Black Bloc: cine sunt protestatarii îmbrăcați în negru

De la Franța și Italia până în Spania și Albania, la tot mai multe manifestații din Europa pot fi observați protestatari îmbrăcați complet în negru, cu fețele acoperite și căști de protecție. Sunt cunoscuți sub numele de „Black Bloc” și au atras atenția prin confruntările cu poliția, incendierea mașinilor și distrugerea unor proprietăți publice și private. Nu reprezintă însă o organizație cu lideri și membri permanenți, ci o tactică de protest apărută în Germania în anii 1980, care continuă să provoace controverse în mai multe țări europene.
Black Bloc, o tactică apărută în Germania în anii 1980. De ce protestatarii se îmbracă numai în negru
Fenomenul Black Bloc își are originile în Germania de Vest, la începutul anilor 1980, și este legat de mișcarea autonomistă, cunoscută sub numele de „autonomia”.
La acea vreme, grupurile radicale contestau autoritatea statului, capitalismul și instituțiile politice tradiționale. Membrii acestor mișcări criticau inclusiv partidele politice, sindicatele și organizațiile comuniste, susținând ideea unei vieți independente de sistemul existent. Mulți dintre participanți aveau convingeri anarhiste.
Primele grupuri de acest fel s-au făcut remarcate în Berlinul de Vest, în jurul anului 1980, când poliția intervenea pentru evacuarea unor clădiri ocupate de activiști. Cei care locuiau în aceste spații au început să se organizeze pentru a se opune intervențiilor autorităților, iar vestimentația neagră a devenit un element prin care se recunoșteau între ei.
Profesorul de științe politice Francis Dupuis-Déri, de la Universitatea din Quebec din Montreal, explică faptul că hainele negre aveau și un scop practic: împiedicau identificarea ușoară a participanților de către poliție.
Vestimentația specifică include costume sau haine negre, jachete din piele, hanorace, căști de motocicletă, ochelari de soare și bandane care acoperă fața. Stilul era inspirat și din cultura punk, foarte prezentă în mediile alternative ale perioadei.
Un alt aspect important este lipsa unei conduceri centralizate. Nu există un lider oficial, o ierarhie, un purtător de cuvânt sau o structură permanentă care să coordoneze toate persoanele ce folosesc această tactică.
Din acest motiv, specialiștii consideră că este mai corect să se vorbească despre grupuri Black Bloc, la plural, și nu despre o singură organizație internațională.
Deși fenomenul este asociat în principal cu mediile anarhiste și radicale de stânga, expertul citat de Al Jazeera avertizează că vestimentația și metodele Black Bloc nu aparțin exclusiv unei singure ideologii. În trecut, grupări naționaliste de dreapta și organizații neonaziste din Polonia și Germania au folosit tactici asemănătoare, deși astfel de cazuri nu au mai fost semnalate recent.
Astfel, simplul fapt că o persoană este îmbrăcată în negru la o manifestație nu demonstrează automat că face parte dintr-o anumită organizație sau că împărtășește aceleași convingeri cu ceilalți participanți.
Ciocniri cu poliția, incendieri și magazine vandalizate. Ce se întâmplă la protestele din Franța și Italia
În ultimele săptămâni, Franța s-a confruntat cu manifestații ample organizate de studenți și sindicate. Protestele au avut loc pe fondul nemulțumirilor sociale și economice, iar unele dintre ele au fost însoțite de violențe și distrugeri.
În timpul acestor evenimente, grupuri de persoane îmbrăcate în negru au fost implicate în confruntări cu forțele de ordine. Au fost raportate distrugeri ale unor proprietăți publice și private, iar prezența acestora a complicat desfășurarea unor manifestații care fuseseră organizate inițial pentru revendicări sociale.
În anumite situații, violențele au ajuns să atragă mai multă atenție decât revendicările protestatarilor pașnici. Unii susțin că astfel de acțiuni aduc în prim-plan inegalitățile economice și problemele sociale, în timp ce criticii consideră că distrugerile afectează imaginea întregii mișcări și îndepărtează atenția de la nemulțumirile reale ale participanților.
Al Jazeera a încercat să obțină un punct de vedere de la biroul unui europarlamentar francez de stânga, al cărui partid a organizat și susținut manifestațiile recente. Reprezentanții săi au refuzat să discute public subiectul, considerând că este prea sensibil.
O persoană din apropierea politicianului, care nu avea dreptul să vorbească oficial în numele acestuia, a explicat că partidul nu dorește să intre în ceea ce consideră o strategie a guvernului de a folosi câteva episoade violente pentru a criminaliza întreaga mișcare și formațiunea politică.
Situații asemănătoare au fost raportate și în Italia. La Roma, Milano și Torino au avut loc confruntări cu poliția, au fost incendiate coșuri de gunoi și automobile, iar unele incidente au provocat pagube materiale importante și persoane rănite.
Europarlamentarul italian Mario Furore, membru al Mișcării Cinci Stele, a declarat pentru Al Jazeera că nu cunoaște existența unei mișcări organizate inspirate direct de Black Bloc în țara sa.
El a făcut referire în special la incidentele din Milano, unde au fost raportate acte de vandalism și jafuri. Potrivit politicianului, printre persoanele implicate s-ar fi aflat numeroși tineri, inclusiv minori.
