“Ura împotriva evreilor – Cea mai recentă ipostază” – un eseu magistral al istoricului britanic de origine evreiască,Simon Schama

Unul dintre cei mai mari istorici contemporani din Marea Britanie, Simon Schama, a publicat un eseu în care furia sa rece împotriva antisemitismului generalizat, mascat ca anti-sionism, se combină cu o scurtă istorie a acestei celei mai vechi uri din istorie.

Schama, care este la ora actuală profesor de istoria artei și istorie la Universitatea Columbia din New York (una dintre instituțiile aflate în centrul uraganului de antisemitism care a izbit lumea academică din Statele Unite), își începe eseul cu un exemplu recent: Sally Rooney (autoarea irlandeză ale cărei cărți nu pot fi distribuite în Marea Britanie din cauza apologie unei organizații pro-palestiniene declarate teroristă) a scris că “eliberarea Palestinei”, pe care istoricul care istoricul o prezumă a fi echivalentă cu încheierea existenței statului Israel “reprezintă realmente eliberarea lumii”.

Apoi, el dă exemplele unor personalități evreiești care în pofida atitudinii lor anti-sioniste, sunt boicotate de militanții pro-palestinieni, exemplu senatorul din statul California, Scott Wiener, căruia i s-a interzis să participe la un marș Pride la San Francisco și i s-a cerut să strige “Free Palestine” ca aibă voie să se uite la un meci din Cupa Mondială de fotbal într-un local din oraș. Și exemplele continuă, din Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Irlanda, etc.

Dar uneori evreii anti-sioniști sunt utili: „Este, desigur, întotdeauna posibil să recrutezi evrei pentru lichidarea statului evreu. Un grup de membri ai sectei Neturei Karta – o prezență ușor ridicolă, dar nelipsită – apare constant la mitingurile «Palestina Liberă»; căciulile lor cu blană și perciunii în formă de tirbușon întruchipează, ca într-o caricatură, imaginea pe care antisemiții și-o fac despre cum ar trebui să arate, în viziunea lor, «adevărații evrei» – prezența acestora oferind, practic, o binecuvântare rabinică anti-sionismului.” Secta Neturei Karta, care are mai puțin de 5.000 de membri, nu recunoaște existența statului Israel pe considerente religioase, ceea ce nu-i împiedică pe majoritatea lor să locuiască … în Israel.

Simon Schama abordează în mod evident și momentul 7 octombrie 2023 – atacul terorist al Hamas împotriva sudului Israelului și riposta israeliană ce a urmat, prilej pentru declanșarea celui mai recent val de ură împotriva evreilor. Autorul neagă acuzația de genocid în Gaza împotriva statului Israel, recurgând la comparații istorice: „Când a fost ultima dată când o armată a avertizat un civil cu privire la locul și momentul în care va lansa un atac? Niciodată. Au avut loc tragedii catastrofale comparabile – sau chiar mai grave – în mijlocul carnagiului unui război urban? Să ne gândim la Dresda, Hiroshima sau la bombardamentele americane din Irak. Comit rușii, aproape în fiecare zi, masacre țintite împotriva civililor ucraineni din aer și au răpit 35.000 de copii ucraineni, pe care părinții lor nu îi vor mai vedea niciodată? Da. Provoacă acest lucru marșuri de protest? Nu.”

După cum, constată istoricul de origine evreiască, marșuri de protest nu au loc nici împotriva masacrării sudanezilor africani de către gherila arabă RSF, a uciderii a zeci de mii de protestatari iranieni de către regimul teocratic din Iran și nu sunt boicotate restaurante chinezești pentru a arăta solidaritate cu uigurii care sunt în pericol de anihilare culturală.

Simon Schama reia câteva din jaloanele istorice ale antisemitismului multimilenar de la istoricul roman Tacit la naziști și la tentativele de delegitimare a dreptului evreilor de a trăi în patria lor ancestrală. El remarcă aberanta inversiune istorică prin acuzarea statului Israel de nazism și totodată constată că acuzația de colonialism împotriva evreilor (pe care o demontează fără drept de apel) este mai accentuată tocmai în state care au practicat colonialismul: Franța, Marea Britanie, Germania, Țările de Jos, ca un fel de eliberare de vina de a fi abandonat sau în unele cazuri persecutat și nimicit evrei în timpul Holocaustului. Istoricul nu ascunde responsabilitatea statului Israel în unele crime împotriva palestinienilor, critică vehement guvernul condus de Benjamin Netanyahu și îl face mincinos pe președintele Statelor Unite, Donald Trump.

Istoricul își încheie eseul cu explicarea doleanțelor evreilor din Diaspora, făcuți responsabili de acțiunile statului Israel: „Sincer, tot ce cerem este să fim lăsați în pace; să ne putem trimite copiii și nepoții la o școală evreiască, purtându-și uniformele – poate chiar cu o kippa pe cap – fără să fie apostrofați cu urlete, fără să fie speriați sau făcuți să se simtă rușinați; să putem circula cu transportul în comun fără să fim scuipați sau atacați; să mergem la sinagogă fără a fi nevoiți să trecem pe lângă bărbați înarmați care ne asigură protecția; iar prietenii și rudele noastre din Israel să poată vorbi ebraică între ei și, cu toate acestea, să poată face o rezervare la hotel, să fie primiți într-un concurs muzical sau să obțină locuri la un meci de fotbal.”

“Eseul Jew – Hatred, The Latest Edition” – “Ura împotriva evreilor – Cea mai recentă ipostază” a apărut în revista Jewish Quarterly, numărul din octombrie 2026.