Tranziția energetică schimbă modelul de business al marilor producători / De ce nu mai este suficient doar să generezi energie

Tranziția energetică nu înseamnă doar schimbarea surselor de energie, ci și a modelului de business al companiilor care o produc. Dacă până acum un producător era preocupat doar să genereze energia electrică și să o vândă apoi în piață, în prezent succesul depinde tot mai mult de capacitatea de a furniza energie predictibilă, în orice moment al zilei.

Acesta este unul dintre cele mai importante trenduri din industria energetică în ultimii ani: trecerea de la companii specializate pe o singură tehnologie la companii cu portofolii diversificate.

Am ajuns aici odată cu creșterea accelerată a producție de energie regenerabilă, care este cea mai ieftină, însă poate fi produsă doar dacă bate vântul sau strălucește soarele. Acest lucru nu mai este suficient pentru marii consumatori industriali de electricitate, care au nevoie de energie continuă sau la alte ore decât producția din surse regenerabile.

În acest context, modelul tradițional „produc și vând” începe să fie înlocuit de unul mult mai complex, în care producătorul trebuie să garanteze livrarea energiei pe intervale cât mai apropiate de profilul real de consum al clientului.

De la un singur tip de centrală la un portofoliu hibrid

De câteva decenii producătorii sunt specializați pe o singură tehnologie: hidrocentrale, centrale pe gaze sau parcuri eoliene. Astăzi, marile companii investesc simultan în mai multe tipuri de producție.

Un portofoliu modern poate include hidrocentrale, centrale pe gaze, parcuri fotovoltaice, turbine eoliene și baterii de stocare. Fiecare tehnologie compensează limitele celeilalte.

Ziua, energia este produsă în principal de panourile fotovoltaice. Seara, când producția solară dispare, intervin hidrocentralele, bateriile sau centralele pe gaze. Astfel, producătorul nu mai vinde doar energie, ci oferă flexibilitate și siguranță în alimentare.

Investițiile în diversificarea portofoliului nu mai sunt excepții azi. Aproape toate companiile producătoare de energie și-au diversificat portofoliul sau au acest lucru în plan.

Ca să enumerăm câteva exemple, putem începe cu compania Ørsted (Danemarca), care a trecut de la combustibili fosili la energie regenerabilă. Inițial compania producea energie aproape exclusiv din cărbune, petrol și gaze naturale (sub numele DONG Energy). Astăzi este cel mai mare dezvoltator mondial de parcuri eoliene offshore și produce energie și din solar și biomasă și operează sisteme de stocare. Danezii și-au redus astfel radical dependența de combusibilii fosili în mai puțin de două decenii.

Un alt exemplu elocvent este PPC din Grecia, care producea cea mai mare parte a energiei din lignit. După 2010, compania a accelerat tranziția către un amplu program de investiții în energia verde și are astăzi un portofoliu care include energie hidro, eoliană, fotovoltaică, centrale pe gaze, sisteme de stocare a energiei. În România este cel mai mare investitor din sectorul energiei regenerabile, cu un portofoliu de 1,6 GW și planuri de extindere la 4 GW până în 2030.

RWE din Germania era unul dintre cei mai mari producători de energie din lignit și huilă din Europa, iar în prezent investește masiv în eolian offshore, solar, baterii, hidrogen și centrale flexibile pe gaze și a devenit unul dintre cei mai mari investitori europeni în regenerabile.

Iberdrola (Spania) era bazată pe hidrocentrale, dar acum are un mix format din hidro, eolian onshore și offshore, solar, nuclear și gaze naturale. A devenit unul dintre liderii mondiali în energia eoliană.

Italienii de la Enel produceau în trecut energie în principal din petrol, gaze și cărbune. Acum operează hidrocentrale, centrale eoliene, fotovoltaice, geotermale, pe gaze și proiecte de stocare a energiei.

Francezii de la Electricite de France se bazau aproape exclusiv pe energie nucleară, dar au investit în ultima perioadă în diversificare: hidrocentrale, eolian, solar și centrale pe gaz.