Furore a sugerat că unele dintre aceste acțiuni ar putea fi mai degrabă comportamente de imitație și efectul unor modele negative, nu neapărat rezultatul activității unei rețele organizate. Europarlamentarul a subliniat însă că stabilirea faptelor le revine autorităților judiciare care investighează incidentele.
Această distincție este importantă: nu toate persoanele care participă la violențele din timpul manifestațiilor sunt automat membre ale unor grupuri Black Bloc, iar implicarea într-un incident trebuie stabilită individual.
Câți membri Black Bloc există în Europa. De ce este atât de greu să fie identificați
Una dintre particularitățile acestui fenomen este mobilitatea. Persoanele care folosesc tactica Black Bloc nu au nevoie să facă parte dintr-o organizație permanentă pentru a participa la o manifestație.
Potrivit profesorului Francis Dupuis-Déri, participanții se pot recunoaște relativ ușor după vestimentație și se pot reuni prin intermediul cunoștințelor comune sau al contactelor stabilite la demonstrațiile anterioare.
De-a lungul timpului, persoane implicate în astfel de acțiuni au trecut inclusiv granițele pentru a participa la manifestații organizate în alte state europene.
Nu există însă un registru oficial al membrilor, tocmai pentru că Black Bloc nu are o structură unică și permanentă. În aceste condiții, numărul persoanelor implicate este dificil de stabilit cu exactitate.
Dupuis-Déri a declarat pentru Al Jazeera că serviciile de informații estimează că în Europa ar exista între 5.000 și 7.000 de persoane asociate fenomenului, însă la fiecare manifestație participă de regulă câteva sute.
Estimarea nu reprezintă un recensământ și nici numărul unor membri înregistrați oficial. Este o evaluare atribuită serviciilor de informații și prezentată de specialistul canadian.
Fenomenul a ajuns și în atenția autorităților. Ministrul francez de interne, Laurent Nuñez, a vorbit în Parlament despre prezența acestor grupuri la manifestațiile importante și a susținut că ele vin pentru a distruge bunuri și pentru a ataca forțele de ordine.
Într-un document din 2023 destinat pregătirii avansate a polițiștilor, guvernul italian a descris Black Bloc drept o tactică folosită de grupuri mici și slab organizate, care pot interveni în interiorul manifestațiilor și pot provoca vandalism și violențe.
Documentul italian menționează și anumite metode atribuite acestor grupuri. Printre acestea se numără observarea în avans a zonelor vizate, împărțirea unor sectoare între echipe și folosirea unor acțiuni de diversiune pentru a distrage atenția forțelor de ordine de la alte grupuri.
Raportul pune accent și pe mobilitatea ridicată a participanților, care le-ar permite să provoace pagube și să reducă riscul de a fi identificați și arestați.
Totuși, aceste descrieri reprezintă evaluarea autorităților italiene asupra tacticilor Black Bloc și nu demonstrează că toate persoanele îmbrăcate în negru la manifestațiile recente folosesc aceleași metode.
Seattle 1999 și protestele din Franța din 2016. Cele mai cunoscute confruntări ale grupurilor Black Bloc
Deși în prezent fenomenul apare frecvent în relatările despre protestele europene, Black Bloc are o istorie de câteva decenii.
Unul dintre cele mai cunoscute momente a avut loc la 30 noiembrie 1999, în timpul reuniunii ministeriale a Organizației Mondiale a Comerțului de la Seattle, în Statele Unite.
Atunci, participanți care foloseau tactica Black Bloc au atacat sedii bancare și magazine aparținând unor companii cunoscute, inclusiv Gap, Levi's și McDonald's. Acțiunile au atras atenția presei internaționale și au făcut ca fenomenul să devină cunoscut la scară largă.
Protestele au provocat confruntări cu poliția, iar bilanțul evenimentelor a inclus sute de persoane rănite și arestate.
Un alt episod important s-a petrecut în Franța, în iunie 2016, când sute de mii de oameni au participat la demonstrații împotriva reformei legislației muncii, cunoscută sub numele de Loi Travail.
În timpul acelor manifestații au avut loc ciocniri între protestatari și forțele de ordine, iar grupurile Black Bloc au fost implicate în acțiuni de distrugere a unor proprietăți.
Potrivit Al Jazeera, atât la Seattle, cât și în Franța, confruntările au dus la sute de răniți și arestări.
Istoria acestor episoade arată de ce Black Bloc a devenit un subiect atât de controversat. Pentru susținătorii săi, tactica reprezintă o formă radicală de contestare a statului și a sistemului economic. Pentru critici, violențele și distrugerile pot afecta manifestațiile pașnice și pot pune în pericol atât participanții, cât și persoanele care nu au nicio legătură cu protestele.
În prezent, Black Bloc continuă să apară în contextul manifestațiilor din mai multe țări europene. Absența unei conduceri centrale și caracterul temporar al acestor grupuri fac însă dificilă identificarea persoanelor implicate și stabilirea unei responsabilități colective.
Un lucru este cert: Black Bloc nu reprezintă o organizație cu sediu, lider și membri permanenți, ci o tactică de mobilizare și acțiune stradală care poate fi adoptată de persoane diferite, în contexte politice și sociale diferite.



