Un clujean plecat în străinătate pune la zid orașul său natal: „Prețurile și pretențiile Clujului au devenit vest-europene mult mai repede decât orașul”

Clujul, judecat de clujenii care au plecat: „Prețurile și pretențiile Clujului au devenit vest-europene mult mai repede decât orașul în sine”

O întrebare simplă „cum vedeți viitorul Clujului?”  a scos la iveală una dintre cele mai dure radiografii făcute orașului în ultima vreme: prețuri de Vest, o zonă metropolitană care crește haotic și oameni care spun deschis că nu mai știu dacă rămân aici.

Cea mai apăsată critică vine de la un clujean născut și crescut în oraș, plecat din țară în jurul vârstei de 40 de ani și stabilit acum într-un sat de lângă Viena. Prin natura jobului a ajuns să călătorească prin aproape toată Europa, iar de acolo spune că orașul arată altfel:

„Problema Clujului nu este că ar fi un oraș rău raportat la România. Din contră, probabil este printre cele mai bune. Problema apare când nu-l mai compari doar cu România.”

Prima lipsă pe care o reclamă nu ține de transportul din oraș, ci de legăturile cu localitățile din jur. Transportul public clujean este bun după standardele autohtone, recunoaște el, însă zona metropolitană ar fi trebuit să aibă de mult ceva apropiat de un S-Bahn:

„Clujul și localitățile din jur ar fi trebuit de mult să aibă ceva apropiat de un S-Bahn: trenuri suburbane frecvente, integrate cu autobuzele, park&ride și conexiuni rapide spre Florești, Baciu, Apahida, Jucu etc.”

Veriga care lipsește, cu alte cuvinte, este calea ferată metropolitană, nu rețeaua urbană. Iar în lipsa ei, spune el, dezvoltarea ultimilor 15–20 de ani s-a concentrat aproape exclusiv pe imobiliare:

„Dezvoltarea ultimilor 15–20 de ani s-a concentrat enorm pe imobiliare, deseori de calitate discutabilă atât ca execuție, cât și ca spațiu locuibil, fără ca infrastructura să țină pasul. Construim blocurile și apoi ne întrebăm pe unde vor circula oamenii care locuiesc în ele.”

Spații verzi, trotuare și dependența de mașină

A doua mare problemă reclamată sunt spațiile verzi și zonele de recreere. Nu e suficient să spui că ai Făgetul lângă oraș, argumentează el: e nevoie de parcuri mari, coridoare verzi, arbori maturi, trasee pietonale și piste de biciclete care să lege efectiv cartierele de natura din jur. Exemplul pe care îl dă e alergarea:

„Dacă vrei să alergi 5 km, găsești soluții. Dacă vrei regulat 10–15 km într-o zonă relativ verde, umbrită, fără să traversezi permanent străzi și fără să respiri lângă trafic, opțiunile devin foarte limitate. Lipsesc și spațiile publice de calitate: trotuare largi, piste de biciclete coerente, arbori maturi, zone pietonale, bănci, toalete publice, conexiuni între cartiere. În multe orașe vest-europene acestea sunt banalități, nu proiecte extraordinare.”

Concluzia lui vizează raportul dintre ce plătești și ce primești:

„Prețurile locuințelor au ajuns să concureze cu orașe din Vest, dar infrastructura, transportul regional, spațiile publice și calitatea construcțiilor sunt încă foarte departe. Pe scurt: prețurile și pretențiile Clujului au devenit vest-europene mult mai repede decât orașul în sine.”

„Multe lucrări sunt făcute de mântuială”

Nemulțumirile nu vin doar din afară. Un bărbat care locuiește în Cluj de nouă ani spune că a rămas aici mai degrabă din obișnuință și pentru că are familie în zonă. Lucrează de șase ani pentru București și recunoaște că o schimbare de job l-ar muta acolo:

„Nu am luat credit când m-am mutat aici că nu eram sigur dacă voi rămâne, iar acum nu îmi permit, și nici nu știu dacă mi-aș mai lua dacă mi-aș permite, sincer. Orașul are și puncte ok, dar și multe negative mai ales în ultimii 6 ani. Multe lucrări sunt făcute de mântuială și lăsate așa după ce au fost recepționate.”

Un alt punct de vedere vine de la cineva care a vrut să se mute în Cluj, dar s-a răzgândit după două interviuri. Ofertele salariale primite ar fi fost, spune el, comparabile cu cele din Vaslui, pentru un post care cerea calificare și ani de experiență:

„Mi se pare ireal să cauți oameni cu salariu sub ce oferă Lidl, pe un post ce necesită calificare și experiență în ani. IT-iștii se angajează în Profi sau pleacă din Cluj ca să facă bani să-și permită viața în Cluj. Ceva nu e bine acolo.”

Impresia cu care a rămas, spune el, este că în Cluj „trebuie să tragi tare doar pentru supraviețuire”.

Discuția nu a fost doar critică. Argumentele în favoarea orașului au venit rapid, într-o listă scurtă și fără comentarii: piața de muncă, IT-ul și medicina, concentrația mare de medici, statutul de centru universitar, populația tânără, restaurantele, aeroportul. Contradicția rămâne însă cea semnalată de clujeanul plecat lângă Viena. Întrebarea pe care o pun tot mai mulți nu mai este dacă Clujul e mai bun decât restul României, ci ce primesc aici pentru costul și aglomerația pe care le acceptă.