Tranziția energetică văzută prin ochii consumatorului: între oportunități și costuri

Pentru un consumator obișnuit, tranziția energetică poate însemna acel moment când deschide factura și vede o sumă mai mare pentru același consum. Ce trebuie să înțeleagă consumatorul este că poate reduce această factură dacă se implică activ în piață și ia unele măsuri de eficientizare a consumului.

În următorii ani, relația dintre gospodării și energie se va schimba considerabil. Electricitatea va avea un rol mai important în încălzirea locuințelor, în transport și în activitățile casnice. Panourile fotovoltaice, pompele de căldură, mașinile electrice, bateriile și sistemele inteligente de control al consumului vor deveni opțiuni tot mai prezente.

Tranziția înseamnă aparate noi și tehnologii mai curate, dar și o schimbare de comportament pentru consumatori, care nu vor mai fi cei care doar primesc energia și plătesc factura, ci pot participa la piață, își pot produce singuri o parte din electricitate, își pot muta consumul în orele mai ieftine, pot investi în echipamente eficiente.

Nu în ultimul rând, consumatorii își pot alege contractul potrivit. Spre exemplu, dacă au contor inteligent, pot alege un abonament cu tarif dinamic, unde energia este mai ieftină în anumite ore sau în weekend, spre exemplu. Și atunci ei pot alege să-și mute consumul în acele intervale.

De ce prețul mic al energiei pe bursă nu se reflectă imediat în factură

Una dintre cele mai frecvente confuzii în discuția despre energie este echivalarea prețului de pe piața angro cu suma plătită de consumatorul casnic. Când producția eoliană și solară crește, costul producerii unui kilowatt-oră suplimentar poate fi foarte mic, iar în anumite intervale oferta abundentă poate împinge prețurile angro în jos. În zilele însorite sau cu vânt puternic, energia poate deveni deosebit de ieftină în anumite ore și chiar poate fi vândută la prețuri negative.

Însă acest lucru nu înseamnă neapărat o factură mai mică, deoarece între producător și clientul final există un sistem complex, cu rețele de transport și distribuție, costuri de echilibrare, furnizare, investiții, taxe și alte componente reglementate sau stabilite potrivit regulilor pieței.

Electricitatea trebuie transportată până la consumator, rețelele trebuie reparate, întreținute și modernizate, iar sistemul trebuie să se poată echilibra, pentru a răspunde cererii și în momentele în care soarele nu strălucește sau vântul nu bate. Pe măsură ce crește ponderea producției variabile, devin importante și flexibilitatea consumului, stocarea și capacitățile care pot interveni atunci când producția regenerabilă este redusă.

Prin urmare, scăderea prețului angro nu se transmite neapărat imediat și în aceeași proporție în factura unei gospodării. Contează contractul de furnizare, modul de achiziție a energiei, perioada de actualizare a prețurilor și structura celorlalte componente ale facturii. Dacă energia este cumpărată prin contracte încheiate anterior, variațiile pieței spot nu se reflectă instantaneu în costul suportat de furnizor. Dacă prețul energiei scade, dar alte componente cresc, rezultatul final poate fi o reducere modestă sau chiar lipsa unei schimbări vizibile.

Mai există și o problemă de timp. Investițiile în rețele, interconexiuni și capacități de stocare sunt costisitoare și se desfășoară pe parcursul mai multor ani. Ele pot face sistemul mai robust și pot facilita integrarea energiei regenerabile, dar trebuie finanțate. Așadar, un sistem energetic mai ieftin de operat nu se traduce obligatoriu, peste noapte, într-o factură mai mică pentru toată lumea.

Acesta este motivul pentru care comunicarea tranziției trebuie să evite promisiunea simplistă că mai multe panouri solare înseamnă automat electricitate ieftină pentru fiecare client. Mesajul corect ar trebui să fie mai nuanțat: regenerabilele pot reduce costurile de producție și expunerea la combustibilii fosili, însă beneficiile pentru consumator depind și de infrastructură, de regulile pieței, de contract și de felul în care este folosită energia.

Încălzirea și transportul electric: cum se schimbă costul total al vieții

Pentru o familie care locuiește într-un apartament încălzit cu gaze, tranziția energetică poate însemna, în următorul deceniu, trecerea parțială sau totală la încălzirea electrică, eventual printr-o pompă de căldură. Pentru o familie care face naveta zilnic cu mașina, poate însemna cumpărarea unui vehicul electric. În ambele cazuri, nu ar trebui să judecăm schimbările doar după prețul unui kilowatt-oră sau al unui litru de carburant, ci după costul total al vieții de zi cu zi și cum se schimbă acesta.

O pompă de căldură poate furniza mai multă energie termică decât consumă sub formă de electricitate, ceea ce o face atractivă din punctul de vedere al eficienței. Totuși, rezultatul depinde de izolația locuinței, de temperatura necesară instalației de încălzire, de condițiile exterioare și de dimensionarea echipamentului. Într-o casă bine izolată, beneficiile pot fi semnificative. Într-o clădire veche, cu pierderi mari de căldură, simpla instalare a unui echipament performant nu rezolvă toate problemele.

Aceeași logică se aplică și transportului. O mașină electrică poate avea costuri de utilizare mai mici decât una convențională, în special atunci când este încărcată acasă și când proprietarul beneficiază de un tarif convenabil. Dar avantajul depinde de prețul de achiziție, de costul finanțării, de asigurare, de kilometraj și de accesul la încărcare. Contează, de asemenea, dacă ne deplasăm mai mult în oraș sau folosim mașina și în vacanțe. Pentru cineva care locuiește la bloc și nu are un loc de parcare cu infrastructură de încărcare, tranziția poate fi mai dificilă decât pentru proprietarul unei case cu garaj și panouri fotovoltaice.

În plus, electrificarea nu elimină cheltuielile, ci le redistribuie. O parte din banii care mergeau către gaze sau carburant se mută către electricitate, echipamente, reparații și investiții inițiale.

Cea mai ieftină energie este cea pe care nu o consumi

Pentru gospodării, există un indicator care poate avea un efect imediat asupra facturii: cantitatea de energie necesară pentru a obține același confort. Izolarea termică și reglarea corectă a încălzirii și utilizarea aparatelor cu un consum redus pot diminua necesarul de energie fără ca familia să renunțe la confort. Uneori, investițiile în eficiență sunt mai puțin spectaculoase decât instalarea unor panouri solare, dar pot avea un impact direct și predictibil asupra consumului.

O gospodărie care își reduce pierderile de căldură va avea nevoie de mai puțină energie indiferent dacă aceasta provine din gaze, electricitate sau altă sursă. În plus, o locuință eficientă este mai puțin expusă variațiilor de preț: atunci când tarifele cresc, fiecare kilowatt-oră economisit devine mai valoros.

Unele măsuri nu costă nimic. De exemplu, dacă reducem temperatura din termostat cu un grad, se poate face o economie de 7% la energia utilizată. La fel, aparatele lăsate inutil în funcțiune pot fi eliminate, iar consumurile mari pot fi identificate prin urmărirea periodică a facturilor. În cazul unor echipamente, programarea funcționării în intervalele potrivite poate aduce economii suplimentare. Înainte de a cumpăra o tehnologie nouă, merită verificat dacă problema nu poate fi rezolvată mai simplu prin reducerea consumului.

Aici se află una dintre cele mai convingătoare modalități de a explica tranziția energetică: nu ca pe o obligație de a cumpăra tehnologii noi, ci ca pe o oportunitate de a plăti mai puțin pentru același nivel de confort.