Cum au fost preluate în România fake-urile din alegerile americane: De la „vin islamiștii” la „vin comuniștii”

Alegerile intermediare din Statele Unite, desfăşurate pe 3 noiembrie, au fost însoţite de un val de dezinformări care au vizat atât corectitudinea procesului electoral, cât şi candidaţii, instituţiile şi grupurile sociale transformate în ţinte politice. De la acuzaţiile lui Donald Trump privind votul prin corespondenţă şi participarea ilegală a străinilor la scrutin, până la sondaje fabricate, înregistrări video trucate cu inteligenţa artificială şi acuzaţii false de terorism sau agresiune sexuală, campania a arătat cât de uşor poate fi transformată o informaţie falsă într-un instrument de influenţare politică, potrivit News.ro.

O parte dintre aceste naraţiuni au depăşit graniţele Statelor Unite şi au ajuns inclusiv în România. Altele au rămas în ecosistemul american. În paralel, actori politici, influenceri şi publicaţii româneşti au folosit rezultatul alegerilor pentru a-şi susţine propriile mesaje, uneori preluând temele campaniei americane, alteori construind interpretări locale.

News.ro a analizat o parte dintre naraţiunile false şi înşelătoare care au circulat în spaţiul online, iar ele arată că nu a existat o singură strategie de manipulare, ci mai multe direcţii care s-au completat reciproc: delegitimarea anticipată a votului, compromiterea candidaţilor, exploatarea tensiunilor religioase şi culturale şi fabricarea unor dovezi aparent jurnalistice. 

În România, circulaţia acestor mesaje a avut însă particularităţi. „Majoritatea sunt bazate pe opiniile politicienilor sau influencerilor români”, observă Ciprian Cucu, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara şi expert în dezinformare, referindu-se la reacţiile din spaţiul românesc după scrutin. Unele teme au fost importate direct din campania republicană, în timp ce altele au fost construite local, pentru a transforma rezultatul american într-un argument în dezbaterile politice interne.

1. Frauda electorală, o naraţiune pregătită înainte de deschiderea urnelor

Una dintre cele mai importante direcţii ale campaniei de dezinformare din Statele Unite a fost contestarea credibilităţii alegerilor înainte ca acestea să aibă loc. Donald Trump a reluat acuzaţiile potrivit cărora votul prin corespondenţă ar fi scăpat de sub control, iar cetăţenii străini fără drept de vot ar participa în număr mare la scrutin.

Preşedintele american a susţinut că frauda electorală este atât de răspândită încât a anunţat inclusiv o recompensă de un milion de dolari pentru persoanele care raportează cazuri de fraudă care se finalizează cu condamnări. Mesajul a fost însoţit de acuzaţii privind manipularea aparatelor de vot, modificarea buletinelor şi suspiciuni legate de numărarea voturilor. Nu au existat până la acest moment date că spusele lui Trump ar fi devenit realitate. 

Această naraţiune a fost completată de alte afirmaţii distribuite pe reţelele sociale: aparatele de vot ar fi schimbat voturile alegătorilor, un denunţător din cadrul companiei Dominion ar fi dezvăluit mituirea unor politicieni, iar zeci de persoane s-ar fi înscris ilegal la vot folosind adresa unui magazin UPS din San Diego. În ultimul caz, verificările au arătat că persoanele respective locuiau în apartamentele situate deasupra magazinului.

Mecanismul este unul cunoscut: un incident tehnic real sau aparent, o imagine scoasă din context ori o suspiciune neverificată sunt prezentate drept dovadă a unei fraude sistematice. Chiar şi atunci când afirmaţia este infirmată, suspiciunea rămâne şi poate fi reutilizată pentru a contesta rezultatul.

Un exemplu a apărut chiar în ziua votului, în comitatul Westchester din New York. Mai multe persoane, printre care influenceri şi politicieni republicani, au susţinut că democraţii fură alegerile după ce scanerele electorale au întâmpinat probleme tehnice. În realitate, echipamentele foloseau o versiune veche de software, iar buletinele respinse au fost colectate şi numărate ulterior. Inclusiv republicanul Mike Lawler a respins ideea că ar fi fost vorba despre o fraudă.

