ANALIZĂ Cine va ieși mai șifonat din confruntarea dintre SUA și Canada?

Informația pe scurt:

·        Negocierile dintre SUA și Canada au eșuat, iar Trump a impus tarife de 50% unor produse canadiene

·        Premierul Carney a anunțat represalii comerciale

·        Washingtonul și Ottawa se acuză reciproc pentru prăbușirea negocierilor și au versiuni diferite asupra concesiilor cerute

·        Canada este mai vulnerabilă economic, deoarece aproximativ 70% din exporturile sale merg către SUA

·        Carney folosește conflictul pentru a consolida patriotismul canadian și sprijinul politic intern

·        Retorica dură îl poate prinde într-o capcană, deoarece un compromis ulterior ar putea părea o capitulare

·        Războiul comercial riscă să afecteze Canada mai mult și să deterioreze pe termen lung relația economică și politică nord-americană 

Viziuni diferite

Alianța economică dintre Statele Unite și Canada a suferit un eșec fără precedent vineri seară târziu, la Washington. După săptămâni de negocieri intense și o prelungire de trei zile menită să permită încheierea unui acord bilateral, negociatorilor canadieni li s-a ordonat să-și facă bagajele și să se întoarcă la Ottawa.

Prăbușirea bruscă a negocierilor a culminat cu implementarea de către U.S. Customs and Border Protection, în primele ore ale zilei de sâmbătă, a unor tarife vamale de 50% asupra unor produse canadiene în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari, afectând o gamă largă de produse, de la cherestea industrială și oțel până la bunuri de consum precum bere, brânză și crose de hochei.

Încheierea bruscă a negocierilor i-a luat prin surprindere pe observatori, deoarece optimismul crescuse cu doar câteva zile înainte, când președintele Trump a scris pe Truth Social că tarifele sunt suspendate temporar deoarece cele două țări “AU UN ACORD!”

Însă înțelegerea s-a destrămat după ce premierul canadian Mark Carney a acuzat administrația americană că a formulat cereri intolerabile în ultima etapă a negocierilor. Carney a susținut că Washingtonul a insistat asupra unor restricții privind producția auto din Canada, a normelor de protejare a culturii canadiene, a prevederilor referitoare la limba franceză în Quebec și a unor limitări asupra libertății Canadei de a încheia în mod independent parteneriate comerciale în întreaga lume. În plus, oficialii americani au cerut acces exclusiv la rezervele de minerale critice ale Canadei, creând un punct major de divergență pe care Ottawa a refuzat să-l accepte, a afirmat premierul canadian.

Într-o declarație publică în care a explicat retragerea de la negocieri, premierul Carney a vorbit fără menajamente despre natura discuțiilor: “Obiectivul nostru a fost întotdeauna să obținem cea mai bună înțelegere pentru canadieni, niciodată un acord cu orice preț sau în orice interval de timp… Au cerut prea mult și au oferit prea puțin. Nu putem accepta ceea ce ne-au oferit și nu vom oferi ceea ce ne-au cerut.”

“Canada are ceea ce își dorește lumea. Și nu vom permite niciunei națiuni să ne determine viitorul. Ne vom stabili singuri direcția pentru a continua să construim o Canadă puternică pentru toți,” a spus șeful guvernului de la Ottawa.

Premierul liberal a anunțat și măsuri de represalii împotriva produselor americane, precizând că tarifele vamale de retorsiune vor intra în vigoare pe 8 septembrie și vor viza produse lactate, electrocasnice, echipamente agricole, celuloză și hârtie, precum și produse electronice americane. 

Sâmbătă, Carney și-a intensificat atacurile, afirmând că țara sa se află “în război” comercial cu SUA, după ce Trump a făcut o “eroare de calcul” prin intensificarea atacului său tarifar.

Trump a subestimat hotărârea Canadei de a suporta dificultățile economice, într-o “eroare de calcul” care a dus la escaladarea războiului comercial, a mai spus premierul canadian.

De partea lor, americanii au prezentat o imagine fundamental diferită asupra motivelor prăbușirii negocierilor cu Canada. Reprezentantul comercial al SUA, Jamieson Greer, a afirmat că Washingtonul oferise reduceri semnificative ale tarifelor pentru sectoare sensibile precum oțelul, cheresteaua și industria auto, însă oficialii canadieni s-au retras unilateral, în ultimul moment, de la termenii echilibrați conveniți în prealabil.

