ANAF continuă să ceară plata unor datorii vizate de amnistia fiscală: Firmele riscă executarea silită

O situație cu implicații pentru numeroase firme din România scoate la iveală o contradicție între legislația adoptată de Parlament și modul în care administrația fiscală o pune în aplicare. Deși Legea nr. 177/2026, intrată în vigoare la 27 august, prevede anularea anumitor datorii reprezentând TVA și accesorii, contribuabilii continuă să primească solicitări de plată din partea ANAF. Instituția a depășit termenul legal de 30 de zile pentru emiterea procedurii de aplicare, iar întârzierea îi poate expune pe antreprenori la pierderea eșalonărilor și chiar la executări silite. Practic, statul a decis că anumite sume nu mai trebuie plătite, dar mecanismele administrative de recuperare a banilor nu au fost încă adaptate corespunzător.

Problema privește firmele cărora ANAF le-a anulat în trecut codul de TVA, dar care și-au continuat activitatea economică. Ulterior, administrația fiscală le-a stabilit retroactiv obligații de plată, în unele situații pentru perioade de până la cinci ani, deși antreprenorii susțin că nu au colectat TVA de la clienți.

Pentru numeroase societăți, aceste decizii au reprezentat o povară financiară considerabilă. Unele au fost obligate să solicite eșalonarea sumelor pentru a evita executarea silită, în timp ce altele și-au redus sau chiar și-au încetat activitatea.

Tocmai pentru remedierea acestei situații, Parlamentul a adoptat Legea nr. 177/2026 privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 700 din 24 august 2026.

Numai că, la peste două luni de la intrarea legii în vigoare, aplicarea efectivă a amnistiei fiscale ridică în continuare probleme.

Firmele primesc solicitări de plată chiar și după intrarea în vigoare a legii

STIRIPESURSE.RO a primit informații despre un caz concret în care un contribuabil, căruia ANAF îi stabilise obligații fiscale de peste 100.000 de lei, a continuat să primească solicitări pentru achitarea ratelor dintr-o eșalonare, inclusiv după intrarea în vigoare a legii amnistiei fiscale.

În cazul respectiv, contribuabilul obținuse anterior eșalonarea datoriei pentru a evita executarea silită și achitase o parte dintre sume. După adoptarea legii, considerând că obligațiile sale intră sub incidența amnistiei, acesta a întrerupt plățile.

La aproximativ două luni de la intrarea în vigoare a legii, a primit însă o nouă solicitare de plată din partea administrației fiscale.

Problema este una amplă, nefiind clar ce se întâmplă cu firmele ale căror datorii sunt vizate de anularea prevăzută de lege, dar care figurează în continuare în evidențele ANAF cu obligații de plată. Pentru acești contribuabili, întârzierea procedurilor nu este o simplă chestiune birocratică, ci poate însemna bani blocați, dificultăți de lichiditate, imposibilitatea continuării activității sau riscul declanșării unor măsuri de executare silită.

Ce prevede legea: ANAF trebuie să anuleze datoriile din oficiu

Legea nr. 177/2026 stabilește anularea unor diferențe de TVA și a obligațiilor fiscale accesorii aferente, rezultate din decizii de impunere emise după anularea înregistrării în scopuri de TVA.

Măsura vizează, în condițiile expres prevăzute de lege, perioadele fiscale cuprinse între 1 ianuarie 2019 și 27 august 2026.

Legea nu instituie o amnistie generală pentru orice datorie de TVA, ci se aplică unor categorii precise de obligații, în special celor stabilite ca urmare a anulării codului de TVA în situațiile enumerate de Codul fiscal.

De asemenea, sunt excluse operațiunile pentru care contribuabilul a înscris distinct TVA pe facturi sau a colectat taxa, integral ori parțial, de la beneficiari, fapt constatat de organul fiscal.

Pentru obligațiile care îndeplinesc condițiile legale, însă, Parlamentul a stabilit explicit că anularea trebuie realizată de ANAF, fără ca fiecare contribuabil să fie obligat să obțină mai întâi o hotărâre judecătorească.

Articolul unic alin. (10) prevede că anularea se efectuează din oficiu, prin emiterea unei decizii de anulare care trebuie comunicată contribuabilului.