O altă afirmaţie, potrivit căreia FBI ar fi descoperit în Houston peste 20.000 de buletine false destinate democraţilor, a fost infirmată de FBI Houston, care a precizat că nu desfăşurase nicio operaţiune electorală de acest fel. Fotografiile folosite pentru susţinerea acuzaţiei proveneau din alte locuri şi din alte momente. 

Miza nu era neapărat demonstrarea unei fraude, ci instalarea ideii că rezultatul poate fi fraudat. În acest fel, orice problemă administrativă devine suspectă, orice întârziere poate fi prezentată drept manipulare, iar orice rezultat nefavorabil poate fi pus sub semnul întrebării.

Această tehnică este familiară şi publicului românesc. În ciclul electoral din 2024–2025, acuzaţiile privind fraudarea votului, existenţa unui „deep state” şi intervenţia unor centre de putere care ar controla rezultatele au circulat intens pe Facebook, TikTok şi X. Un raport EDMO publicat în iulie 2025, bazat pe analiza reţelelor sociale din România şi a comunităţilor din diaspora, a identificat suveranitatea naţională, frauda electorală şi neîncrederea în instituţii printre principalele teme care au generat viralitate şi propagare între platforme. 

2. Abdul El-Sayed şi transformarea religiei într-o armă electorală

Una dintre cele mai agresive campanii de manipulare din alegerile americane a vizat candidatura democratului Abdul El-Sayed din Michigan şi a folosit atacurile de la 11 septembrie 2001 pentru a construi o asociere între acesta, islamism şi terorism.

Punctul de plecare a fost o declaraţie făcută în 2019 de streamerul Hasan Piker, care spusese că America a meritat atentatele de la 11 septembrie. Piker a făcut ulterior campanie alături de El-Sayed, iar adversarii politici au exploatat asocierea pentru a-i atribui candidatului opiniile streamerului.

Pe 5 august, contracandidatul republican Mike Rogers a susţinut că El-Sayed consideră că America a meritat atentatele. Ulterior, Donald Trump şi alţi lideri republicani au reluat acuzaţiile, susţinând inclusiv că politicianul democrat ar fi spus că cele aproximativ 3.000 de victime ale atacurilor meritau să moară.

Verificările FactCheck.org, PolitiFact şi Snopes au arătat că afirmaţiile erau false. El-Sayed nu făcuse declaraţiile respective, iar în aprilie şi august 2026 a condamnat explicit atentatele şi a calificat afirmaţia lui Piker drept o declaraţie stupidă. Într-o postare din 2021, candidatul comemorase victimele atentatelor şi pe cele ale războaielor care au urmat. 

Campania nu s-a oprit aici. El-Sayed a fost prezentat drept jihadist, membru al Frăţiei Musulmane şi susţinător al introducerii legii Sharia în Statele Unite. O înregistrare dintr-un discurs din 2022 a fost scoasă din context pentru a sugera că acesta cerea adoptarea legii islamice, deşi în realitate critica un amendament din Oklahoma referitor la Sharia.

Senatorul republican Ted Cruz a vorbit despre o presupusă „alianţă roşu-verde”, o asociere între comunişti şi islamişti despre care susţinea că ar fi ostilă creştinilor, evreilor şi Constituţiei americane.

Aceste mesaje au mutat deliberat dezbaterea din zona programelor politice în cea a identităţii religioase. Nu mai era vorba despre ce propune un candidat, ci despre presupusa sa apartenenţă la o organizaţie extremistă şi despre ameninţarea pe care ar reprezenta-o pentru societatea americană.

Mesajele au ajuns inclusiv în spaţiul românesc mai ales după alegeri, atât pe Facebook, cât şi pe Tiktok. 