“Timp de decenii, Canada s-a bucurat de cel mai favorabil acces la piața americană dintre toate țările. Iar de la începutul programului comercial al președintelui Trump, Canada a continuat să beneficieze de cele mai avantajoase condiții din lume, chiar și după ce – la fel ca China – a impus măsuri de retorsiune împotriva Statelor Unite. În această săptămână, Statele Unite au acceptat să ofere Canadei condiții și mai favorabile, propunând reduceri semnificative ale tarifelor vamale pentru oțel, aluminiu, automobile și cherestea,” a afirmat Greer.

Negociatorii americani au susținut însă că Ottawa a introdus cereri neașteptate chiar înainte de termenul-limită, perturbând echilibrul fragil la care se ajunsese după săptămâni de negocieri.

Aceasta este o oportunitate ratată pentru Canada de a colabora cu Statele Unite, care este economia cu cea mai rapidă creștere din G7, a punctat negociatorul-șef al SUA, care a adăugat că Washingtonul va răspunde măsurilor de retorsiune adoptate de Ottawa.

Președintele Trump și-a exprimat public nemulțumirea pe rețelele sociale, scriind: “Canada vrea beneficiile de a fi un stat, fără să fie unul!!! De asemenea, de mulți ani, au impus taxe vamale uriașe fermierilor noștri. Gata cu asta!!!”

Reamintim că Trump a amenințat luna trecută că va invoca Secțiunea 338 din Tariff Act din 1930 pentru a impune taxe vamale suplimentare de 50% asupra unei game largi de produse canadiene, inclusiv alcool, echipamente de hochei, ciment și produse lactate. 

Axios a notat că niciun președinte nu a folosit vreodată Secțiunea 338 pentru a impune tarife vamale de când aceasta a devenit lege.

Tarifele urmau să intre în vigoare miercurea trecută, la ora 1 noaptea. Administrația americană a exceptat de la noile tarife exporturi canadiene importante, inclusiv energie, potasiu și minerale critice.

Marți, Trump a amânat aplicarea tarifelor cu trei zile, afirmând că cele două părți au ajuns la un acord.

Așa cum se știe însă, negocierile de la Washington au eșuat vineri seara, iar delegația canadiană a fost chemată intempestiv acasă de premierul Carney.

O relație strânsă

Comerțul dintre cele două țări s-a ridicat la 376 de miliarde de dolari în prima jumătate a anului, potrivit datelor Biroului de Recensământ al SUA (Census Bureau), respectiv de două ori mai mult decât comerțul cu China și depășit doar de cel cu Mexicul. Canada își exportă aproximativ 70% din mărfuri către SUA, iar Ottawa este principalul partener comercial pentru o serie de state americane, printre cele mai expuse numărându-se Michigan, Kentucky, Indiana și Ohio.

În 2025, exporturile Canadei către Statele Unite s-au ridicat la 408,99 miliarde de dolari americani.

Pe de altă parte, canadienii nemulțumiți de tarifele impuse de SUA au ales deja să evite călătoriile în această țară. Boicotul a dus anul trecut la pierderi de aproximativ 3,3 miliarde de dolari canadieni pentru industria turismului din SUA.

De asemenea, decizia majorității provinciilor canadiene de a retrage alcoolul american de la rafturile magazinelor a afectat puternic acest sector, o interdicție care a devenit rapid un motiv de nemulțumire pentru Administrația Trump.

Potrivit datelor comerciale ale guvernului american, exporturile de vin din SUA către Canada au scăzut cu 78% față de anul precedent, ceea ce reprezintă o pierdere de 357 de milioane de dolari din valoarea exporturilor. Asociația americană a producătorilor de băuturi spirtoase a raportat cifre similare, afirmând că interdicțiile impuse de provincii au determinat scăderea cu peste 70% a exporturilor de băuturi spirtoase americane.

PBS a notat că SUA și Canada s-au confruntat timp de decenii în privința comerțului, criticându-se reciproc în jurul unor subiecte sensibile, precum importurile canadiene de cherestea de rășinoase și accesul SUA la piața canadiană protejată a produselor lactate.

Într-un fel, cele două țări au reușit totuși să rămână prietene, aliate și partenere comerciale. Soldații canadieni au luptat alături de americani în Afganistan după atacurile de la 11 septembrie 2001. Granița dintre SUA și Canada, cu o lungime de aproximativ 8.900 km este lipsită de apărare militară, iar aproape 330.000 de persoane și mărfuri în valoare de 2 miliarde de dolari traversează frontiera în fiecare zi; aproximativ 800.000 de canadieni locuiesc în Statele Unite.

