Un sit funerar din Siberia, vechi de 2.800 de ani, dezvăluie utilizarea străveche a canabisului ca substanţă psihoactivă

Un tumul funerar siberian aparţinând civilizaţiei străvechi a sciţilor, datând din urmă cu 2.800 de ani, a furnizat cea mai veche dovadă cunoscută până acum despre utilizarea canabisului pentru efectele sale psihoactive: oamenii de ştiinţă au descoperit seminţe ale acestei planete printre obiecte funerare, precum şi păr uman care prezintă urme ale compuşilor săi chimici în interiorul mormântului, informează agenția de știri Reuters, citată de Agerpres.

Cercetătorii au precizat că dovezile au fost găsite într-o structură funerară monumentală, cu un diametru de aproximativ 140 de metri, situată în Valea Uyuk, într-o zonă izolată a Republicii Tuva din Rusia. Acest mormânt din sudul Siberiei a servit drept loc de veci pentru mai mulţi membri de rang înalt ai societăţii scitice, o civilizaţie cunoscută pentru măiestria în luptele călare şi pentru prelucrarea aurului, precum şi pentru stilul său de viaţă predominant nomad în stepa eurasiatică.

Canabisul este o plantă versatilă, cultivată şi utilizată de milenii nu doar pentru proprietăţile sale psihoactive (induce starea de euforie), ci şi pentru fibrele şi seminţele sale, din care se extrage ulei. În zilele noastre, este una dintre cele mai frecvent utilizate substanţe psihoactive. Însă reconstituirea istoriei utilizării sale în scopuri psihoactive este dificilă, din cauza naturii perisabile a resturilor vegetale.

„Există multe speculaţii cu privire la utilizarea substanţelor psihoactive în trecut, însă foarte rar găsim dovezi concrete care să confirme, într-adevăr, că o plantă a fost consumată în acest scop”, a declarat arheologul Gino Caspari de la Universitatea Berna din Elveţia şi Institutul Max Planck pentru Geoantropologie din Germania, care a coordonat noul studiu, publicat joi în revista Science.

„Motivul este că resturile vegetale şi ţesuturile moi umane supravieţuiesc arareori până în zilele noastre, iar conservarea lor în acelaşi context este încă şi mai rară. Studiul nostru prezintă cele mai vechi dovezi directe ale consumului de canabis cu efecte psihoactive”, a precizat Gino Caspari.

Această concluzie este susţinută de faptul că descoperirea a fost făcută într-un sit funerar, fiind asociată cu ritualuri de înmormântare elaborate. Situl este mai vechi decât dovezile descoperite anterior – datând din primul mileniu î.Hr. – privind utilizarea canabisului în scopuri psihoactive, cum ar fi vestigii ale unor instrumente folosite la arderea plantei, descoperite în Orientul Mijlociu şi în Munţii Pamir din Asia Centrală.

Cercetătorii au recuperat peste 1.400 de seminţe de canabis asociate cu morminte din interiorul tumulului siberian şi au utilizat o tehnică de datare ştiinţifică pentru a stabili că acestea datează de la începutul secolului al VIII-lea î.Hr.

„Obiectele care aveau valoare în lumea celor vii ajungeau adeseori în contextul funerar, sub formă de ofrandă, în această regiune”, a explicat Gino Caspari.

Dovezi în şuviţe de păr

Analiza chimică a unor şuviţe de păr prelevate de la rămăşiţele pământeşti ale mai multor persoane, descoperite în camera funerară centrală, a identificat semnături chimice specifice THC-ului – compusul psihoactiv din canabis -, precum şi urme de canabinol, o substanţă înrudită cu THC-ul.

„Corpul uman integrează în firul de păr moleculele asociate canabisului, precum THC şi CBD. Pe acest principiu funcţionează testele antidrog”, a explicat Gino Caspari. „Doar pe baza examinării părului, nu putem stabili cu exactitate modul în care a fost consumată substanţa. Totuşi, având în vedere alte dovezi descoperite ulterior în această regiune, este probabil ca aceasta să fi fost inhalată”, a adăugat el.

Tumulul funerar a fost construit din buşteni de larice şi din argilă, întregul ansamblu fiind acoperit cu mii de tone de piatră. În interior, cercetătorii au descoperit obiecte realizate într-o formă artistică, denumită ‘stil animalier scitic’, precum şi o serie de obiecte neobişnuite din aur.

Pe suprafaţa tumulului, a explicat Gino Caspari, sciţii au efectuat, din câte se pare, sacrificii de animale – zeci de cai – şi, probabil, de oameni, având în vedere oasele umane împrăştiate şi descoperite printre vestigii.

„Faptul că s-a găsit canabis într-un mormânt de mari dimensiuni indică deja că acesta trebuie privit într-un context ritualic. Am constatat că, pe suprafaţa tumulului, ar fi putut fi realizate sacrificii, atât de animale, cât şi de oameni, sub forma unei ‘cavalcade spectrale’. Susţinuţi de ţăruşi, caii şi călăreţii morţi ar fi reprezentat o demonstraţie a unei puteri sociale extraordinare în rândul comunităţilor din stepă”, a explicat Gino Caspari.

Sciţii au intrat în contact cu culturi prospere din epoca lor, inclusiv cu Grecia Antică, un aspect documentat în secolul al V-lea î.Hr. de istoricul Herodot.

„Herodot a descris ritualul ‘cavalcadei spectrale’, dar am fost mereu destul de sceptici în privinţa scrierilor sale, întrucât el tindea să alunece spre domeniul fantasticului. După descoperirea vestigiilor din sudul Siberiei, acum ştim că cel puţin unele dintre descrierile sale despre popoarele din stepă conţineau un sâmbure de adevăr”, a adăugat Gino Caspari.

Seminţele descoperite în acest sit arheologic se aflau într-o stare bună de conservare.

„Aici lucrurile devin şi mai interesante. Am început secvenţierea unora dintre seminţe şi am obţinut un ADN foarte bine conservat”, a dezvăluit coordonatorul studiului. „Acest lucru este şi mai rar decât simpla descoperire a resturilor vegetale şi reprezintă, în prezent, cel mai vechi ADN cunoscut de canabis. Cred că, în anii următori, vom putea adăuga noi detalii şi vom putea rescrie parţial domesticirea acestei culturi agricole importante”, a mai spus Gino Caspari.