Cu alte cuvinte, ANAF are obligația să identifice creanțele care se încadrează în amnistie și să le elimine din evidențele fiscale, nu să aștepte ca fiecare firmă să deschidă un proces.

Mai mult, legea prevede și restituirea sumelor deja achitate pentru obligațiile eligibile. Spre deosebire de anularea datoriilor restante, restituirea banilor plătiți se face la cererea contribuabilului.

ANAF a depășit termenul impus de Parlament

Problema pornește de la întârzierea adoptării procedurii de aplicare. Articolul unic alin. (12) din Legea nr. 177/2026 stabilește un termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare pentru emiterea ordinului președintelui ANAF care să reglementeze aplicarea amnistiei.

Legea a intrat în vigoare la 27 august, astfel că termenul de emitere a procedurii s-a împlinit la sfârșitul lunii septembrie.

ANAF a publicat abia pe 29 septembrie un proiect de ordin privind anularea obligațiilor fiscale și restituirea sumelor achitate. La acel moment, termenul prevăzut de lege fusese deja depășit.

La verificările efectuate pentru data de 2 noiembrie, publicarea unei forme finale a ordinului nu a putut fi confirmată, în timp ce documentul din 29 septembrie figurează în evidențele publice ca proiect.

Poate o instituție publică să amâne, prin neemiterea unui ordin administrativ, efectele unei legi adoptate de Parlament? Din perspectiva ierarhiei actelor normative, răspunsul este că un ordin administrativ nu poate suspenda prin simpla sa absență aplicarea unei legi. Legea este obligatorie de la intrarea sa în vigoare. Ordinul ANAF trebuie să stabilească modul concret în care ea este aplicată, nu să condiționeze existența drepturilor recunoscute contribuabililor.

Prin urmare, lipsa procedurii nu poate constitui, în sine, un temei pentru ignorarea amnistiei fiscale. Aplicarea concretă presupune însă verificarea fiecărei creanțe și emiterea actelor de anulare prevăzute de lege.

Riscul major: firmele pot pierde eșalonările și ajunge la executare silită

Situația devine deosebit de complicată pentru contribuabilii care, înainte de adoptarea amnistiei, au obținut eșalonarea datoriilor. Aceștia au încheiat, practic, un angajament de plată cu administrația fiscală, urmând să achite periodic anumite sume pentru a evita executarea silită.

După intrarea în vigoare a legii, firmele pot fi puse în situația de a continua să achite rate pentru obligații fiscale care ar trebui anulate.

Contribuabilii aflați într-o asemenea situație trebuie să solicite în scris aplicarea legii și, după caz, modificarea eșalonării, fără să presupună că încetarea unilaterală a plăților este lipsită de consecințe.

Această particularitate nu elimină însă faptul că administrația fiscală trebuie să asigure anularea creanțelor vizate de lege și corectarea situației contribuabililor, astfel încât aceștia să nu fie prejudiciați de întârzierea procedurilor interne.

În caz contrar, un mecanism creat pentru a repara efectele unor impuneri fiscale contestate riscă să producă noi dificultăți financiare firmelor cărora ar trebui să le ofere protecție.

Statul trebuie să restituie și banii încasați anterior

O altă componentă importantă a Legii nr. 177/2026 privește banii care au fost deja încasați de ANAF, pentru că legiuitorul nu s-a limitat la anularea datoriilor restante. Prin alin. (4)-(6) ale articolului unic, a stabilit că sumele achitate pentru obligațiile fiscale eligibile pot fi restituite contribuabililor, la cererea acestora.

Dispoziția se referă la creanțe stinse prin modalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală, ceea ce poate include plăți voluntare, compensări sau recuperări prin executare.

Prin urmare, pentru stat, aplicarea amnistiei nu înseamnă doar renunțarea la încasarea unor sume viitoare, ci și posibilitatea apariției unor obligații de restituire a banilor colectați anterior. Este o chestiune cu potențial impact bugetar, însă dimensiunea exactă a sumelor care trebuie anulate ori restituite nu poate fi stabilită în absența unor date centralizate din partea Ministerului Finanțelor și ANAF.