Abordarea lui Trump în relația cu Canada reprezintă o schimbare extraordinară față de relația tradițional cooperantă dintre cele două țări, au notat analiștii citați de PBS.

Calcule politice

Dincolo de disputele economice propriu-zise dintre Statele Unite și Canada, analiștii politici au observat că răspunsul sfidător al premierului Carney îndeplinește o funcție importantă pe plan intern. Prin prezentarea blocajului comercial într-un limbaj dramatic, cu mize ridicate, Carney a reușit să exploateze patriotismul profund înrădăcinat al canadienilor și sentimentul anti-Trump pentru a-și consolida poziția politică în țară.

În condițiile în care îngrijorarea publică în Canada este în creștere din cauza măsurilor economice agresive ale Statelor Unite, adoptarea unei poziții ferme împotriva Washingtonului oferă o puternică forță de coeziune în rândul electoratului canadian.

Așa cum am scris anterior, Carney a prezentat măsurile tarifare nu doar ca pe o dispută comercială, ci ca pe o agresiune existențială împotriva independenței naționale a Canadei. El a subliniat în mod explicit că Ottawa a înțeles că “America s-a schimbat” și că perioada în care acordurile semnate puteau fi considerate în mod necondiționat de încredere s-a încheiat.

Întrebat de jurnaliști dacă Canada intră într-un război comercial, Carney a adoptat direct această formulare belicoasă: “Ești în război atunci când ești atacat, iar noi am fost atacați… Am înțeles încă de la început că America s-a schimbat. Înțelegem că, uneori, semnătura sa este scrisă cu creionul.”

Această poziție confruntațională adoptată de Carney îi permite guvernului să își prezinte politica economică drept o chestiune de interes național, protejând astfel Ottawa de criticile interne, cred comentatorii. De altfel, Carney a susținut că Trump încearcă să priveze Ottawa de suveranitatea sa.

“Este o demonstrație de forță. Iar aici intervine problema suveranității,” a declarat Carney. “Suntem o țară independentă și mândră. Avem valorile potrivite. Vom decide singuri cu cine vrem să facem comerț și în ce condiții, inclusiv în ceea ce privește modul în care colaborăm cu Statele Unite și cu ceilalți parteneri.”

Liderii provinciilor, care anterior intraseră în conflict cu guvernul federal pe tema unor politici naționale, s-au aliniat rapid poziției acestuia. Premierul provinciei Ontario, Doug Ford, și-a exprimat sprijinul deplin pentru măsurile de retorsiune, descriindu-l pe președintele Trump drept un agresor în care nu se poate avea încredere: “Este genul de persoană care ți-ar fura banii de prânz în prima zi, ți-ar fura căciula de pe cap în a doua zi, iar în a treia zi ți-ar fura pantofii de alergare.”

“A fost un acord prost,” a mai spus Ford sâmbătă. “Donald Trump încearcă să provoace suferință fiecărui canadian. Noi vom răspunde pe măsură.” 

De altfel, sondajele realizate înainte de prăbușirea negocierilor sugerează că majoritatea canadienilor au susținut adoptarea unei poziții ferme în negocierile cu SUA.

Un sondaj realizat de Angus Reid Institute în luna iulie a arătat că 65% dintre canadieni consideră că guvernul lor ar trebui să abordeze relația cu SUA cu prudență, considerând-o fie o potențială amenințare, fie chiar tratând SUA drept un adversar.

Reflectând sentimente similare, un sondaj Léger realizat în această lună a arătat că 56% dintre respondenții canadieni doreau ca guvernul federal să nu mai facă nicio concesie Washingtonului în negocierile comerciale și tarifare, comparativ cu 31% care se declarau în favoarea unei poziții flexibile.

Pe lângă mobilizarea consensului intern, Carney a folosit această confruntare pentru a-și promova agenda economică mai amplă privind diversificarea piețelor. Referindu-se la proiecte majore de infrastructură și la extinderea relațiilor comerciale cu Europa, Asia și America Latină, Carney a subliniat că Canada își permite să reziste presiunilor SUA deoarece își dezvoltă în mod activ rute de export dincolo de America de Nord.

Insistând că “Canada are ceea ce își dorește lumea,” el a încercat să-i asigure pe cetățeni că rezistența în fața cererilor americane va conduce, în cele din urmă, la o economie națională mai puternică și mai independent, au afirmat analiștii.