„Vin comuniştii, vin islamiştii”. Cum a fost importat războiul cultural american

Şi aceasta este şi una dintre naraţiunile din campania americană despre care există indicii clare că a fost preluată şi în România. Ciprian Cucu, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara şi expert în dezinformare, spune că două teme au fost transferate aproape direct din discursul electoral republican în dezbaterea românească: ameninţarea comunistă şi cea islamistă.

În cazul lui Abdul El-Sayed, faptul că politicianul este musulman a fost folosit pentru a-l prezenta drept un radical, iar declaraţiile altor persoane au fost asociate cu el sau scoase din context pentru a susţine această imagine.

„Este prezentat drept un bolşevic musulman, aşa, o creaţie din asta foarte scary”, spune Ciprian Cucu, referindu-se la mesajele distribuite în mediul online. Expertul atrage atenţia şi asupra unui videoclip în care El-Sayed se ceartă cu un jurnalist de la Sky News. Înregistrarea a fost tăiată şi distribuită într-o formă care să susţină ideea că politicianul ar fi un radical violent care şi-ar ascunde adevăratele intenţii.

Astfel, o temă de campanie americană a fost transformată într-un mesaj destinat şi publicului românesc, fără ca acesta să aibă nevoie de o legătură directă cu realitatea politică din Michigan.

În aceeaşi logică au fost preluate şi acuzaţiile privind presupusa ascensiune a comunismului în Partidul Democrat. În spaţiul românesc au apărut comentarii potrivit cărora republicanii ar fi pierdut din cauza tinerilor atraşi de bolşevism, iar succesul democraţilor ar anunţa revenirea unor politici considerate incompatibile cu valorile conservatoare.

Mesajele nu au rămas însă limitate la politica americană. Au fost conectate la teme recurente din dezbaterea românească, precum Green Deal, drepturile persoanelor LGBTQ şi presupusa impunere a unor valori progresiste de către Uniunea Europeană. Cucu aminteşte, în acest context, şi comentariile europarlamentarului Gheorghe Piperea, care a legat rezultatul alegerilor de perspectiva revenirii la „vremurile bune cu 72 de genuri şi Green Deal”.

Este un exemplu de transfer al unui conflict cultural dintr-o ţară în alta: temele sunt preluate, dar sunt adaptate pentru a activa tensiuni deja existente în societatea în care ajung.

3. Deepfake-urile şi fabricarea unor scandaluri cu aparenţă de jurnalism

Poate cea mai periculoasă categorie de falsuri din campania americană a fost cea construită cu ajutorul inteligenţei artificiale. Spre deosebire de falsurile tradiţionale, care puteau fi demontate prin compararea unor documente sau declaraţii, aceste materiale au folosit imagini autentice, voci imitate şi sigle ale unor instituţii media pentru a crea impresia unor dezvăluiri jurnalistice.

Unul dintre cazuri l-a vizat pe candidatul democrat Sherrod Brown, din Ohio. Un videoclip distribuit pe X părea să provină dintr-o emisiune reală a unui post de televiziune din Cleveland, difuzată pe 21 octombrie. Imaginile erau autentice, dar vocea prezentatoarei fusese modificată cu ajutorul inteligenţei artificiale pentru a introduce acuzaţii de agresiune sexuală la adresa politicianului.

Un alt videoclip viral îl acuza pe James Talarico, candidat democrat în Texas, că ar fi agresat sexual un fost elev în 2012. Înregistrarea era un deepfake, iar persoana prezentată drept fostul elev a declarat că nu apare în imagini şi că Talarico fusese un profesor foarte bun.

Experţii care monitorizează operaţiunile de influenţă au atribuit cu rezerve aceste materiale reţelei Storm-1516, cunoscută pentru producerea şi distribuirea unor videoclipuri false şi pentru atribuirea unor afirmaţii fabricate unor surse aparent credibile. 

O altă operaţiune, Matrioşka, cunoscută şi sub numele de Operation Overload, a folosit înregistrări false care imitau reportaje CNN şi materiale cu sigla unor publicaţii cunoscute. Printre ţintele campaniei s-au numărat candidaţii Jon Ossoff şi James Talarico.

