Alina Mungiu-Pippidi avertizează asupra riscului ca anchetele anticorupție să transforme liderii extremiști în „martiri” politici

Politologul Alina Mungiu-Pippidi avertizează, într-un editorial publicat pe România Curată, că folosirea anchetelor judiciare împotriva liderilor de extremă dreapta poate avea efectul invers celui urmărit, dacă nu este aplicată consecvent și tuturor actorilor politici. Ea susține că liderii radicali reușesc adesea să transforme dosarele penale sau acuzațiile de finanțare ilegală în muniție electorală, prezentându-se drept victime ale „sistemului” sau ale unei justiții selective.

Editorialul pornește de la un paralelism istoric dur: procesul lui Adolf Hitler din 1924, după tentativa de lovitură de stat de la München. Condamnat atunci la cinci ani de închisoare, Hitler a executat doar nouă luni, perioadă în care a dictat primul volum din Mein Kampf. În opinia Alinei Mungiu-Pippidi, procesul i-a oferit lui Hitler o tribună publică și posibilitatea de a se prezenta ca martir politic.

„Un secol mai târziu, tiparul este tulburător de familiar”, scrie politologul, care plasează în această cheie cazurile Marine Le Pen, Nigel Farage și Călin Georgescu.

Marine Le Pen, Farage și folosirea dosarelor ca armă electorală

Alina Mungiu-Pippidi amintește cazul Marine Le Pen și al partidului său, Adunarea Națională, investigat în Franța pentru probleme legate de finanțarea campaniilor și de folosirea fondurilor europene. Potrivit politologului, Le Pen a prezentat constant acțiunile judiciare ca pe atacuri politice menite să-i slăbească formațiunea.

În aceeași logică este invocat și cazul lui Nigel Farage, despre care editorialul notează că se confruntă în Marea Britanie cu un scandal financiar privind un presupus „cadou” nedeclarat de 5 milioane de lire, raportat către National Crime Agency. În opinia autoarei, asemenea episoade ridică întrebări serioase despre transparența finanțării politice, dar pot fi folosite de liderii populiști pentru a-și mobiliza electoratul.

Mungiu-Pippidi susține că extrema dreaptă transformă frecvent anchetele în argumente politice, prezentându-se drept victimă a unei justiții selective. Rezultatul, avertizează ea, este că liderii vizați pot ieși din astfel de episoade mai puternici decât înainte.

Cazul Călin Georgescu: finanțare opacă, TikTok și acuzații greu de probat

În România, editorialul se oprește asupra cazului Călin Georgescu, candidatul de extremă dreapta care, la finalul anului 2024, a declarat zero venituri și zero cheltuieli de campanie, dar a obținut patru milioane de voturi.

Alina Mungiu-Pippidi critică faptul că autoritățile electorale nu i-ar fi verificat la timp documentele pentru a-l împiedica să candideze, deși, în opinia sa, legea le-ar fi permis acest lucru. Ea amintește și decizia Curții Constituționale de anulare a primului tur al alegerilor, după ce serviciile secrete au invocat implicare rusă și finanțare opacă în campania de pe TikTok.

Politologul notează că apropiați ai lui Georgescu au fost inculpați pentru finanțare ilegală, în timp ce acesta este investigat pentru acuzații precum atitudini pro-naziste, tentativă de lovitură de stat și alte fapte pe care le consideră greu de probat. În opinia sa, nu este clar dacă vreuna dintre aceste acuzații va fi suficientă pentru a-l împiedica pe Georgescu să candideze din nou.

„Dacă aplicăm anticorupția doar împotriva extremei drepte, mai bine nu o aplicăm deloc”

Una dintre ideile centrale ale editorialului este că anticorupția nu trebuie folosită selectiv. Alina Mungiu-Pippidi susține că, dacă anchetele sunt declanșate sau împinse vizibil doar împotriva liderilor de extremă dreapta, ele riscă să alimenteze exact discursul de victimizare al acestora.

„Dacă aplicăm anticorupția doar împotriva liderilor de extremă dreapta, mai bine nu o aplicăm deloc. Ideal este să o aplicăm tuturor, vizibil și consecvent”, afirmă politologul.

Ea susține că România, paradoxal, ar fi mai aproape de un standard normal decât multe state occidentale, pentru că partidele mari au fost afectate, de-a lungul timpului, de dosare de corupție politică. Mungiu-Pippidi amintește nume precum Mihai Voicu, George Scutaru, Marian Vanghelie și Marian Oprișan, ca exemple ale unor politicieni din partidele principale care au fost loviți de anchete sau scandaluri de corupție.

Totuși, avertizează ea, această regulă trebuie menținută consecvent, inclusiv în cazurile în care există percepția de impunitate locală. Politologul face trimitere, în acest context, la situația de la Iași, despre care afirmă că „te cam apucă groaza”.

Avertisment privind supralicitarea rolului instanțelor

Al doilea avertisment formulat de Alina Mungiu-Pippidi vizează riscul de a transfera bătălia politică în mâna instanțelor. Politologul susține că, dacă extrema dreaptă este mai eficientă electoral decât partidele de centru, aceasta poate câștiga oricum, iar democrațiile nu ar trebui „avariate” prin încercări judiciare de blocare a adversarilor politici.

În opinia sa, soluția nu este în primul rând juridică, ci politică: partidele pro-occidentale trebuie să câștige lupta pentru convingerea alegătorilor.

„Mai bine ne rupem spatele în a-i învinge pe terenul convingerii votanților”, scrie Mungiu-Pippidi.

Ea compară situația cu perioada pandemiei, când România a aplicat multe amenzi, dar a convins relativ puțini oameni să se vaccineze. În opinia sa, această abordare coercitivă a contribuit la activarea politică a unui electorat care se simte victimizat și care produce efecte și astăzi.

Critici la adresa partidelor și serviciilor pro-occidentale

Finalul editorialului are un ton critic la adresa partidelor și instituțiilor care se revendică din tabăra pro-occidentală. Alina Mungiu-Pippidi sugerează că acestea ar trebui să învețe din greșelile ultimilor ani și să evite tentația de a înlocui competiția politică prin soluții administrative, judiciare sau instituționale.

În concluzie, mesajul politologului este că lupta cu extrema dreaptă nu poate fi câștigată doar în instanță sau prin anchete selective. Anticorupția trebuie aplicată egal, vizibil și consecvent, iar principala bătălie trebuie dusă în spațiul public, prin argumente și prin recâștigarea încrederii alegătorilor.