„Ca într-un film Disney”: Trei câini sălbatici au parcurs cea mai lungă călătorie din Africa

Pare un film Disney: trei câini sălbatici, toți frați, într-o călătorie epică pentru a-și găsi un cămin al lor, după ce familia lor le-a cerut să plece. Ei s-au ferit de mașini și de vânători în căutarea unei noi vieți, ocolind capcanele pentru vânat și ostilitatea unui peisaj dominat de oameni, până când au găsit un nou refugiu în savana africană, relatează The Guardian.

Dar exact asta s-a întâmplat în Zambia anul trecut, când trei câini sălbatici africani, specie pe cale de dispariție, au parcurs cea mai lungă călătorie neînterruptă înregistrată vreodată de un mamifer de pe acest continent. Frații au străbătut 4.100 km în decurs de opt luni în cadrul „dispersiei” lor – perioada în care un câine tânăr ajunge la maturitate și trebuie să-și stabilească un nou teritoriu pentru a-și găsi o pereche și a-și întemeia propria familie.

De la un punct la altul, pornind din Parcul Național Kafue din vestul Zambiei până la destinația finală din valea Luangwa, în estul țării, frații au parcurs 546 km, ceea ce reprezintă, de asemenea, un record.

Această călătorie epică este aproape echivalentă cu parcurgerea pe jos a întregii lungimi a Chile și mai lungă decât faimoasa migrație a antilopelor gnu și a zebrelor prin Serengeti, în estul Africii. Recordul anterior era de 2.418 mile, stabilit tot de câini sălbatici africani, care s-au deplasat între Loliondo, în districtul Ngorongoro din nordul Tanzaniei, și Parcul Național Tsavo West din sudul Kenyei, în 2012.

Dr. Matt Becker, director executiv al Programului pentru Carnivore din Zambia (ZCP), ai cărui oameni de știință au monitorizat câinii sălbatici și și-au publicat concluziile în revista Ecology, afirmă:

„Aceste călătorii extraordinare arată că legăturile naturale dintre bastioanele faunei sălbatice din Africa încă există. Dar ele dezvăluie, de asemenea, cât de dificile și periculoase au devenit aceste călătorii.

„În loc să ne bazăm exclusiv pe arii protejate îngrădite, aceste descoperiri subliniază importanța investițiilor în peisaje interconectate. Câinii ne arată că conectivitatea încă funcționează; acum trebuie să facem mai mult pentru a o proteja și consolida.”

Cercetătorii au urmărit 19 grupuri separate de câini sălbatici pentru a le monitoriza dispersia, inclusiv un grup de surori ale celor trei frați, care au avut mult mai puțin succes în găsirea unui nou teritoriu. Două dintre surori au murit, probabil prinse în capcane, dar nu înainte de a avea o întâlnire finală emoționantă cu frații lor.

La două luni de la începerea călătoriei, grupul de frați și surori s-a întâlnit în adâncul regiunii miniere a Centurii de Cupru din Zambia, petrecând ziua împreună înainte de a-și urma din nou drumurile separate. Câinii înrudiți nu formează noi haite familiale și, de obicei, trebuie să parcurgă distanțe mari pentru a găsi potențiali parteneri.

Au mai rămas doar aproximativ 6.600 de exemplare adulte din cele 39 de populații distincte de câini sălbatici africani, iar specia este clasificată ca fiind pe cale de dispariție pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Pierderea habitatului, scăderea numărului de prăzi naturale, capcanele vânătorilor de carne de vânat și conflictele cu oamenii se numără printre cele mai mari amenințări la adresa supraviețuirii lor.

Însă cercetătorii afirmă că această călătorie epică a celor trei frați demonstrează că câinii sălbatici pot supraviețui în continuare într-un peisaj dominat de oameni, în ciuda provocărilor enorme cu care se confruntă. Alături de elefanții africani de savană, ale căror rute de migrație străvechi sunt blocate din ce în ce mai mult de dezvoltarea umană, câinii sălbatici africani trebuie să poată parcurge distanțe lungi pentru a-și găsi noi locuințe.

„Aceste studii pe termen lung oferă dovezi esențiale că conectivitatea între peisajele extinse încă există”, afirmă dr. Nyambe Nyambe, directorul secretariatului zonei transfrontaliere Kavango-Zambezi, o regiune-cheie pentru conservare care se întinde pe teritoriul a cinci țări, inclusiv Zambia, unde guvernele încearcă să mențină spațiu pentru ca fauna sălbatică să se poată deplasa prin peisaj.

„Dacă conservăm și continuăm să îmbunătățim aceste conexiuni – care se întind pe teritoriul parcurilor naționale, al zonelor comunitare, al națiunilor și al regiunilor – multe specii, precum câinii sălbatici, pot face ca restul să se întâmple”, spune Nyambe.