În paralel, au circulat videoclipuri în care actori de la Hollywood păreau să denunţe Partidul Democrat, folosind mesaje extrem de violente, potrivit cărora democraţii ar fi infractori, ar bea sângele americanilor sau ar ameninţa copiii. Printre persoanele ale căror imagini au fost folosite s-au numărat Alyson Hannigan, Emma Caulfield şi Eric Roberts. Actorii au negat că ar fi făcut declaraţiile respective, iar CNN a precizat că materialele nu îi aparţin.

Operaţiunea a mers până la fabricarea unei alte ştiri false: jurnalista Brandy Zadrozny şi-ar fi retras ancheta despre aceste deepfake-uri. În realitate, informaţia era menită să discrediteze investigaţia jurnalistică şi să creeze impresia că acuzaţiile privind falsurile fuseseră infirmate.

Această metodă a fost documentată şi în operaţiunile care au vizat Republica Moldova şi publicul românesc. Un raport al mecanismului G7 Rapid Response, care a monitorizat alegerile parlamentare din Republica Moldova din 2025, a identificat peste 450 de materiale de manipulare informaţională atribuite cu un grad ridicat de încredere unor operaţiuni ruseşti. Printre acestea se aflau videoclipuri care imitau BBC, Euronews şi alte instituţii media occidentale, unele realizate cu voci şi imagini generate artificial.

Mai important, raportul arată că reţeaua Storm-1516 şi-a dezvoltat în perioada premergătoare scrutinului o reţea dedicată publicului din Republica Moldova şi România. Materialele Operation Overload, cunoscută şi sub numele Matrioşka, au fost distribuite în mai multe limbi, inclusiv română, prin X, Bluesky şi Telegram. 

Aşadar, în cazul României nu discutăm doar despre posibilitatea ca publicul să vadă întâmplător materiale americane false, ci şi despre existenţa unor infrastructuri de distribuţie care pot adapta conţinutul pentru publicul român.

4. De la acuzaţiile la adresa candidaţilor la manipularea imaginilor şi a declaraţiilor

Alte naraţiuni false au urmărit compromiterea candidaţilor prin prezentarea unor informaţii parţiale sau scoase din context.

James Talarico a fost acuzat că ar susţine operaţii de schimbare de sex pentru copii, după ce votase împotriva unei legi care interzicea inclusiv blocantele de pubertate şi terapia hormonală. În realitate, el susţinuse un amendament limitat la operaţii, intervenţii care se fac de regulă după vârsta de 18 ani.

Sherrod Brown a fost făcut responsabil pentru un accident mortal provocat de un imigrant, fără să existe dovezi că voturile sale privind imigraţia ar fi avut vreo legătură cu suspectul. Mary Peltola a fost acuzată că s-a opus securităţii la graniţă, deşi susţinuse un proiect cu măsuri dure de control. Chris Pappas a fost prezentat drept responsabil pentru tăieri de sute de miliarde de dolari din Medicare, printr-o interpretare înşelătoare a unor reduceri bugetare automate.

Au circulat şi imagini fabricate cu ajutorul AI. Una dintre ele îl prezenta pe candidatul democrat Rob Sand în campanie alături de Ilhan Omar şi Tim Walz, deşi fotografia era generată artificial. Într-un alt caz, un panou electoral satiric care îl viza pe Ken Paxton a fost editat şi distribuit ca şi cum ar fi fost un material real de campanie.

Aceste exemple arată că dezinformarea nu este exclusiv produsul unei singure tabere politice. În documentaţia verificată apar afirmaţii false sau înşelătoare provenite atât din zona republicană, cât şi din cea democrată. Diferenţa dintre o informaţie manipulată şi una corectă nu poate fi stabilită prin simpatiile politice ale celui care o distribuie, ci prin verificarea faptelor. 

5. După alegeri, diminuarea înfrângerii şi transferul conflictului în politica românească

Dacă înainte de vot o parte dintre naraţiunile false au urmărit să compromită candidaţii democraţi şi să pună sub semnul întrebării corectitudinea scrutinului, după anunţarea rezultatelor s-a produs o schimbare de strategie în spaţiul românesc. În locul contestării directe a rezultatului, mai mulţi comentatori au încercat să-i diminueze importanţa şi să explice victoria democraţilor într-o manieră care să nu afecteze imaginea lui Donald Trump.

