Ultimul asalt PSD-Savonea-sindicate împotriva reformelor. Va rezista Bolojan la șantajul cu miliardele de euro din PNRR?

Marile forțe anti-reformiste din societate s-au aliat la vedere pentru a împiedica orice reformă care amenință status-quo-ul disfuncțional și corupt. PSD-ul care a provocat criza guvernamentală, Lia Savonea cu rețeaua ei de la vârful justiției și sindicatele afiliate PSD au lansat ultimul asalt împotriva lui Ilie Bolojan. Atacul are loc concomitent pe trei direcții – politică, juridică și socială – și folosește banii vitali din PNRR ca monedă de schimb. Șeful PNL e șantajat pe față, cu complicitatea președintelui Nicușor Dan: dacă nu pleci rapid de la guvern, te facem răspunzător de pierderea miliardelor de euro din PNRR.

Miza acestui asalt e acum legea salarizării bugetarilor. O lege care, chiar cu multe imperfecțiuni punctuale, introduce  predictibilitate, corelarea cu performanța economică și elimină haosul în care prosperă pilele de partid și sinecurile. Total inacceptabil pentru PSD – care își vede amenințată tocmai baza de putere, pentru baronii sindicali și pentru privilegiile șefilor din Justiție. La asta se adaugă și alte jaloane din PNRR, precum hotărârea de guvern privind biodiversitatea. Legea salarizării și hotărârea de guvern pentru biodiversitate ”valorează” împreună peste 1,6 miliarde de euro din PNRR. Atât ar pierde România dacă nu le adoptă până pe 31 august, termenul-limită al implementării PNRR.

PSD a început imediat după moțiunea de cenzură acest șantaj, numit soft de strategii partidului ”blame game”. Sorin Grindeanu și ceilalți lideri ai partidului i-au cerut constant lui Ilie Bolojan să plece de la guvern, deși nu au fost în stare să pună nimic în loc. Experimentul Veștea, o coproducție PSD-Nicușor Dan, a eșuat la vot, și de atunci PSD a lansat a doua etapă a șantajului politic, cea care implică fondurile din PNRR.

Liderii social-democrați au invocat două motive. Primul – guvernul Bolojan nu are dreptul să adopte decizii importante, nici măcar hotărâri de guvern, pe motiv că e demis și nu trebuie decât să se ocupe de treburile curente. Al doilea motiv – miniștrii interimari, cei care i-au înlocuit pe PSD-iștii demisionari în Executiv, nu ar mai avea dreptul să ocupe aceste portofolii după cele 45 de zile ale interimatului inițial.

Totul a culminat cu anunțul că PSD cere Curții de Apel București să suspende hotărârile de guvern adoptate de executiv. Curtea de Apel București e condusă de Liana Arsenie, o loială a Liei Savonea, iar deciziile din ultimul an al acestei instanțe constituie indicii puternice despre hotărârea pe care urmează să o ia.

Imediat au venit la susținere sindicaliștii. Ei au refuzat constant dialogul cu ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, folosind exact argumentele PSD: ministrul nu mai are dreptul să propună astfel de legi. Decizia liderilor de sindicate, fără precedent în ultimii ani, a venit la capătul unor discuții cu liderii PSD.

Al doilea pas făcut de sindicaliști a fost declanșarea grevelor. Exact ceea ce fac șefii marilor carteluri când le sunt amenințate pozițiile de putere: preiau nemulțumirea reală din anumite sisteme bugetare și o transformă în mișcări de stradă. De data asta, sindicatele au provocat o grevă în cel mai sensibil sector, cel sanitar, cu impact major asupra societății.

Înalta Curte de Casație și Justiție, condusă de Lia Savonea, a întregit asaltul asupra reformelor. ÎCCJ a anunțat ieri că respinge proiectul legii salarizării și a folosit exact argumentele PSD, după cum a arătat o analiză G4Media: guvernul demis nu ar avea dreptul constituțional să negocieze cu Comisia Europeană și partenerii sociali un astfel de proiect, iar ministrul Pîslaru nu ar mai avea posibilitatea de a ocupa funcția după 45 de zile de interimat.

Sunt acestea coincidențe sau avem de-a face cu o coordonare pe cele trei direcții? Cred că intuim cu toții răspunsul. Trecutul ne e de ajutor: PSD și Înalta Curte au avut o relație de cooperare constantă, să nu uităm de dialogul inițiat de Sorin Grindeanu la cabinetul său de președinte al Camerei Deputaților în plină criză a reformei pensiilor speciale ale magistraților.

Ce urmăresc aceste acțiuni e clar: plecarea lui Bolojan de la Palatul Victoria, stoparea reformelor și forțarea unui vot PNL pentru guvernul minoritar Grindeanu.

Șeful PSD a înțeles cea mai mare vulnerabilitate a lui Ilie Bolojan: teama ca România să piardă banii europeni din PNRR. Premierul demis nu vrea ca de numele lui să fie atârnat bolovanul acestui eșec și nici ca o astfel de pierdere, de miliarde de euro, să dea peste cap bugetul de stat.

Jocul PSD e iresponsabil. După ce a creat criza politică și guvernamentală prin moțiunea de cenzură votată alături de AUR, după ce a eșuat în tentativa de a rupe PNL în repetate rânduri, partidul lui Sorin Grindeanu e pe cale să arunce în aer PNRR prin blocarea în justiție a actelor legislative necesare.

Am mai văzut acest cinism la șefii PSD. Marcel Ciolacu a provocat un deficit bugetar-record în UE doar pentru a-și asigura victoria la prezidențiale. Și Ciolacu a aruncat în aer economia în 2024, și Grindeanu o aruncă acum în aer. Ca să nu mai vorbim de faptul că miniștrii PSD de la Muncă au avut trei ani să promoveze legea salarizării bugetarilor, dar au evitat tocmai pentru a nu-și asuma o posibilă catastrofă de imagine.

Rămâne de văzut dacă Ilie Bolojan va ceda acestui șantaj. Va accepta el să plece de la guvern și să promită votul PNL unui guvern Grindeanu, știind clar că această decizie îi va fractura relația cu propriul partid și va deschide calea unei guvernări de facto PSD-AUR? Sau va continua la Palatul Victoria, încercând să ducă mai departe reformele necesare și forțându-i pe Nicușor Dan și Sorin Grindeanu să își asume fie o guvernare PSD-AUR, fie alegeri anticipate?