Săpături la Buridava Dacică: Cum au ajuns dacii din Ocnele Mari bogați datorită comerțului cu sare / ”Epoca dacică, aşa cum ne este ea prezentată, ca un regat unic al Daciei, e departe de adevărul istoric”

Profesorii şi studenţii de la specializarea Istorie din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti au reluat luna aceasta campania de cercetare arheologică în situl Buridava Dacică de la Ocnele Mari, vizată fiind anul acesta o zonă cercetată o singură dată, în urmă cu şase decenii, în care s-ar afla o cetate fortificată, relatează Agerpres.

Ca în fiecare vară, din 2016 încoace, studenţii şi profesorii de la Facultatea de Teologie, Litere, Istorie şi Arte, secţia din Piteşti, au revenit în vechea aşezare din judeţul Vâlcea, cunoscută pentru exploatarea sării, pentru a scormoni zona în căutarea de vestigii care să le ofere date despre viaţa oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri acum mai bine de 2.000 de ani.

După ce mai mulţi ani au făcut săpături într-o zonă în care au descoperit o necropolă, de data aceasta cercetătorii au ales Cetatea 3, pe care arheologul Dumitru Berciu, împreună cu Emil Moscalu, a verificat-o în 1967, dar despre care nu se ştie mai nimic, deoarece nu s-au păstrat rezultatele cercetării de atunci.

Astfel, echipa de studenţi şi profesori şi-a propus să clarifice configuraţia acestei secţiuni din Buridava şi să prezinte o imagine cât mai clară despre ceea ce a fost odinioară în aceste locuri, transmite Agerpres.

„La prima vedere am putea avea de-a face cu o dublă fortificaţie. Deci am putea vorbi de o cetate în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum arată deja şi secţiunile pe care le-am tras, printr-un posibil val cu palisadă.

Până acum am descoperit în zona fortificaţiei gropi de la nişte stâlpi, de la pari. Probabil că ei sunt parte a fortificaţiei. Am găsit şi bucăţi de tencuială, de zidărie, să spunem aşa, de chirpici, probabil de la o construcţie ceva mai mare. Altfel, obiecte încă nu, dar nici nu am intrat, să spunem, pe nivelul antic propriu-zis. Aşteptările noastre sunt ca aceste cercetări să ne confirme că avem de a face într-adevăr cu construcţii şi cu o cetate, dar niciodată nu poţi să ştii, aşa cum ni s-a întâmplat şi pe terasa VIII. Când am venit în 2016, aşteptam să găsim ceva construcţii, un turn şi am început să săpăm de fapt într-o necropolă. Deci e prea devreme să ne pronunţăm”, a declarat coordonatorul cercetării de la Ocnele Mari, conferenţiar universitar doctor Constantin Augustus Bărbulescu, decanul Facultăţii de Teologie, Litere, Istorie şi Arte.

Arheologul Ovidiu Udrescu, profesor în cadrul aceleiaşi facultăţi, a precizat că este optimist în ceea ce priveşte rezultatele acestei cercetări, chiar dacă până acum nu au descoperit prea multe în noua zonă de cercetare.

„Într-adevăr, lucrurile arată un pic altfel pentru că, aşa cum spunea şi domnul decan, ne-am mutat din zona de necropolă, unde am săpat în anii trecuţi, într-o zonă de fortificaţie. Este normal ca obiectele să fie mai puţine, dar pe noi nu asta ne interesează. Ne interesează informaţiile, să ştim cum arăta fortificaţia, pentru că deşi în momentul de faţă vedem că avea două rânduri de valuri de apărare, val cu şanţ de apărare şi aşa mai departe, va trebui să venim cu mai multe răspunsuri. Aici s-a săpat o singură campanie şi s-a renunţat, aşa că este o zonă care poate aduce un surplus de informaţii foarte bine venit. Se punea problema la un moment dat dacă Buridava a fost sau nu fortificată. Adică se ştia că a fost o aşezare importantă, dar erau persoane care contestau faptul că ar fi fost fortificată, iar dorinţa noastră este de a aduce cât mai multe informaţii”, a afirmat el.

”Vorbim de nişte nuclee mai mici, de nişte regi mai mici care domină zone”

De altfel, cercetătorii de la Universitatea Politehnica Bucureşti consideră că ceea ce s-a descoperit până acum la Ocnele Mari, reprezintă doar o mică parte a Buridavei Dacice.

