.

Filmele horror reușesc să activeze tocmai acest mecanism. O ușă care se deschide singură, o siluetă observată în întuneric sau un zgomot neașteptat sunt suficiente pentru a ne pune organismul în stare de alertă.

Chiar dacă știm că urmărim o poveste fictivă, reacțiile emoționale și fizice pot fi foarte puternice.

În prezent, nu mai suntem nevoiți să ne confruntăm zilnic cu aceleași amenințări fizice ca strămoșii noștri. Filmele de groază ne oferă însă ocazia de a experimenta indirect asemenea situații, fără să ne expunem unui pericol real.

Putem urmări o invazie extraterestră, o epidemie imaginară sau o confruntare cu un criminal periculos, știind că ne aflăm în siguranță pe canapea sau în sala de cinema.

Există și un alt aspect interesant. După ce filmul se termină și tensiunea dispare, putem simți o satisfacție puternică. Am trecut printr-o experiență înfricoșătoare, dar nu ni s-a întâmplat nimic.

Pentru unii spectatori, această senzație poate semăna cu sentimentul de reușită de după depășirea unei provocări. Au înfruntat pericolul, chiar dacă numai prin intermediul unei povești, iar acest lucru le poate da impresia că își pot controla mai bine propriile emoții.

De ce frica se transformă în plăcere. Teoria psihologică a transferului excitației

Una dintre cele mai cunoscute explicații despre atracția pentru filmele de groază este teoria transferului excitației, formulată de psihologul Dolf Zillmann în anii 1970.

Ideea de bază este simplă: emoțiile negative provocate de o amenințare pot fi urmate de o reacție pozitivă intensă atunci când pericolul dispare.

În timpul unui film horror, corpul nostru poate reacționa ca și cum s-ar afla într-o situație periculoasă. Inima bate mai repede, mușchii se încordează, respirația se modifică, iar atenția devine mult mai concentrată.

Chiar dacă știm că imaginile de pe ecran nu ne pot răni, organismul răspunde la stimulii care provoacă teamă.

Lucrurile se schimbă atunci când amenințarea dispare. Personajele reușesc să scape, monstrul este învins sau misterul este rezolvat. În acel moment, tensiunea acumulată poate fi înlocuită de ușurare, entuziasm și satisfacție.

Contrastul dintre frica resimțită în timpul filmului și sentimentul de siguranță de la final poate face experiența chiar mai plăcută.

Acest mecanism nu se limitează la cinematografie. Cercetătorii au analizat și felul în care oamenii reacționează la jocurile video horror.

Un studiu publicat în 2017, care a avut în vedere jocul de supraviețuire DayZ, a arătat că riscul de a pierde definitiv progresul personajului în cazul morții putea intensifica experiența de joc. Tocmai posibilitatea unei pierderi importante făcea ca momentele tensionate să fie mai intense și, pentru unii participanți, mai captivante.

Așadar, frica și plăcerea nu se exclud întotdeauna. Într-un context controlat, emoțiile negative pot contribui la o experiență pe care spectatorul o consideră distractivă.

Curiozitatea morbidă: de ce suntem fascinați de moarte, violență și personaje malefice

Nu toți oamenii se uită la filme horror doar pentru adrenalină. Pentru unii, atracția vine din dorința de a afla mai multe despre lucruri pe care, în mod normal, ar prefera să nu le întâlnească în realitate.

Psihologii folosesc termenul de „curiozitate morbidă” pentru a descrie interesul față de subiecte precum moartea, violența, pericolul și comportamentele extreme.

Cercetările au arătat că persoanele care manifestă un nivel mai ridicat de curiozitate morbidă sunt, în general, mai atrase de filmele de groază. Unele dintre ele se declară mai puțin speriate de asemenea producții și preferă chiar să le urmărească singure.

Filmele horror le oferă ocazia să exploreze o latură întunecată a realității fără să suporte consecințele unor asemenea experiențe.

Pot urmări comportamentul unui criminal, pot descoperi cum reacționează oamenii într-o situație extremă sau pot vedea ce se întâmplă atunci când personajele sunt puse în fața unor alegeri imposibile.

Într-un anumit sens, aceste povești funcționează ca o fereastră către aspecte ale naturii umane pe care nu le întâlnim în mod obișnuit.

Interesul pentru asemenea subiecte nu înseamnă automat că o persoană aprobă violența sau că și-ar dori să trăiască asemenea experiențe. Curiozitatea față de un fenomen și dorința de a-l experimenta în realitate sunt lucruri complet diferite.

Ce fel de oameni preferă filmele de groază? Personalitatea poate avea un rol important

Filmele horror nu sunt pe gustul tuturor. În timp ce unii spectatori caută permanent producții care să-i sperie, alții evită complet acest gen.