Profesorul Ciprian Cucu a remarcat două direcţii în reacţiile apărute în primele zile după scrutin. Prima a fost încercarea de a minimiza semnificaţia rezultatului, prin mesaje care aminteau că Trump rămâne preşedintele Statelor Unite şi că alegerile de la jumătatea mandatului nu schimbă administraţia de la Casa Albă.

Alte comentarii au insistat că rezultatul ar fi fost doar un vot de pedeapsă, determinat de nemulţumirile economice sau de război, nu o sancţiune politică mai amplă la adresa republicanilor. S-a repetat şi argumentul că, în mod tradiţional, partidul preşedintelui pierde alegerile midterm, încercându-se astfel reducerea importanţei unor rezultate considerate spectaculoase, inclusiv în state cu tradiţie republicană.

„Se încearcă chestia asta în care să fie totul: a, da, a fost o greşeală care a dus la situaţia asta şi până la urmă nici nu s-a pierdut chiar aşa de grav”, explică Ciprian Cucu.

Expertul observă că, în această etapă, mesajele au fost în mare parte comentarii şi interpretări ale actorilor români, nu neapărat naraţiuni importate direct din Statele Unite. 

A doua direcţie a fost folosirea rezultatului american pentru a susţine teme şi interese din politica internă. Costul vieţii, de exemplu, a devenit un argument în discursul unor comentatori care au făcut o paralelă între nemulţumirile economice ale americanilor şi situaţia din România. Dacă alegătorii americani au sancţionat administraţia republicană din cauza costurilor ridicate, susţineau unele mesaje, românii ar trebui să voteze AUR pentru a fi salvaţi de probleme similare.

În alte comentarii, rezultatul alegerilor a fost folosit pentru a readuce în discuţie anularea alegerilor prezidenţiale din România. Vicepreşedintele american JD Vance a fost lăudat pentru criticile sale privind anularea scrutinului românesc, iar intervenţia sa a fost transformată într-un argument împotriva deciziei autorităţilor de la Bucureşti. Au apărut şi reacţii care au folosit poziţionările lui Vance pentru a ataca adversari politici locali.

Profesorul de la Universitatea de Vest din Timişoara atrage atenţia că şi aceste reacţii trebuie privite prin prisma intereselor politice interne: un eveniment internaţional este folosit pentru a lovi într-un adversar local sau pentru a susţine o anumită poziţie în dezbaterea românească.

6. Cum ajung naraţiunile dintr-o ţară în alta: import, adaptare şi amplificare

Pentru a înţelege circulaţia acestor mesaje în România, trebuie făcută o distincţie între preluarea unor falsuri produse în SUA şi existenţa unor operaţiuni care vizează în mod direct publicul românesc.

În al doilea caz, există operaţiuni care folosesc aceleaşi mecanisme pentru a ajunge direct la publicul român. Raportul G7 privind Republica Moldova este relevant tocmai pentru că documentează extinderea unei reţele Storm-1516 către audienţe din România şi Republica Moldova. Nu este vorba despre o simplă coincidenţă tematică, ci despre dezvoltarea unor canale şi materiale în limba română. 

În al treilea caz, avem adaptarea unor teme internaţionale la sensibilităţile locale. Un raport al EU DisinfoLab realizat de prof. Cucu, descrie un ecosistem românesc în care mesajele anti-UE, conspiraţiile şi naraţiunile pro-Kremlin sunt amestecate cu teme importate din mediile alternative americane şi britanice. Ele nu sunt întotdeauna traduse literal, ci sunt reconstruite pentru a răspunde unor preocupări locale.

Un exemplu este transformarea dezbaterilor despre drepturile LGBTQ din Statele Unite în mesaje despre presupusa impunere a unor valori occidentale în România. Altul este preluarea temei suveranităţii naţionale, care în discursul american este legată de contestarea instituţiilor federale, iar în România poate fi conectată la opoziţia faţă de Uniunea Europeană, NATO sau sprijinul acordat Ucrainei. 