Dacă ne uităm și în afara Europei, China Energy Investment Corporation, un gigant aș producției pe bază de cărbune, a ajuns să dețină unul dintre cele mai mari portofolii mondiale de energie eoliană, solară și hidro, fără a renunța complet la cărbune.

Vedem astfel că toate aceste companii au plecat de la o tehnologie dominantă și au investit ulterior în surse complementare, astfel încât veniturile să nu depindă de evoluția unui singur combustibil. Diversificarea le-a redus riscul asociat volatilității prețurilor la combustibili și schimbărilor de reglementare și le-a oferit mai multă flexibilitate în operarea sistemelor energetice.

De ce nu mai este suficient să produci energie ieftină

În multe zile de vară, la prânz, energia fotovoltaică ajunge să acopere peste jumătate din consumul României. În aceste intervale apar frecvent surplusuri de producție, iar prețurile pe piața spot pot scădea foarte mult sau chiar deveni negative. În schimb, consumul devine ridicat seara, când producția fotovoltaică dispare aproape de tot. În acel interval de seară, prețurile cresc rapid.

Această volatilitate reprezintă unul dintre cele mai mari riscuri pentru producători. O companie care investește sute de milioane de euro într-un parc solar nu își poate baza veniturile exclusiv pe piața spot, unde prețurile fluctuează de la o oră la alta. Din acest motiv, producătorii caută contracte pe termen lung care să le ofere stabilitate financiară.

Una dintre cele mai importante schimbări este dezvoltarea contractelor de tip Power Purchase Agreement (PPA).

Un PPA este un acord pe termen lung prin care un producător și un consumator convin asupra condițiilor de livrare a energiei, de regulă pentru perioade de mai mulți ani. Pentru producător, avantajul este predictibilitatea veniturilor, ceea ce facilitează obținerea finanțării bancare pentru noi investiții. Pentru consumator, beneficiul constă într-un preț mai stabil și într-o sursă de energie regenerabilă, aspect tot mai important pentru companiile care și-au asumat obiective de decarbonizare.

Preț fix sau preț variabil

Există mai multe tipuri de PPA. Cel mai simplu este contractul cu preț fix, în care energia este livrată pe toată durata acordului la același preț. Acesta protejează cumpărătorul de creșterile bruște ale pieței și oferă producătorului venituri previzibile.

Există și contracte cu preț variabil în funcție de evoluția prețurilor din piață sau în funcție de alți indicatori. Acestea împart riscurile între cele două părți și sunt preferate atunci când volatilitatea prețurilor este ridicată.

O categorie aflată în plină dezvoltare este reprezentată de PPA-urile virtuale, în care energia nu este livrată fizic direct consumatorului, ci contractul funcționează ca un instrument financiar de acoperire a riscului de preț.

Energia 24/7 devine noul standard

În următorii ani, simpla achiziție de energie regenerabilă nu va mai fi suficientă pentru marii consumatori. Tot mai multe companii urmăresc conceptul de energie curată 24/7, adică acoperirea consumului cu energie fără emisii în fiecare oră a zilei.

Pentru a răspunde acestei cereri, producătorii trebuie să combine mai multe tehnologii: fotovoltaic, eolian, hidro, gaze și sisteme de stocare. În paralel, investițiile în digitalizare și prognoză devin la fel de importante ca investițiile în noi centrale. Valoarea unui producător nu mai constă doar în numărul de megawați instalați, ci de capacitatea de a livra energie atunci când clientul are nevoie de ea.

Acest articol face parte din proiectul editorial „Tranziția energetică”, realizat de Economedia împreună cu PPC, dedicat transformărilor profunde prin care trece sistemul energetic. Seria analizează rolul actorilor implicați – de la producători și distribuitori, la transportatori, industrie, consumatori și prosumatori – și explorează investițiile, tehnologiile și deciziile de reglementare care vor defini energia viitorului. Proiectul urmărește să explice, pe înțelesul publicului larg, cum se schimbă piața energiei într-un context marcat de decarbonizare, electrificare, digitalizare și nevoia de securitate energetică.