The Economist: Ar putea Moldova să se unească cu România?

Ar putea Moldova să dispară? S-a mai întâmplat: în 1918, imediat după separarea de Imperiul Rus aflat în prăbușire, parlamentul Republicii Moldova a votat pentru aderarea la România vecină, scrie publicația de The Economist.

Astăzi, țara își propune să adere la Uniunea Europeană până în 2030. Dar recent, liderii săi au sugerat că, dacă UE blochează acest lucru, atunci s-ar putea uni cu România, care este deja membră.

Maia Sandu, președinta Republicii Moldova, a declarat că va vota „da” într-un referendum privind unirea cu România. Eugen Osmochescu, viceprim-ministru, a numit-o „Planul B”. Nicușor Dan, președintele României, este unionist, la fel ca și alți politicieni români. Majoritatea moldovenilor vorbesc limba română, iar cea mai mare parte a teritoriului său a aparținut României între 1918 și 1940.

Există o posibilitate realistă ca Moldova să poată îndeplini cerințele de aderare la UE până în 2029. Există, de asemenea, o posibilitate realistă ca euroscepticii francezi să o oprească oricum. Constituția franceză impune un referendum sau aprobarea a trei cincimi din ambele camere ale parlamentului înainte de a se da acordul pentru a primi noi țări în UE.

Este puțin probabil ca Moldova să câștige. În plus, până în 2029, Marine Le Pen, o naționalistă de extremă dreapta care se opune extinderii, ar putea fi președinte. Acest lucru sporește atractivitatea opțiunii est-germane: aderarea prin fuziunea cu un vecin.

În România, sondajele arată un sprijin pentru unire de aproximativ 70%, iar în Moldova de aproximativ 40%. Sprijinul moldovenesc s-a dublat în ultimul deceniu, spune Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, un think-tank.

Unirea cu România, planul B

Țara are o populație de aproximativ 2,9 milioane de locuitori; se estimează că 850.000 (inclusiv cei care locuiesc în străinătate) au cetățenie română. Acest lucru este mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite să lucreze în UE.

Dar pragmatismul i-ar putea convinge, de asemenea, să renunțe la independență în favoarea aderării la UE și NATO în interiorul României. Între timp, mulți votează la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Unirea cu România nu se află pe agenda pe termen scurt, spune Rufin Zamfir, un expert român în comunicare.

Declarațiile liderilor moldoveni „ar trebui interpretate ca un mesaj indirect către partenerii europeni”. Dacă perspectiva aderării este amânată sau diluată, spune el, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Unirea nu ar fi simplă, dar nici imposibilă

România nu este suficient de bogată pentru a subvenționa unificarea așa cum a fost Germania de Vest. Moldova este săracă și nu are control asupra Transnistriei, un stat separatist pro-rus. Un acord din 1994 cu găgăuzii, o minoritate pro-rusă, le oferă opțiunea independenței dacă Moldova se va alătura vreodată României.

Totuși, aceste probleme s-ar putea să nu fie irezolvabile. În situația actuală, Rusia poate oferi puțin sprijin Transnistriei sau Găgăuziei. Deja, din cauza acordului comercial al Moldovei cu UE, 70% din exporturile Transnistriei merg către Europa.

Populația Găgăuziei, de 100.000 de locuitori, este împrăștiată în patru enclave separate. Independența înconjurată de granițele UE nu ar fi o opțiune atrăgătoare.

„Moldova nu este singurul candidat la dispariție. Marile majorități din Albania și Kosovo, care este în mare parte locuită de etnici albanezi, sunt în favoarea unificării țărilor. Albin Kurti, prim-ministrul interimar al Kosovo, susține fuziunea, dar Edi Rama, prim-ministrul Albaniei, nu.

El crede că problema va fi rezolvată atunci când ambele țări vor adera la UE. Cei doi lideri se detestă reciproc și au stârnit conflicte care au început să le divizeze populațiile. Este puțin probabil, dar nu de neconceput, ca în zece ani, pentru a obține aderarea la UE, Moldova să cedeze locul unei Românii Mari. O Albanie Mare este mai greu de imaginat.