Wildlife Photographer of the Year 2026 / Imaginea unei mame-elefant care îşi transporta puiul mort, declarată fotografia anului / ”E ca un pumn în stomac”

O femelă elefant pășește încet, purtând trupul fără viață al puiului său – refuzând să se despartă de el. O imagine sfâșietoare, care trezește emoții profunde și îndeamnă la reflecție asupra comportamentului animal, a suferinței, a conștientizării pierderii și a legăturii dintre mamă și pui, relatează Corriere della Sera, preluat de Agenția de presă Rador.

Aceasta este fotografia care a câștigat titlul în cadrul competiției „Wildlife Photographer of the Year 2026”, prestigiosul concurs internațional organizat de Muzeul de Istorie Naturală din Londra. Autorul lucrării „The Aftermath” este naturalistul Federico Veronesi – născut la Milano în 1975 – care și-a cultivat încă din copilărie pasiunea pentru fauna sălbatică africană și pentru fotografie.

Realizată în valea râului Huab din Namibia, fotografia (câștigătoare la categoria „Comportament: Mamifere”) a fost selectată dintr-un număr record de 65.403 înscrieri provenind din 121 de țări și teritorii. Este o poveste vizuală puternică, ce contestă ideea conform căreia emoțiile și legăturile profunde ar fi apanajul exclusiv al oamenilor. Veronesi urmărea un grup de elefanți când a observat urme neobișnuite în nisipul unei albii secate. Urmând traseul, a dat peste o scenă neașteptată: o femelă elefant mergea purtând trupul puiului său, pe care-l susținea cu un picior fixat între colț și trompă. Caracterul dramatic al imaginii este amplificat de formatul alb-negru, care direcționează atenția asupra corpului animalului adult și a puiului pe care acesta îl poartă. „Din punct de vedere emoțional, este ca un pumn în stomac – o imagine sfâșietoare și emoționantă. Intelectual, este dovada că animalele posedă capacități cognitive. Această imagine spune totul”, a comentat Kathy Moran, președinta juriului competiției.

Comportamentul surprins aici oferă o perspectivă asupra uneia dintre cele mai fascinante laturi ale cercetării științifice: modul în care animalele reacționează la moartea semenilor lor. De-a lungul anilor, oamenii de știință au observat comportamente diferite la elefanții africani și asiatici, subliniind importanța de a nu atribui automat emoții umane animalelor: unele exemplare vocalizează, rămân în preajma cadavrului ori îl ating și îl examinează cu trompa, în timp ce altele transportă rămășițele. Astfel de imagini demonstrează cât de reducționist este să privim lumea sălbatică doar prin prisma instinctului și a supraviețuirii. Așa cum a relatat Veronesi, oportunitatea de a documenta o astfel de scenă l-a făcut să conștientizeze importanța de a o împărtăși publicului: „Scena m-a impresionat profund. Este o mare onoare să primesc un premiu în cadrul a ceea ce consider a fi cel mai prestigios concurs de fotografie din domeniul vieții sălbatice din lume. Deși recunoaște dificultatea clasificării imaginilor și a operelor de artă, competiția Wildlife Photographer of the Year urmărește întotdeauna să dezvăluie secretele ascunse ale lumii naturale prin imagini care, aproape invariabil, spun o poveste ce transcende simpla reprezentare vizuală”.

„Ca să nu mai vorbim de faptul că, «în această eră a imaginilor generate pe calculator sau modificate digital, apreciez enorm angajamentul concursului de a promova autenticitatea, onestitatea și veridicitatea. Este reconfortant să știi că toate fotografiile selectate redau cu fidelitate un moment care a avut loc în realitate, în sălbăticie»”, a remarcat fotograful. În biografia de pe site-ul său, el își amintește cum, la vârsta de șase ani, în timpul primului său safari în Kenya, a realizat — ținând în mână un mic aparat foto Polaroid — că își găsise locul în lume. Un vis care a devenit realitate în 2002, când, imediat după terminarea facultății s-a mutat în Kenya, unde în 2007, și-a amenajat un mic cort semi-permanent pe malul râului Talek, în Rezervația Națională Masai Mara, mânat de dorința de a trăi în sălbăticie, înconjurat de animale. Nici prin gând nu-i trecea că, într-o dimineață din 2009, avea să dea peste cea mai greu de surprins dintre felinele sălbatice ale Africii — „Sfântul Graal al fotografiei de animale sălbatice”: caracalul.