Se stinge lumina la CCR: Curtea intră pe modul economisire după apelulul lui Bolojan, dar face un anunț important

Deputatul AUR Ştefăniţă Avrămescu solicită Ministerului Mediului să amâne aprobarea Catalogului naţional al zonelor prioritare pentru biodiversitate până la realizarea unei evaluări complete a impactului asupra infrastructurii strategice a României.

Acesta avertizează că extinderea unor regimuri stricte de protecţie, fără o analiză privind suprapunerile cu infrastructura energetică şi de transport, riscă să blocheze investiţii esenţiale şi să vulnerabilizeze securitatea energetică a ţării.

"Solicităm Ministerului Mediului să nu aprobe în forma actuală Ordinul privind Catalogul naţional al zonelor prioritare pentru biodiversitate şi să realizeze, înainte de adoptare, o analiză interinstituţională completă privind efectele acestuia asupra infrastructurii energetice şi de transport.

Protejarea biodiversităţii este un obiectiv legitim şi necesar, dar nu poate fi făcută fără a ţine cont de securitatea energetică, infrastructura critică şi nevoile de dezvoltare ale României. Unele dintre zonele propuse se suprapun cu infrastructură existentă sau cu zone necesare extinderii acesteia, iar introducerea unui regim strict de protecţie poate îngreuna mentenanţa, reparaţiile şi intervenţiile în caz de avarie, precum şi realizarea unor investiţii viitoare.

România are nevoie în următorii ani de investiţii masive în reţelele electrice: modernizarea infrastructurii existente, construirea de noi linii şi staţii, racordarea capacităţilor de producţie şi a noilor consumatori. Nu putem vorbi despre independenţă energetică şi electrificare, iar în acelaşi timp să adoptăm reglementări care riscă să blocheze infrastructura necesară pentru atingerea acestor obiective.

Actuala criză energetică ar trebui să fie un avertisment suficient pentru statul român. În ultimii ani, România şi-a asumat un calendar accelerat de decarbonizare, iar retragerea capacităţilor de producţie pe cărbune a avansat mai repede decât dezvoltarea tuturor capacităţilor necesare pentru înlocuirea lor în condiţii de siguranţă. Situaţia s-a agravat, iar Guvernul a fost nevoit să renegocieze cu Comisia Europeană calendarul închiderilor, invocând explicit necesitatea funcţionării în siguranţă a Sistemului Energetic Naţional. Calendarul iniţial prevedea retragerea a 1.755 MW până la sfârşitul anului 2025, ţintă redusă ulterior la 1.045 MW, fiind prelungită şi funcţionarea unor grupuri energetice.

În acelaşi timp, investiţii hidroenergetice începute de zeci de ani şi ajunse în stadii foarte avansate au rămas întârziate de litigii şi proceduri de mediu. La Livezeni-Bumbeşti, de exemplu, vorbim despre un proiect de peste 1,1 miliarde de lei, în cadrul căruia treapta Dumitra ajunsese la un grad de finalizare de 98%, iar acordul de mediu pentru continuarea amenajării a venit abia în 2025, cu modificări importante ale proiectului. România nu îşi mai poate permite să repete aceeaşi greşeală: să închidă sau să blocheze infrastructura energetică înainte să aibă cu ce să o înlocuiască. Tranziţia energetică trebuie făcută într-un ritm compatibil cu securitatea energetică a ţării, nu prin bifarea unor obiective de mediu cu preţul vulnerabilizării propriului sistem energetic.

Problema nu priveşte exclusiv sectorul energetic. Trebuie analizate inclusiv eventualele suprapuneri cu infrastructura rutieră şi feroviară şi cu proiectele de interes naţional care vor trebui dezvoltate în următoarele decenii. Odată instituit un regim strict de protecţie, corectarea ulterioară a unor asemenea suprapuneri poate deveni mult mai dificilă şi mai costisitoare.

Considerăm insuficientă şi perioada de numai 10 zile calendaristice acordată consultării publice. Un act normativ cu potenţiale consecinţe asupra infrastructurii strategice a ţării nu poate fi analizat superficial şi în grabă. Ministerul Energiei, Ministerul Transporturilor, operatorii reţelelor şi celelalte instituţii relevante trebuie să aibă timpul necesar pentru identificarea suprapunerilor şi evaluarea consecinţelor tehnice, juridice şi economice.

România nu trebuie pusă să aleagă între protejarea naturii şi dezvoltare. Avem nevoie de ambele, iar obligaţia statului este să găsească un echilibru care să protejeze biodiversitatea fără să sacrifice securitatea energetică, infrastructura critică şi proiectele strategice.

Solicităm, prin urmare, prelungirea perioadei de analiză şi consultare şi amânarea aprobării Ordinului până la finalizarea unei evaluări interinstituţionale reale. Interesul naţional trebuie să fie criteriul central atunci când protecţia mediului se intersectează cu energia, transporturile şi dezvoltarea economică.

România trebuie să-şi protejeze patrimoniul natural fără să-şi sacrifice infrastructura strategică şi securitatea energetică. Am plătit deja prea scump deciziile luate fără acest echilibru", a declarat deputatul AUR Ştefăniţă Avrămescu.