REPORTAJ VIDEO ȘI FOTO | „Another Brick in the Wall”, în sens invers: un baraj demolat pe drumul spre Vârful Moldoveanu / La Pojarna, primul proiect autorizat de „dam removal” din România a reconectat peste 13 kilometri de râu

Pe Valea Rea, pe drumul către Stâna lui Burnei și traseele spre Vârful Moldoveanu, oamenii implicați în îndepărtarea fostului baraj de plutărit Pojarna s-au întors joi, 29 octombrie, pentru dezvelirea unui monument realizat din materialele recuperate. În albie, construcția hidrotehnică nu mai întrerupe cursul Râului Doamnei, iar resturile rezultate din demolarea sa au fost scoase din apă la sfârșitul lunii septembrie. Pe mal, grinzile de lemn și câteva piese metalice au fost reunite de artistul vizual Daniel Dan într-o sculptură dedicată transportului lemnului pe apă, iar un panou explică de ce o construcție devenită inutilă pentru oameni continua să fie un obstacol pentru pești.

Asociația Aqua Crisius a realizat lucrările cu sprijinul Open Rivers Programme, un program european care finanțează refacerea continuității și conectivității râurilor. Potrivit asociației, este primul proiect autorizat de „dam removal” din România și a redeschis pentru pești peste 13 km din cursul superior al Râului Doamnei. La întâlnirea de joi au venit membrii echipei, specialiști, autorități locale și oameni care pregătesc astfel de lucrări pe alte râuri.

Pe mal, lângă locul unde a fost demolat barajul, Andrei Togor, de la Aqua Crisius, explică de ce acesta era un obstacol pentru pești. Construcția fusese construită pentru plutărit, transportul lemnului pe apă, înainte ca drumurile și autovehiculele forestiere să preia această funcție. Apa era acumulată și apoi eliberată pentru a antrena lemnul în aval. Panoul „Valea Rea – Pojarna. Un nou început pentru râurile libere” afișează fotografii și informații din arhive despre această activitate, încetată aici în anii 1960, ale cărei urme au rămas însă în albie.

Înainte de demolarea barajului, la sfârșitul lui septembrie 2026, studiul asupra peștilor găsise cea mai mare densitate de păstrăvi chiar sub el. Peștii ajungeau până la obstacol, dar nu puteau urca mai departe sau treceau greu, în funcție de debit. „Aici era o fragmentare longitudinală. Adică nu se mai putea migra în amonte, doar în aval”, spune Togor în fața oamenilor implicați în proiect sau simpatizanți ai refacerii râurilor, reuniți joi la Pojarna. Pe rău în sus, și pe afluenții săi, se află locuri potrivite pentru depunerea icrelor, explică el.

Andrei Togor, de la Asociația Aqua Crisius, și primarul comunei Nucșoara, la Pojarna, după îndepărtarea fostului baraj de plutărit. Video: Alina Mihai / G4Media

Pojarna, de la poalele Munților Făgăraș, era, potrivit autorilor proiectului, ultima barieră artificială înainte de izvoare. Bloca accesul peștilor și reținea sedimentele aduse de apă. Lipanul, zglăvoaca și păstrăvul indigen sunt speciile despre care Aqua Crisius spune că vor beneficia de lucrările de îndepărtare a construcției hidrotehnice. Efectele asupra numărului de pești vor trebui urmărite în timp. Acum, schimbarea este că drumul spre habitatele din amonte a fost redeschis.

G4Media a relatat pe 20 octombrie despre demolarea barajului Pojarna, aflat pe teritoriul comunei Nucșoara, județul Argeș, la poalele Munților Făgăraș, pe drumul către Stâna lui Burnei. Lucrările au durat circa o săptămână, potrivit explicațiilor date joi. Avizele și pregătirea au cerut însă mai mult timp. Refacerea continuității râului era deja prevăzută în planurile de management, dar că unele instituții și unii localnici au privit la început proiectul cu rezerve.

La întâlnire, Togor a vorbit despre sprijinul primit pe parcurs și despre munca echipei: „Nu poți să faci de unul singur așa ceva”. Asociația, care gestionează resursele piscicole pe cursul superior al râului, vede intervenția ca pe o completare a pazei, repopulărilor și educației. „Când restabilim procesele naturale, capacitatea mediului acvatic de a se regenera este uluitoare”, spun autorii proiectului.