În declarația sa de vineri seara, Carney a spus de altfel că “avansăm cu aproape 500 de miliarde de dolari în proiecte majore de infrastructură. În paralel, deschidem noi piețe de export pentru companiile canadiene. Acordurile noastre de liber schimb existente oferă deja Canadei acces preferențial la 1,5 miliarde de consumatori, iar până la sfârșitul acestui an suntem pe cale să dublăm acest acces la piețe.”

Potrivit lui Carney, “creșterea economică a Canadei se accelerează și suntem pe cale să înregistrăm a doua cea mai rapidă creștere economică din G7 în următorii doi ani. Economia noastră creează locuri de muncă într-un ritm de patru ori mai rapid decât cea a Statelor Unite. Exporturile noastre către piețele din afara SUA sunt pe cale să se dubleze în următorul deceniu. Investițiile străine directe în Canada se află la cel mai ridicat nivel din ultimele două decenii, derulându-se într-un ritm de două ori mai mare decât în cazul celui mai apropiat competitor al nostru din G7. Canada este acum considerată cea mai atractivă țară din lume pentru investițiile în infrastructură. 

O armă cu două tăișuri

Cu toate acestea, comentatorii atrag atenția că alimentarea retoricii antiamericane este o armă cu două tăișuri. Deși prezentarea crizei drept o luptă pentru demnitatea națională îi poate aduce lui Carney un avantaj politic imediat, aceasta reduce considerabil opțiunile diplomatice ale guvernului de la Ottawa pentru a ieși din impas.

După ce i-a asigurat în repetate rânduri pe canadieni că țara nu va ceda niciodată în fața coerciției economice americane, Carney riscă să facă orice compromis negociat ulterior să pară o capitulare, blocându-și astfel guvernul într-o confruntare din care nu se poate retrage cu ușurință.

În acest sens, comentatorii au notat că, în timp ce angajamentul premierului Carney de a răspunde măsurilor Washingtonului “dolar pentru dolar” este bine primit de un public preocupat de protejarea intereselor naționale, economiștii avertizează că escaladarea unui război comercial prezintă riscuri profunde și asimetrice pentru economia canadiană. Realitatea fundamentală a comerțului nord-american este că Canada depinde mult mai mult de piața americană decât depinde SUA de Canada, peste 70-75% din exporturile canadiene fiind destinate pieței americane.

Tarifele vamale de retorsiune planificate de Canada vor viza oțelul american, produsele lactate, electrocasnicele, echipamentele agricole, celuloza și hârtia, precum și produsele electronice. Totuși, deoarece tarifele sunt taxe plătite de importatorii autohtoni, nu de producătorii străini, impunerea unor taxe vamale ridicate asupra produselor importate din SUA riscă să provoace prejudicii chiar consumatorilor și companiilor canadiene, care se confruntă deja cu inflația.

Carney însuși a recunoscut deschis această realitate în timpul discursului său, afirmând că măsurile de retorsiune sunt luate “cu reticență, deoarece recunoaștem că vor crește costurile și vor reduce opțiunile disponibile canadienilor.”

Vocile din opoziția canadiană au început să tragă semnale de alarmă cu privire la consecințele pe termen lung ale strategiei de retorsiune a lui Carney. Deputatul Jamil Jivani a avertizat că un răspuns complet, “dolar pentru dolar,” reprezintă o reacție exagerată care va accelera conflictul economic fără a determina Washingtonul să cedeze.

În același timp, organizațiile patronale și reprezentanții mediului de afaceri și-au exprimat îngrijorarea profundă cu privire la impactul direct asupra companiilor canadiene. Dan Kelly, președintele și directorul general al Federației Canadiene a Întreprinderilor Independente (CFIB), a evidențiat amenințarea imediată la adresa exportatorilor locali: “40% dintre micii exportatori vând produse incluse pe noua listă de peste 10 pagini de articole care se confruntă cu tarife de 50%. Mulți membri ai CFIB ne-au spus că acest lucru va pune capăt vânzărilor lor în SUA, iar unii au raportat că le va distruge afacerile.”

Analiștii estimează că presiunea financiară se va răspândi în mod inegal între sectoare, afectând în mod deosebit centrele industriale și comunitățile dependente de industria forestieră.

