STUDIU: O genă moştenită de la neanderthalieni modelează creierul oamenilor moderni şi influenţează riscul de schizofrenie

O mică porţiune de ADN neanderthalian este asociată cu o diferenţă măsurabilă în dimensiunea lobilor occipitali – regiunea care ocupă partea din spate a creierului şi, în mod neobişnuit, aceeaşi variantă genetică este, de asemenea, legată de un risc uşor mai mic de schizofrenie, dar fără o asociere cu capacitatea cognitivă generală, transmite marţi Science Alert care citează un studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), scrie Agerpres.
Acum zeci de mii de ani, ultimul neanderthalian a dispărut de pe lumea noastră. Dar fantoma acestei familii umane străvechi continuă să trăiască – urmele sale persistente fiind prezente în codul genetic al lui Homo sapiens. Aceste urme genetice sunt trădate de anumite texturi ale părului, de exemplu, sau modul în care organismul stochează grăsimea, pot fi influenţate de ADN-ul moştenit de la strămoşii care s-au amestecat cu vecinii lor neanderthalieni.
„Diferenţele din regiunea occipitală a creierului dintre neanderthalieni şi oamenii moderni au fost deduse de mult timp din registrul fosil”, scriu antropologii Hugo Zeberg şi Svante Paabo de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluţionistă în lucrarea publicată în PNAS.
„Aici, demonstrăm că o variantă genetică comună care influenţează volumul creierului occipital la oamenii de astăzi a fost moştenită de la neanderthalieni”.
Istoria obişnuia să-i prezinte pe neanderthalieni ca fiind mai apropiaţi de maimuţe decât de oameni în ceea ce priveşte capacitatea cognitivă. Mai recent, antropologii au început să descopere că verii noştri hominizi au avut vieţi sociale şi simbolice complexe, abilităţi artistice, ingeniozitate inginerească şi alte trăsături considerate cândva unic umane.
De asemenea, creierele lor nu erau mici. De fapt, aveau dimensiuni comparabile cu cele ale creierelor oamenilor moderni – uneori chiar mai mari.
Unde se deosebeau era forma. Craniile oamenilor moderni sunt relativ rotunjite sau globulare, în timp ce craniile neanderthaliene erau mai alungite, extinzându-se mai mult din faţă spre spate. Acest lucru sugerează că, deşi creierele noastre aveau dimensiuni generale similare, ţesutul din interior ar fi putut fi distribuit diferit.
O regiune de interes deosebit este lobul occipital, care se află în partea din spate a creierului şi conţine cortexul vizual, responsabil pentru procesarea informaţiilor primite de la ochi. Cercetările anterioare care au examinat formele interne ale craniilor fosile sugerează că neanderthalienii ar fi putut avea lobi occipitali proporţional mai mari decât oamenii moderni.
Dar craniile fosile nu pot dezvălui mai multe despre ţesutul moale pe care l-au conţinut odinioară. Pentru a afla mai multe despre istoria creierului nostru, oamenii de ştiinţă trebuie să analizeze mai profund instrucţiunile genetice care ajută la construirea lor în primul rând. Aici intervine studiul realizat de Zeberg şi Paabo. Ei au vrut în mod specific să ştie dacă oamenii au moştenit variante genetice neanderthaliene asociate cu dimensiunea lobului occipital.
Studiile anterioare ale genomului au identificat patru locaţii pe genomul oamenilor vii asociate cu această trăsătură. Aceasta a fost partea uşoară. Partea dificilă a fost să demonstreze că oricare dintre ele era înrudită cu un strămoş uman dispărut de mult.
Mai întâi, cercetătorii au analizat unde au apărut cele patru variante genetice în populaţiile umane moderne. Trei au fost găsite în populaţiile din Africa Subsahariană. Dar a patra variantă aflată pe cromozomul 14 a fost găsită doar în afara acelei regiuni.
Această variantă se află în apropierea unei gene numite DAAM1, care joacă un rol în dezvoltarea creierului. Cercetătorii suspectează că ADN-ul moştenit ar putea influenţa modul în care este exprimată această genă, ajutând potenţial la explicarea asocierii sale cu structura creierului.
Acesta a fost un indiciu promiţător. Neanderthalienii s-au încrucişat cu strămoşii oamenilor moderni după ce aceşti oameni au migrat din Africa. Aceasta înseamnă că urme ale ADN-ului lor pot fi găsite în populaţii din mare parte a lumii – dar la niveluri semnificativ mai scăzute în Africa Subsahariană, unde majoritatea strămoşilor populaţiilor actuale nu au întâlnit neanderthalieni.
