Cum a fost furată Mona Lisa din Luvru: Povestea incredibilă a geamgiului Vincenzo Peruggia

Un muncitor a reușit să scoată unul dintre cele mai valoroase tablouri din lume din Muzeul Luvru, în plină zi, fără să fie oprit de nimeni. Nu era un hoț de artă profesionist și nici nu avea o echipă de complici. Cunoștea însă foarte bine clădirea, pentru că lucrase acolo cu puțin timp înainte.

Era Vincenzo Peruggia, un geamgiu italian în vârstă de 29 de ani, care fusese angajat de compania Gobier pentru a monta geamuri de protecție peste unele dintre cele mai importante picturi din colecția muzeului. Printre lucrările la care intervenise se număra și Mona Lisa, portretul realizat de Leonardo da Vinci.

În dimineața zilei de luni, 21 august 1911, Peruggia a profitat de faptul că muzeul era închis publicului. A demontat geamul și rama de protecție, a scos tabloul și l-a ascuns sub hainele de lucru. Pictura era realizată pe un panou de lemn de plop, suficient de mic pentru a putea fi transportat fără prea mari dificultăți.

Într-un muzeu în care se aflau și alți muncitori, prezența unui bărbat îmbrăcat în haine de lucru nu a atras atenția. Peruggia a traversat clădirea și a pornit spre ieșire, fără să trezească suspiciuni.

Drumul i-a fost blocat de o ușă încuiată de pe o scară secundară. A avut însă noroc: un instalator aflat în apropiere i-a deschis ușa, fără să-i pună întrebări. Italianul a traversat curtea Visconti, a trecut de postul de pază și a ieșit în stradă, pe Rue de Rivoli. În urma lui a rămas doar locul gol de pe peretele muzeului.

Cum a dispărut Mona Lisa din Luvru fără ca nimeni să observe

Furtul nu a fost descoperit imediat. Abia marți dimineață, pe 22 august 1911, pictorul Louis Béroud a venit la Luvru cu intenția de a lucra în fața celebrului portret. În locul tabloului a găsit însă un perete gol.

Inițial, absența picturii nu a provocat o alarmă imediată. Personalul muzeului era obișnuit ca unele lucrări să fie mutate temporar pentru fotografiere sau alte operațiuni. După ce s-a constatat că Mona Lisa dispăruse, au început căutările, iar poliția a fost alertată.

Au fost verificate coridoarele, dulapurile și încăperile muzeului, însă tabloul nu a fost găsit. Autoritățile au distribuit imagini ale picturii și au început o anchetă de amploare. Mai multe ziare au oferit recompense importante pentru informații care ar fi putut duce la recuperarea operei.

Între timp, Mona Lisa se afla la doar câțiva kilometri de muzeu. Peruggia o ascunsese în camera modestă în care locuia, pe Rue de l’Hôpital-Saint-Louis, în arondismentul 10 din Paris. A păstrat tabloul acolo timp de peste doi ani, într-un cufăr, fără ca poliția să descopere adevărata lui ascunzătoare.

Ancheta avea să scoată la iveală și o serie de greșeli ale autorităților. În noiembrie 1911, polițiștii au ajuns chiar la locuința lui Peruggia, în cadrul verificărilor făcute printre persoanele care lucraseră la Luvru. Italianul le-a spus că știa despre dispariția tabloului doar din ziare și a susținut că în ziua furtului lucrase în altă parte.

Anchetatorii i-au acceptat explicația și nu au făcut legătura dintre el și dispariția picturii. Astfel, adevăratul autor al furtului a rămas liber, în timp ce poliția a început să urmărească alte piste.

De ce au ajuns poetul Guillaume Apollinaire și pictorul Picasso în anchetă

În loc să se apropie de adevăratul vinovat, ancheta a luat o turnură neașteptată și a ajuns în cercurile artistice avangardiste din Paris.

Pe 7 septembrie 1911, poliția l-a arestat pe poetul Guillaume Apollinaire, suspectat de implicare în furtul tabloului. Suspiciunile aveau legătură cu un fost secretar al său, Géry Piéret, un personaj cunoscut pentru furturile de obiecte de artă. Acesta locuise o perioadă în casa poetului și furase mai multe statuete din Luvru.

