Trecutul și viitorul ar putea exista simultan: Descoperirea care redeschide misterul călătoriei în timp

Călătoria în timp ar putea să nu mai fie doar un scenariu desprins din filmele SF. Un nou set de cercetări teoretice sugerează că unele dintre cele mai cunoscute paradoxuri asociate întoarcerii în trecut ar putea fi eliminate fără ca legile fizicii să intre în contradicție.

Descoperirea nu înseamnă că oamenii de știință au construit o mașină a timpului sau că există, în prezent, o metodă prin care un om să poată călători în trecut. Cercetările indică însă faptul că universul ar putea avea mecanisme capabile să împiedice apariția paradoxurilor, chiar și în scenariile în care ar exista așa-numitele curbe temporale închise, notează Popular Mechanics.

Una dintre cele mai cunoscute probleme este paradoxul bunicului. În scenariul clasic, o persoană se întoarce în trecut și își împiedică bunicul să aibă copii. În acest caz, persoana respectivă nu s-ar mai fi născut, ceea ce ar însemna că nu ar fi avut cum să se întoarcă în timp și să provoace evenimentul.

De aici apare întrebarea care i-a fascinat pe fizicieni și filosofi deopotrivă: dacă întoarcerea în trecut ar fi posibilă, cum ar putea universul să împace două evenimente care se exclud reciproc?

Timpul ar putea funcționa altfel decât îl percepem

O posibilă explicație pornește de la conceptul de curbă temporală închisă, o traiectorie prin spațiu-timp care se întoarce asupra ei însăși. Astfel de structuri apar în anumite soluții ale relativității generale a lui Einstein și ar permite, cel puțin matematic, revenirea la un punct anterior din spațiu-timp.

Problema este că asemenea scenarii generează imediat întrebări despre cauzalitate. Ce se întâmplă dacă întâlnești o versiune mai tânără a ta? Sau dacă primești în trecut informații de la tine din viitor și apoi le transmiți acelei versiuni mai tinere? De unde a apărut, de fapt, informația?

Acesta este paradoxul bootstrap, în care un obiect sau o informație pare să existe fără să aibă un punct clar de origine.

Cercetările din fizica cuantică au încercat să testeze matematic astfel de situații. Experimentele cu particule cuantice și entanglement au arătat că anumite circuite pot reproduce comportamentul matematic asociat unor curbe temporale închise.

Într-un experiment publicat în 2024, cercetători conduși de fiziciana Kater Murch au folosit doi qubiți, unul dintre ei funcționând ca senzor. Rezultatele au arătat că o măsurătoare realizată ulterior putea influența modul în care era interpretată orientarea senzorului la un moment anterior.

Experimentul nu a însemnat o călătorie reală în timp. A demonstrat însă că anumite efecte cuantice pot reproduce matematic comportamente care, în alte condiții, ar semăna cu o încălcare a ordinii temporale.

Paradoxurile ar putea dispărea chiar dacă timpul se întoarce asupra lui însuși

O altă ipoteză vine din cercetarea fizicianului Lorenzo Gavassino, care a analizat ce s-ar întâmpla cu un sistem fizic aflat pe o curbă temporală închisă.

În studiul său, publicat în Classical and Quantum Gravity, Gavassino arată că, într-un astfel de scenariu ipotetic, evoluția unui sistem ar trebui să respecte anumite condiții foarte stricte. După parcurgerea întregii bucle, sistemul ar reveni la starea inițială, iar procesele asociate entropiei ar trebui, în anumite condiții, să se inverseze.

Consecința este spectaculoasă: paradoxurile călătoriei în timp nu ar mai fi neapărat paradoxuri.

Dacă entropia crește într-o parte a buclei temporale, calculele arată că procesul poate fi inversat ulterior, astfel încât sistemul să ajungă din nou la starea de la începutul călătoriei. În această descriere, natura însăși ar impune condițiile necesare pentru ca istoria să rămână coerentă.

Cu alte cuvinte, problema nu ar fi rezolvată prin schimbarea trecutului, ci prin faptul că universul nu ar permite unei istorii contradictorii să se formeze.

O realitate în care trecutul și viitorul coexistă?

Există și teorii care merg și mai departe și pun sub semnul întrebării însăși ideea că timpul curge într-o singură direcție.

Unele modele din fizica teoretică descriu universul ca pe o structură completă în care evenimentele din trecut și cele din viitor fac parte din aceeași realitate. Într-o asemenea perspectivă, ceea ce noi percepem drept „trecut”, „prezent” și „viitor” nu ar fi neapărat trei realități separate, ci părți diferite ale aceleiași structuri spațio-temporale.

O astfel de interpretare ar putea oferi o explicație pentru paradoxurile în care o persoană încearcă să schimbe trecutul. Dacă toate evenimentele fac parte dintr-o structură coerentă, trecutul nu ar putea fi pur și simplu rescris.

Există însă o limită importantă: aceste cercetări nu demonstrează că o ființă umană poate călători în trecut. Ele arată că fizica teoretică poate descrie scenarii în care călătoria în timp nu conduce automat la contradicții logice.

Mai mult, Gavassino consideră că este posibil ca legile fizicii să împiedice, în realitate, formarea unor curbe temporale închise.

Astfel, una dintre cele mai fascinante întrebări ale fizicii rămâne deschisă: dacă timpul ar putea fi traversat în ambele direcții, ar trebui oare să schimbăm trecutul sau universul ar avea deja toate răspunsurile înscrise în propria sa structură?

Deocamdată, cercetările oferă o concluzie mai modestă, dar la fel de surprinzătoare: călătoria în timp nu poate fi respinsă doar pentru că produce paradoxuri. În anumite modele fizice, paradoxurile pot dispărea înainte ca realitatea să ajungă într-o contradicție.