O parte din vechiul baraj a rămas totuși la Pojarna. Pentru a păstra memoria plutăritului, artistul Daniel Dan a folosit lemnul și metalul recuperate pentru monumentul dezvelit joi. Povestește că a schimbat proiectul după ce a văzut grinzile: erau mult mai mari decât crezuse din poze, cu secțiuni de circa 40 pe 40 de cm. „Să rămână, trebuie să rămână ceva”, spune el despre dorința de a păstra istoria locului.

Lucrarea are o formă circulară, pe un suport din grinzi și piatră. Artistul o descrie ca pe o poartă, pornind de la apă și de la mișcarea ei. După ce a fost îndepărtată prelata care îl acopera, oamenii se apropie, privesc piesele și discută despre baraj. Printre ei sunt primarul din Nucșoara, Ion Cojocaru, și profesorul de geografie Daniel Diaconu care a susținut la București conferințe despre „dam removal”. Discuția trece de la ce s-a făcut aici la ce se poate face pe alte râuri. Daniel Diaconu ține să menționeze că nu toate barierele pot fi scoase. Unele apără încă versanți sau drumuri. Altele nu mai au nicio funcție, dar continuă să blocheze apa, peștii și sedimentele. La Pojarna a fost eliminat un baraj vechi de plutărit, nu unul care producea energie.

Diaconu propune ca instituțiile să facă un inventar și să verifice fiecare caz. „Să începem să facem un program, să derulăm și să vedem ce se poate îndepărta”, spune el. Înainte de lucrări trebuie lămurit și cine deține construcția, ce acte există și cine o administrează. Lipsa acestor date poate ține pe loc un proiect, chiar dacă bariera nu mai este folosită. Aceleași probleme au fost discutate, într-un material G4Media, cu specialiști români și americani despre refacerea râurilor. Laura Wildman, specialistă americană în restaurarea râurilor, explica atunci că scoaterea unor construcții devenite inutile poate avea beneficii pentru natură, economie și siguranță.

Marcus Drimbea, de la Asociația Aqua Crisius, arată unde se afla fostul baraj de plutărit Pojarna, îndepărtat pentru refacerea continuității Râului Doamnei. Video: Alina Mihai / G4Media

La Pojarna s-a vorbit și despre Vâlsan, râul din Argeș în care trăiește aspretele. Întrebat despre proiectul de acolo, Togor spune că își dorește refacerea continuității, dar că nu îi cunoaște detaliile. El face însă o distincție între scoaterea unui obstacol și montarea unui pasaj pentru pești: existența unei scări nu dovedește, singură, că peștii pot trece. „Lumea are impresia că, dacă ai pus o scară de pești, gata, deja e rezolvată problema”, spune Togor. Astfel de amenajări trebuie verificate în teren, pentru a vedea dacă funcționează.

Acolo, pragurile de beton fragmentează habitatul aspretelui, un pește care trăiește pe fundul apei și nu poate sări peste obstacole. Fundația Centura Verde are, cu sprijinul Open Rivers Programme, un proiect pentru scoaterea a trei bariere. Lucrările și asigurarea debitului ecologic fac parte din programul „Aspretele Trăiește”, derulat cu Fauna & Flora ca partener strategic.

Intervențiile pot fi însă mai grele în sate, unde pragurile se află lângă drumuri, conducte sau căi de acces. În discuțiile de joi au fost amintite aceste diferențe: înainte de a scoate o barieră trebuie găsite soluții pentru infrastructura folosită de oameni. Cazul Pojarna nu poate fi copiat fără o analiză a fiecărui loc.

Aqua Crisius pregătește acum alte intervenții în bazinul superior al Bistriței Aurii, în Bucovina. Togor spune că echipa a cartat zona printr-un proiect finanțat de Open Rivers Programme. Urmează să aleagă, împreună cu Rewild Romania, barierele care pot fi propuse pentru demolare. „Suntem și noi conștienți de posibilitățile limitate de refacere a conectivității”, precizează el, referindu-se la numeroasele utilizări ale apei.

La finalul întâlnirii de la Pojarna, participanții se strâng pentru fotografii lângă monument. Panoul păstrează imaginea barajului de altădată. Lemnul și metalul sunt acum pe mal, iar prin locul fostei construcții curge râul.

Râul Doamnei, în zona Pojarna, pe Valea Rea, după îndepărtarea barierei care împiedica deplasarea peștilor în amonte. Video: Alina Mihai / G4Media