Unele dintre obiectele furate ajunseseră în posesia pictorului Pablo Picasso. Când scandalul a ieșit la iveală, Apollinaire și Picasso s-au temut că ar putea fi implicați în ancheta privind dispariția Mona Lisei. Cei doi au încercat să scape de statuetele care îi puteau compromite, predându-le unui jurnalist.

Poliția a descoperit legătura dintre obiectele furate și cercul celor doi artiști. Apollinaire a fost arestat și închis la închisoarea La Santé, unde a petrecut cinci zile. În timpul interogatoriilor, el a oferit informații despre Picasso, care a fost, la rândul său, chemat de anchetatori și interogat.

Pictorul a fost profund speriat de situație și a negat că ar fi avut vreo legătură cu furtul Mona Lisei. De altfel, nu existau dovezi care să îl lege de dispariția tabloului. Picasso deținea însă statuete provenite dintr-un alt furt comis de Géry Piéret, iar acesta era motivul pentru care intrase în atenția poliției.

Atât poetul, cât și pictorul au fost eliberați ulterior, fără să fie găsiți vinovați de furtul celebrei picturi. Episodul a provocat însă un scandal uriaș în lumea artistică și a ajuns pe primele pagini ale ziarelor.

În timp ce autoritățile își îndreptau atenția spre Apollinaire și Picasso, Peruggia continua să păstreze tabloul ascuns în camera sa din Paris.

Cum a fost recuperată pictura după mai bine de doi ani

Mona Lisa a fost descoperită abia în decembrie 1913, când Peruggia a încercat să o vândă în Italia. El a luat legătura cu Alfredo Geri, un anticar din Florența, și s-a oferit să-i vândă tabloul, susținând că dorește să îl readucă în țara de origine.

Italianul era convins că pictura fusese furată din Italia de Napoleon și că trebuia restituită poporului italian. În realitate, Leonardo da Vinci adusese lucrarea în Franța în 1516, iar regele Francisc I o cumpărase ulterior în mod legal.

Peruggia a încercat să obțină bani pentru tablou, dar Alfredo Geri a devenit suspicios și a alertat autoritățile. Acesta a cerut ajutorul lui Giovanni Poggi, directorul Galeriei Uffizi din Florența, pentru a verifica autenticitatea picturii.

După ce au examinat lucrarea și au confirmat că era originalul, cei doi au anunțat poliția. Peruggia a fost arestat pe 12 decembrie 1913, iar tabloul a fost recuperat în siguranță.

Vestea a provocat un nou val de reacții în presa internațională. Povestea furtului fusese urmărită timp de peste doi ani, iar recuperarea operei a devenit un eveniment de amploare. Înainte de revenirea sa în Franța, Mona Lisa a fost expusă în mai multe locuri din Italia, inclusiv la Galeria Uffizi. În ianuarie 1914, pictura s-a întors la Luvru.

Furtul a avut un efect neașteptat asupra reputației tabloului. Deși era deja o lucrare importantă a lui Leonardo da Vinci, dispariția și căutarea sa au transformat-o într-un fenomen internațional. Le Figaro avea să remarce că furtul „a contribuit foarte mult la notorietatea actuală a picturii”.

Peruggia a fost judecat în Italia și condamnat, pe 5 iunie 1914, la un an și 15 zile de închisoare. Pedeapsa a fost redusă ulterior în urma apelului, iar acesta a petrecut aproximativ șapte luni în detenție.

Astfel s-a încheiat unul dintre cele mai cunoscute furturi de artă din istorie. Un simplu geamgiu reușise să scoată Mona Lisa din cel mai cunoscut muzeu al lumii, să o ascundă mai bine de doi ani și să pună poliția franceză pe urmele unor artiști care nu avuseseră nicio legătură cu dispariția tabloului. Iar atunci când pictura a fost recuperată, faima ei devenise mult mai mare decât înainte de furt.