Economiștii de la Royal Bank of Canada au remarcat că, deși prima rundă de tarife americane vizează direct aproximativ 5% din exporturile Canadei către SUA, orice extindere suplimentară a măsurilor de retorsiune riscă să paralizeze lanțurile de aprovizionare regionale interconectate.

Potrivit modelelor economice, tarifele de 50% menținute pentru o perioadă îndelungată ar putea duce la pierderea a aproape 90.000 de locuri de muncă în Canada. Analiștii subliniază că un război de uzură prelungit împotriva unei economii de zece ori mai mari ar putea provoca daune severe lanțurilor de aprovizionare canadiene.

Deși Ottawa a promis pachete de sprijin în valoare de aproape 25 de miliarde de dolari și noi programe de compensare pentru industrie, liderii mediului de afaceri se întreabă dacă subvențiile guvernamentale pot acoperi cu adevărat pierderile provocate de eliminarea accesului fără taxe vamale la cea mai mare piață din America de Nord.

Un orizont incert

Pe măsură ce se apropie termenul de 8 septembrie pentru intrarea în vigoare a tarifelor vamale de retorsiune ale Canadei, cadrul mai larg al integrării economice nord-americane se află în suspensie. Disputa riscă să deraieze viitoarea revizuire comună a Acordului SUA-Mexic-Canada (USMCA), care reglementează schimburi comerciale transfrontaliere în valoare de peste 2.000 de miliarde de dolari anual.

Reamintim că Statele Unite au început negocierile oficiale cu Mexicul pentru revizuirea Acordului USMCA. Însă negocierile cu Canada nu au început, iar escaladarea conflictului comercial ridică semne de întrebare cu privire la posibilitatea ca acestea să aibă loc.

Întrebat direct în ce măsură prăbușirea acestor negocieri bilaterale ar afecta viitorul acordului comercial la nivel continental, premierul Carney a recunoscut realitatea sumbră, declarând simplu că este “cu siguranță o veste proastă.”

Ruptura diplomatică riscă, de asemenea, să se extindă asupra unor parteneriate strategice și de securitate la nivel continental. Timp de decenii, integrarea economică bilaterală a mers mână în mână cu angajamente comune de apărare și cu gestionarea în comun a rețelelor energetice. În condițiile în care Ottawa transmite acum că Washingtonul tratează relațiile economice drept un instrument de presiune, factorii de decizie canadieni sunt tot mai nevoiți să reevalueze cât de strâns ar trebui să rămână integrate cu SUA lanțurile naționale de aprovizionare cu energie și resurse critice.

Observatorii din mediul academic subliniază că ruptura actuală nu reprezintă doar o dispută diplomatică temporară, ci mai degrabă o schimbare structurală și de durată în modul în care cele două țări interacționează.

Politologul Daniel Béland a remarcat că prăbușirea negocierilor confirmă o realitate fundamentală: vechea alianță predictibilă dintre Canada și SUA s-a încheiat, practic. În lipsa unei reveniri rapide la masa negocierilor, cele două țări par să intre într-o perioadă prelungită de ostilitate comercială, care va testa rezistența politică a guvernului de la Ottawa și reziliența economică a industriei canadiene.

După mai bine de un an de amenințări cu diverse tarife vamale mai dure împotriva Canadei, SUA fac acum cea mai agresivă mișcare de până acum pentru a le impune efectiv, iar Carney răspunde belicos, tensionând și mai mult relația cu Casa Albă. Va fi în final strategia lui riscantă un succes?

Tensiuni

Eșecul negocierilor comerciale dintre cele două țări a venit într-un context delicat, marcat de tensionarea relațiilor dintre SUA și Canada. Aceasta a început în primul mandat al lui Trump, când ocupantul Biroului Oval a avut mai multe dispute publice cu fostul premier de la Ottawa, Justin Trudeau, și s-a intensificat după ce republicanul a revenit la Casa Albă, în ianuarie 2025.

Câteva momente-cheie din saga divergențelor SUA- Canada:

* După ce a câștigat alegerile din noiembrie 2024, Donald Trump a sugerat în mod repetat că Canada ar trebui să fie anexată ca cel de-al 51-lea stat american, oferindu-i protecția scutului antirachetă “Golden Dome.”

* Într-o întâlnire cu fostul premier Trudeau în Florida, Trump a amenințat cu tarife de 25% dacă Ottawa nu oprește imigrația ilegală, traficul de droguri la graniță și deficitul comercial estimat la peste 100 miliarde de dolari.

