Un scamator dibaci la Palatul Cotroceni

Nicușor Dan e un scamator care, deși încă nu a deprins bine toate tainele meseriei, insistă să se urce pe scenă. Acolo, după ce începe să evolueze, constată că publicul, în loc să se arate uimit de vrăjitoriile pe care le face, începe să râdă în hohote. Dar nu se lasă păgubaș, el arată noi și noi scamatorii, cu același efect la public.

Explicația e simplă, dar el nu o știe: trucurile sale sunt atât de prost mascate, atât de străvezii, încât toată ingineria din spatele lor este la vedere, nimeni nu mai e surprins de nimic, decât de tenacitatea scamatorului de a lua pâinea de la gură colegilor de breaslă. Căci câte trucuri să mai inventezi când vine unul și ți le deconspiră pe toate?

Iată-l cum vâră în joben cuvântul „pro-european”, dă cu bagheta pe deasura și scoate de acolo cuvântul „pro-occidental”. Cică e mai cuprinzător. Dar iluzia n-a durat decâ o clipă. Când critici Europa de Ziua Europei (pentru că de ce nu?, zice el) și ceva mai târziu, de ziua Americii, nu mai găsești nimic de criticat, în pofida evidențelor, cum să crezi că e doar o chestiune onomastică, și nu una de clară și riscantă poziționare geo-politică?

Aplicația practică a venit imediat, în alcovul de la Isoletta. Doamna Kimberly Vîșinski (nu reușesc niciodată să-i rețin numele adevărat, Guifoyle) a venit, a dat cu pistolul de masă și i-a aliniat pe toți cei prezenți la interesele private ale partenerului strategic, de la Vlădică la opincă. Acum doamna Kimerly a plecat din post, iar noi așteptăm, cu suftetul la gură, și versiunea audio a ceea ce s-a filmat la Isoletta. Atunci să te ții de burtă de râs.

Apoi: să submineazi un guvern cu aerul că-l sprijini, ca să dai aparența că ești neutru și echidistant, poate fi o idee bună de politică internă, cu condiția ca publicul să nu vadă când, luni în șir, faci cu ochiul către PSD.

Când în sfârșit guvernul a picat, e înțelept să propui un guvern tehnocrat, dar trebuie să ai grijă să nu-ți cadă Tomacul din mâneca fracului chiar în timpul reprezentației, laolaltă cu o cohortă de PSD-ști din linia a doua, că te vede lumea și te ia în râs.

Cum orice scamatorie include o oarecare doză de mister, a fost o idee minunată să trimiți, în crucea nopții, mașinile SPP să răpească din Șcheii Brașovului un cetățean onest, neconflictual, expert în fonduri europene, dar e musai să-ți tragi înainte fermoarul, să nu ți se ițească Veștea cea bună prin șlițul pantalonilor.

Cu guvernul Siegfried Mureșan n-a fost o problemă, adevărul e că l-a susținut. Când a ieșit la pupitrul de la Cotroceni doar ca să anunțe că exclude categoric ideea de alegeri anticipate, publicul din sală a văzut exact ceea ce era de văzut: l-a susținut ca funia pe spânzurat.

Cu totul altfel stau lucrurile cu Luca Niculescu. Președintele a ținut să anunțe, pe surse, că dacă pică și acest guvern, declanșează anticipatele. Parcă niciodată n-au fost sursele astea atât de precise în informații. Aflăm bunăoară că decretul de dizolvare e deja redactat, urmează să fie semnat și publicat vineri.

Numai că și de data asta scamatorul a ratat trucul, pentru că nu și-a coordonat pașii cu complicii. Cu doar o zi înainte ieșise și Sorin Grindeanu să anunțe că PSD e gata de anticipate, ba a constituit chiar o comisie de analiză a legislației electorale. Așa încât anunțul pe surse al președintelui arată ca și cum ar fi fost făcut numai după încuviințarea PSD.

La drept vorbind, cred că anticipatele sunt mai departe ca niciodată, pentru că, oricât de infernală ar deveni atmosfera politică, nu le doresc cu adevărat nici Nicușor Dan, nici PSD. Cele două anunțuri sunt, amândouă, o cacealma – sau mai degrabă un alibi oferit celor care vor vota guvernul Niculescu.

Nu sunt întrutotul de acord cu comentatorii politici care spun că principala grijă a PSD este să evite luarea deciziilor grele care trebuie luate, astfel încât să nu plătească prețul politic pentru ele. E și asta, dar nu e numai asta. La urma urmei, își permit să ia măsuri oricât de dure, câtă vreme o fac prin interpuși (iar Luca Niculescu se profilează ca unul) și, în plus, au la dispoziție un uriaș aparat de propagandă, apt să vândă orice nenorocire ca pe o izbăvire națională.

Principala preocupare a PSD este acum alta: să recupereze absolut toate butoanele puterii, pe care le deține de atâția ani direct sau prin interpuși – inclusiv sau mai ales pe cele pe care anul trecut, după demisia guvernului Ciolacu și instalarea guvernului Bolojan, a fost nevoit să le cedeze către alții. Adică să refacă ceea ce numim îndeobște Sistemul.

PSD a văzut în ultimul an cât de periculos poate fi dacă Sistemul construit cu migală ani în șir este fie și numai un pic ciobit: fisura se poate extinde, o poate lua în direcții necontrolate, cu efecte nebănuite pentru securitatea Sistemului însuși.

Iar șeful Sistemului cine e? Ne-a spus-o chiar el: „Nu pot să lupt cu Sistemul câtă vreme sunt șeful Sistemului”. Așa că s-a angajat în refacerea și securizarea lui – iar toate faptele sale stau mărturie, trădate plenar de stângăciile sale.

Dar asta nu înseamnă că scamatorul de la Cotroceni a avut numai eșecuri. Iată un truc care chiar i-a ieșit. Ne-am trezit aproape peste noapte, fără să ne dăm seama cum, că avem o nouă instituție: Prima Doamnă. O Doamnă care, nu mai departe de acum trei zile, și-a anunțat bunele intenții într-un domeniu oarecare chiar de la pupitrul Palatului Cotroceni – locul acela cu o scară maiestuoasă în spate, unde ies președinții și fac diverse anunțuri.

Așa încât n-ar trebui să ne mire dacă peste patru ani vom asista la punerea în operă a adevăratei capodopere a scamatorului de la Cotroceni: o finală prezidențială Cristela – Mirabela. Atunci să te ții de râs.