Căldura favorizează poluarea cu ozon, iar fumul incendiilor traversează continente / Analiză InfoClima: creșteri ale concentrațiilor de ozon la nivelul solului și în unele regiuni din România

Valurile de căldură favorizează formarea ozonului în aerul de la nivelul solului, iar incendiile de vegetație transportă poluanți la mii de kilometri de locul în care izbucnesc, arată o analiză InfoClima semnată de cercetătoarea Luminița Mărmureanu, de la Institutul Național pentru Fizica Pământului. Materialul explică felul în care temperaturile ridicate, emisiile și circulația atmosferică pot agrava poluarea, inclusiv în zone aflate departe de sursele acesteia.

„Anul 2026 a fost marcat de căldură extremă la nivel global, expunând milioane de oameni la niveluri crescute de ozon și fum de la incendii, în unele cazuri, fără precedent”, scrie cercetătoarea Luminița Mărmureanu în analiza publicată de InfoClima.

Pentru România, autoarea citează un studiu care a urmărit evoluția mai multor poluanți atmosferici în perioada 2013–2024. Potrivit analizei, concentrațiile de ozon (ozon troposferic – O₃) prezintă creșteri de până la 15 micrograme pe metru cub pe deceniu în sud-estul și vestul țării. Valoarea descrie o tendință în timp, nu o concentrație măsurată într-o anumită zi. Ozonul troposferic prezintă cele mai extinse și mai consistente creșteri la nivel național vara, în zone din Ialomița, Călărași, Giurgiu, Buzău, Timiș și Bihor, creșterile depășesc 15 micrograme pe metru cub pe deceniu, cu un maxim local de aproape 28 de micrograme pe metru cub pe deceniu în Giurgiu. Tendințe semnificative de creștere apar și primăvara și toamna, inclusiv în zone montane și submontane din Bihor, Prahova, Dâmbovița și Argeș.

Ozonul de la nivelul solului se formează prin reacții chimice între oxizii de azot și compușii organici volatili (VOC), sub acțiunea luminii solare. Printre sursele substanțelor din care se formează se numără arderea combustibililor fosili și a biomasei lemnoase, dar și procese naturale. Temperaturile ridicate, radiația solară puternică și condițiile atmosferice stabile favorizează acumularea sa la sol.

Este vorba despre ozonul din aerul pe care îl respirăm, un gaz alcătuit din molecule cu trei atomi de oxigen, diferit ca amplasare și efecte de stratul de ozon din stratosferă, care protejează Pământul de radiațiile ultraviolete. Ozonul de la nivelul solului este unul dintre principalii poluanți ai aerului, alături de particulele în suspensie PM2,5 și PM10 și de dioxidul de azot (NO₂). Efectele lui sunt iritarea căilor respiratorii, scăderea funcției pulmonare și agravarea astmului,  afectează și vegetația și culturile agricole.

De ce reducerea emisiilor nu duce întotdeauna la scăderea ozonului

În Europa, potrivit analizei, s-au înregistrat îmbunătățiri ale calității aerului pentru mai mulți poluanți, însă ozonul nu prezintă aceeași tendință clară de scădere. Episoadele de căldură pot favoriza formarea acestuia și pot diminua o parte dintre beneficiile reducerii emisiilor substanțelor din care se formează.

Situația este complicată și de transportul atmosferic. Concentrația înregistrată într-un loc depinde atât de reacțiile chimice locale, cât și de poluanții aduși din alte regiuni. Astfel, măsurile luate într-un oraș sau într-o țară sunt importante, dar expunerea poate fi influențată și de surse aflate la distanță.

Materialul descrie Asia drept regiunea puternic afectată de această combinație de emisii industriale, transport, arderea resturilor agricole, utilizarea biomasei în gospodării și incendii de vegetație. Niveluri ridicate pot apărea inclusiv în zone rurale, departe de marile surse de emisii.

Fumul incendiilor transformă dezastrele locale în episoade regionale de poluare

Incendiile eliberează particule fine, oxizi de azot și compuși organici volatili, alături de gaze cu efect de seră. Fumul poate fi transportat peste granițe și oceane, astfel încât efectele unui incendiu nu se limitează la suprafața arsă sau la comunitățile evacuate.

Analiza prezintă episoade de circulație a poluanților din America de Nord, Europa și Asia. În anumite condiții atmosferice, emisiile incendiilor din America de Nord pot ajunge până în Europa, peste oceanul Atlantic, iar cele produse într-o regiune europeană pot afecta calitatea aerului din alte țări cum a fost în cazul Belgiei fumul de la incendiul din august 2026, din regiunea High Fens, care a ajuns în Polonia, traversând Germania.

Autoarea semnalează și diferența dintre suprafața arsă și expunerea populației: o reducere a suprafeței totale afectate de foc nu înseamnă automat că mai puțini oameni respiră fum. Contează intensitatea incendiilor, apropierea de zonele locuite, direcția vântului și numărul persoanelor aflate pe traseul maselor de aer poluat.

Serviciul Copernicus de Monitorizare a Atmosferei, cunoscut sub acronimul CAMS, urmărește emisiile incendiilor și deplasarea poluanților, inclusiv transportul pe distanțe lungi al prafului deșertic, potrivit materialului.

Luminița Mărmureanu este cercetătoare în domeniul calității aerului, al caracterizării aerosolilor și al impactului fenomenelor extreme, cu participări la proiecte naționale și internaționale de monitorizare a poluării atmosferice.

Articolul citat: Căldura extremă, motorul poluării cu ozon: Copernicus avertizează asupra unui 2026 fără precedent