Diferența nu ține neapărat de curaj, ci și de felul în care fiecare persoană reacționează la stimulii emoționali. Cercetările au identificat mai multe trăsături care pot influența preferințele pentru filmele de groază.

Persoanele care caută senzații puternice

Una dintre caracteristicile asociate cu plăcerea de a urmări filme horror este sensation seeking, adică tendința de a căuta experiențe noi, intense și pline de adrenalină.

Oamenii care au această trăsătură sunt atrași de situații care le provoacă emoții puternice. Pentru ei, chiar și frica poate deveni o parte plăcută a unei experiențe de divertisment.

Un film în care personajele sunt urmărite de un pericol necunoscut sau încearcă să supraviețuiască într-o lume distrusă poate oferi exact genul de stimulare pe care îl caută.

În schimb, persoanele care preferă un mediu liniștit și evită emoțiile foarte intense pot considera aceleași producții obositoare sau neplăcute.

Persoanele cu un nivel mai scăzut de empatie

O altă explicație luată în calcul de cercetători este legătura dintre empatie și preferințele cinematografice.

Unele studii sugerează că persoanele cu un nivel mai redus de empatie pot aprecia mai mult filmele horror, deoarece suferința personajelor le provoacă reacții emoționale mai slabe.

Totuși, această explicație trebuie privită cu prudență. Felul în care reacționăm la un personaj fictiv nu este neapărat același cu modul în care ne comportăm față de o persoană reală aflată în suferință.

Prin urmare, faptul că cineva adoră filmele horror nu înseamnă automat că este lipsit de empatie sau că nu îi pasă de cei din jur.

Există diferențe între femei și bărbați?

Unele cercetări au identificat diferențe statistice între femei și bărbați în privința preferințelor pentru filmele de groază.

În medie, bărbații au declarat un interes mai mare pentru producțiile horror și pentru scenele violente. În anumite studii, femeile au raportat niveluri mai ridicate de teamă și anxietate atunci când au urmărit asemenea filme.

O altă explicație posibilă este sensibilitatea la dezgust. Unele cercetări indică faptul că femeile pot reacționa mai intens la imaginile cu sânge, răni sau alte scene explicite.

Aceste rezultate nu trebuie însă transformate în reguli. Există numeroase femei care adoră filmele horror și bărbați care preferă să stea departe de ele. Preferințele cinematografice sunt influențate de mai mulți factori, iar sexul unei persoane nu determină automat reacția la frică.

Pot filmele de groază să ne ajute să gestionăm anxietatea? Ce au descoperit cercetătorii în timpul pandemiei

Filmele horror nu sunt doar o sursă de divertisment. În ultimii ani, cercetătorii au început să analizeze și posibilitatea ca acest gen cinematografic să ne ajute să ne pregătim psihologic pentru situații dificile.

Un studiu realizat în timpul pandemiei de COVID-19 a identificat o legătură interesantă între preferințele cinematografice și modul în care oamenii au gestionat criza sanitară.

Cercetarea a constatat că persoanele care urmăreau frecvent filme de groază raportau niveluri mai scăzute de suferință psihologică asociată pandemiei. În plus, spectatorii atrași de filmele cu dezastre și scenarii apocaliptice au declarat că se simțeau mai pregătiți pentru eventuale noi valuri ale crizei.

Aceste rezultate i-au făcut pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca vizionarea unor situații amenințătoare în mediul fictiv să contribuie la dezvoltarea unor mecanisme de adaptare.

Explicația ar putea fi legată de faptul că spectatorii au ocazia să experimenteze frica într-un mediu controlat. Pot observa cum reacționează la tensiune, cum se schimbă emoțiile de-a lungul poveștii și cum revine sentimentul de siguranță după dispariția pericolului.

Există anumite asemănări cu terapia prin expunere, o metodă folosită de specialiști în tratarea unor tulburări de anxietate. Aceasta presupune confruntarea treptată și controlată cu situațiile sau stimulii care provoacă teamă.

Totuși, există o diferență esențială: urmărirea unui film de groază nu reprezintă un tratament psihologic și nu poate înlocui terapia recomandată de un specialist.

Cercetătorii consideră că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege dacă filmele horror pot avea beneficii reale asupra gestionării anxietății, în ce condiții și pentru ce categorii de persoane.

În cele din urmă, atracția pentru filmele de groază spune ceva interesant despre felul în care funcționează mintea umană. Ne temem de pericole, dar suntem și curioși să le explorăm. Iar atunci când știm că suntem în siguranță, frica poate deveni o experiență pe care alegem să o căutăm, nu să o evităm.