Mecanismul de propagare are câteva etape recurente:

• Producerea conţinutului: o afirmaţie falsă, o imagine editată, un videoclip generat cu AI sau un sondaj inventat.

• Atribuirea unei false credibilităţi: materialul este prezentat ca o investigaţie CNN, BBC, Euronews sau ca o dezvăluire a unui presupus avertizor de integritate.

• Distribuirea coordonată: conturi şi reţele de amplificare publică şi redistribuie conţinutul pe X, Telegram, TikTok sau Bluesky.

• Preluarea de către ecosisteme locale: mesajul este tradus, reinterpretat şi asociat cu teme deja prezente în dezbaterea românească.

• Amplificarea emoţională: indignarea, frica, furia şi neîncrederea determină distribuirea rapidă, adesea înaintea verificării.

Raportul G7 descrie utilizarea unor conturi coordonate, a videoclipurilor scurte şi a imitării publicaţiilor consacrate. În cazul Operation Overload, unele materiale au fost publicate iniţial de conturi care le introduceau în circulaţie, apoi redistribuite de alte conturi coordonate, pentru a crea impresia că informaţia este confirmată de mai multe surse independente. 

Raportul EU DisinfoLab din 2025 descrie, la rândul său, un mediu informaţional românesc în care naraţiunile antioccidentale, conspiraţiile şi mesajele pro-Kremlin se intersectează cu teme sociale şi culturale importate din alte spaţii. Nu toate aceste mesaje au aceeaşi origine şi nu orice preluare reprezintă rezultatul unei operaţiuni coordonate. Dar ele pot ajunge să se susţină reciproc şi să creeze un climat de neîncredere.

De ce funcţionează aceste campanii şi ce urmăresc, de fapt

Un element comun al naraţiunilor analizate este că ele nu urmăresc întotdeauna să impună o singură versiune a realităţii. Uneori, scopul este să creeze suficientă confuzie încât publicul să nu mai poată distinge între o informaţie reală, una manipulată şi una complet inventată.

În cazul alegerilor americane, acest lucru s-a văzut în special în trei direcţii.

Prima este delegitimarea instituţiilor democratice. Acuzaţiile privind votul prin corespondenţă, aparatele de vot, buletinele false şi numărarea rezultatelor construiesc imaginea unui sistem electoral vulnerabil şi controlat din umbră. Dacă rezultatul este nefavorabil, el poate fi contestat înainte chiar de a fi cunoscut.

A doua este polarizarea prin exploatarea identităţilor. Cazul Abdul El-Sayed arată cum o declaraţie a unei persoane din afara campaniei poate fi atribuită unui candidat şi transformată într-o acuzaţie de extremism religios. În locul dezbaterii politice apare confruntarea dintre grupuri prezentate drept incompatibile.

A treia este distrugerea credibilităţii informaţiei. Deepfake-urile cu prezentatori TV, sondajele inventate şi materialele care imită publicaţii consacrate fac ca până şi dovezile vizuale să devină suspecte. În momentul în care un videoclip autentic poate fi modificat astfel încât să transmită o declaraţie inventată, iar un material fals poate imita perfect un jurnal de ştiri, publicul devine mult mai vulnerabil la manipulare.

Un alt aspect important este că operaţiunile de influenţă nu se opresc atunci când o reţea este identificată sau eliminată. Raportul G7 privind alegerile din Republica Moldova arată că Operation Undercut a reuşit să activeze o nouă reţea pe X la mai puţin de 24 de ore după eliminarea celei precedente. În cazul Operation Overload, materialele au fost distribuite în mai multe limbi şi au imitat instituţii media occidentale şi locale. 

Prin urmare, problema nu este doar existenţa unor ştiri false, ci capacitatea unor reţele de a produce constant conţinut, de a-l adapta la evenimente şi de a-l introduce în mai multe spaţii informaţionale.