Cercetătorii au comparat apoi varianta cu ADN-ul antic de la cinci neanderthalieni şi doi denisovani, un alt grup dispărut de oameni antici. Toţi cei cinci neanderthalieni erau purtători ai acestei variante, în timp ce cei doi denisovani nu.
Dar acest lucru nu înseamnă neapărat că această variantă a provenit neapărat de la neanderthalieni. O altă posibilitate a fost ca atât neanderthalienii, cât şi oamenii moderni să o fi moştenit de la un strămoş comun şi mai vechi. Pentru a afla mai multe este necesară analiza regiunii genomului din jurul variantei.
De-a lungul generaţiilor succesive, segmentele de ADN moştenite sunt treptat rupte şi rearanjate printr-un proces numit recombinare – aşadar, dacă varianta a fost moştenită de la un strămoş comun acum sute de mii de ani, ADN-ul din jur ar trebui să fie mult mai fragmentat. Ori secţiunea descoperită de cercetători avea aproape 60.000 de litere de ADN – mult mai lungă decât s-ar fi aşteptat dacă ar fi fost transmisă de la un strămoş atât de îndepărtat.
Acest lucru a oferit dovezi puternice că ADN-ul a intrat în genomul uman modern mult mai recent, prin încrucişarea cu neanderthalienii.
„Am fost în mod deosebit surprins de faptul că varianta genetică asociată cel mai puternic cu volumul acestei părţi a lobului occipital a fost moştenită de la neanderthalieni”, a declarat Zeberg pentru ScienceAlert. Aceasta este o concluzie satisfăcătoare în urma unei munci de detectiv antropologic ingenioase, însă asocierea variantei respective cu anatomia creierului a ridicat şi mai multe întrebări.
Deşi se consideră că neanderthalienii aveau lobi occipitali proporţional mai mari decât oamenii moderni, oamenii moderni care prezintă această variantă au un volum mai mic al lobului occipital – cu aproximativ 0,85 centimetri cubi mai puţin pentru fiecare copie a variantei.
Cercetătorii argumentează că această contradicţie aparentă s-ar putea să nu fie, de fapt, o contradicţie. „Anatomia creierului este influenţată de numeroase gene şi de alţi factori, inclusiv de dimensiunea ochilor şi a corpului”, a explicat Zeberg. „O singură variantă genetică provenită de la neanderthalieni nu reflectă neapărat întreaga anatomie a acestora”.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că această variantă nu este asociată doar cu anatomia. Aşa cum se întâmplă în cazul oricărui aspect al unui organ atât de complex precum creierul, este firesc să ne întrebăm dacă o diferenţă în structura acestuia s-ar putea reflecta în modul în care funcţionează. Cercetătorii au analizat datele genetice existente provenite de la Psychiatric Genomics Consortium – o organizaţie care studiază contribuţiile genetice la tulburările psihiatrice – pentru a identifica eventuale asocieri cu varianta genetică de origine neanderthaliană.
Aceştia au constatat că persoanele care poartă această variantă prezintă un risc uşor mai scăzut de a dezvolta schizofrenie – cu aproximativ 5% mai mic pentru fiecare copie a variantei, sau cu aproape 10% mai mic în cazul persoanelor care deţin două copii. Totuşi, nu s-a stabilit dacă acest lucru are vreo legătură cu volumul lobului occipital.
„O posibilitate este ca varianta respectivă să influenţeze dezvoltarea creierului prin intermediul genei DAAM1”, a spus Zeberg. „Dacă riscul mai redus de schizofrenie este legat direct de dimensiunea mai mică a lobului occipital, acest lucru rămâne, cel puţin pentru noi, necunoscut.”
În mod interesant, cercetătorii nu au descoperit nicio asociere semnificativă cu inteligenţa generală şi nicio legătură relevantă cu nivelul de educaţie atins. „Aceste rezultate ne avertizează să nu echivalăm dimensiunea unei regiuni cerebrale cu capacităţile cognitive”, subliniază autorii.
Comentarii (0)
Articole similare
EconomicO clădire de locuințe construită azi în București ar putea avea un necesar de răcire cu 126% mai mare în jurul anului 2080, într-un scenariu climatic pesimist / Schimbările climatice reduc necesarul de încălzire și îl cresc pe cel de răcire / Soluțiile propuse de profesorul Tiberiu Cătălină
EconomicMii de protestatari au denunţat la Bruxelles condiţiile de studiu din Belgia, pe fondul reducerilor bugetare
EconomicSTUDIU: Bucureştiul ocupă penultimul loc într-un clasament european privind calitatea aerului
Economic