* La avertismentul lui Trudeau că tarifele ar distruge economia canadiană, Trump a replicat că premierul de atunci al țării frunzei de arțar ar putea deveni “guvernatorul” noului stat american, continuând ulterior ironiile și pe rețelele de socializare.

* Premierul Carney a respins categoric ideea anexării, declarând la învestirea din martie 2025 că țara sa “nu va deveni niciodată” parte a SUA și calificând sugestia drept “nebunească.”

* Într-un schimb de replici care a avut loc la Casa Albă în mai 2025, Carney i-a transmis lui Trump că “există proprietăți care nu sunt de vânzare,” la care președintele american a replicat cu avertismentul “Nu spune niciodată niciodată.”

* Tensiunile comerciale și retorica agresivă au schimbat profund percepția canadienilor, atingând niveluri record de neîncredere față de SUA și o creștere neobișnuită a sentimentului patriotic național.

* Numărul canadienilor care călătoreau în Statele Unite s-a redus drastic, aceștia reorientându-se către vacanțe interne sau destinații alternative precum Mexic. Această tendință pare însă că s-a schimbat recent, după ce milioane de turiști canadieni au revenit în forță în Statele Unite în ultimele luni, după un îngheț de peste un an și jumătate al călătoriilor transfrontaliere, stimulând masiv economiile locale din sudul Americii și companiile aeriene.

* Tensiunile au declanșat un boicot al produselor americane (provinciile canadiene au retras alcoolul din SUA din magazine) și aplicarea unor politici guvernamentale de tip “Buy Canadian.”

* Pentru a combate vulnerabilitatea comercială, guvernul Carney își reorientează politica externă, intensificând diversificarea diplomatică și economică prin relansarea relațiilor cu alți parteneri internaționali (China, India, Europa).

* Într-un gest considerat provocator de către Ottawa, oficiali din Administrația Trump au avut cel puțin trei întâlniri în ultimul an cu lideri separatiști din provincia Alberta din Canada, aceștia din urmă încerecând să profite de tensiunile dintre Casa Albă și premierul Carney. Contactele dintre separatiștii canadieni și oficiali de la Washington vin în contextul intensificării eforturilor de separare a provinciei de Canada, cu un referendum organizat în acest an în Alberta.

Procesul separatist din Alberta este alimentat de frustrarea profundă a provinciei vestice față de politicile economice și de mediu ale guvernului federal de la Ottawa, percepute ca fiind ostile dezvoltării sale de lungă durată. Liderii și susținătorii mișcării de independență acuză guvernele liberale că au blocat proiecte esențiale de infrastructură (cum ar fi oleoductele), au impus taxa pe carbon și reglementări stricte privind emisiile net-zero, măsuri care au afectat grav industria de petrol și gaze – motorul economic al provinciei, responsabil pentru peste 80% din producția de țiței a Canadei.

La această nemulțumire energetică se adaugă sentimentul de nedreptate fiscală, Alberta având cel mai mare PIB pe cap de locuitor din Canada și transferând de-a lungul deceniilor sute de miliarde de dolari către bugetul federal fără a primi un sprijin proporțional, precum și un aliniament politic profund conservator care se simte subreprezentat și marginalizat de deciziile dictate din capitala Canadei și provinciile conduse de liberali, aflate cu precădere în estul țării.

* Carney l-a ironizat pe Trump, pe 5 august, la un eveniment dedicat politicilor privind locuințele, desfășurat la Toronto, după ce prompterul său s-a defectat.

“Spre deosebire de un anumit lider mondial, eu nu consider că este vorba despre o conspirație,” a declarat Carney, făcând referire la afirmațiile lui Trump privind un presupus sabotaj, după ce prompterul s-a defectat în timpul discursului său de la Adunarea Generală a ONU, în septembrie anul trecut.

Mai târziu în aceeași zi, Trump a descris conducerea Canadei drept “răutăcioasă” în cadrul unui eveniment desfășurat la Red Rock Casino Resort din Las Vegas, în timp ce negocierile comerciale erau în desfășurare.

“Da, este o negociere dificilă,” a răspuns Carney. “Poți schimba adjectivul și să spui «răutăcioasă», dar pentru Canada este vorba despre locurile de muncă ale canadienilor, este vorba despre viitorul companiilor canadiene.”

Surse: PBS, AP, Financial Time, Axios, BBC, National Post, TIME, pm.gc.ca, tradingeconomics.com, angusreid.org, leger360.com, Truth Social, YouTube, X