„Trebuie înţeles că epoca dacică, aşa cum ne este ea prezentată, ca un regat unic al Daciei, este departe de adevărul istoric. Clar, vorbim de nişte nuclee mai mici, de nişte regi mai mici care domină zone.

Cel de aici se bazează pe o resursă extrem de importantă – sarea. Este cumva amplasat în imediata vecinătate a Oltului, la doar câţiva kilometri, o arteră, am putea spune chiar o adevărată autostradă a Antichităţii spre Dunăre, pentru că fluviul reprezenta o punte de legătură cu lumea romană în perioada aceasta clasică. Deci vorbim de o comunitate, un mic stat, care adună, de fapt, mai multe comunităţi pe o distanţă de 50-60 de kilometri de jur împrejur.

Buridava Dacică, cum am redescoperit-o noi, nu e reprezentată doar de dealurile acestea, pe care le intuise Dumitru Berciu şi le cercetase în mare parte, ci este reprezentată de peste 70-80 de hectare de terase şi de aşezări, care sunt departe de a fi cercetate. Credem că mai mult de 5-10% din ceea ce reprezintă Buridava Dacică în momentul acesta nu este cercetat”, a mai spus coordonatorul cercetării.

”Avem de-a face, oamenii nu aveau probleme financiare”

Pentru echipa de cercetare însă, fiecare nouă campanie adaugă o nouă piesa la imaginea acestei aşezări dacice, considerată cea mai mare de la sud de Carpaţi şi una foarte prosperă datorită sării.

„Ceea ce este cert este că avem de-a face cu una dintre cele mai mari aşezări dacice de la sud de Carpaţi. Acum, gurile rele zic că este chiar cea mai mare aşezare din lumea dacică de după Sarmizegetuza, fapt datorat, aproape exclusiv, existenţei exploatării de sare. (…) Putem spune că avem de-a face, adică se vede lucrul ăsta, cu o lume bogată, oamenii nu aveau probleme financiare. Am observat acest lucru inclusiv studiind echipamentul militar, că aici este specializarea mea, şi vreau să vă spun că nu exista ceva ca ei să nu aibă. Cum apărea ceva nou, ei imediat aveau şi asta înseamnă în primul rând că aveau foarte bune căi de comerţ.

Faptul ca avem, de exemplu, obiecte care vin din lumea egeeană, avem obiecte care au cel mai probabil o origine egipteană, foarte multe obiecte care vin din lumea greco-romană, arată că erau foarte potenţi din punct de vedere financiar datorită sării şi atunci şi lumea asta, de aici de la Buridava, trebuie să fie arătat într-un fel cu totul aparte”, a explicat Ovidiu Udrescu.

”Unul dintre copii suferea de hidrocefalie, iar un altul are o intervenţie, o trepanaţie în zona capului”

Printre descoperirile recente, cea mai importantă rămâne necropola de pe terasele 1-8, unde deja au fost verificate zeci de morminte, între care şi două morminte de copii ce au adus informaţii noi despre viaţa comunităţii dacice din această regiune.

„Dincolo de obiectele descoperite aici, care sunt parte deja a patrimoniului Muzeului Judeţean Vâlcea şi a patrimoniului naţional, din punctul meu de vedere cele mai importante rămân oasele, rămân resturile cinerare şi rămân, de asemenea, cele două morminte de copii, descoperite în 2023 şi 2025. De ce sunt ele importante? Pentru că sunt înhumaţi, sunt neincineraţi copiii şi, în mod sigur, ne pot oferi informaţii despre cum trăiau, despre cum au murit, dacă sufereau de ceva boli.

Ne pot oferi, practic, o imagine mult mai apropiată despre ceea ce însemnau comunităţile dacice la data respectivă. Datele prelucrate până acum de colegii noştri de la Medicină Legală, de colegii de la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila, ne arată, de exemplu, că unul dintre copii suferea de hidrocefalie, iar un altul are o intervenţie, o trepanaţie în zona capului, un mod de tratament pentru lumea antică.

Cred că acestea sunt descoperirile importante, pentru că ne dau o secvenţă din societatea respectivă, dincolo de orice obiect şi de orice fel de bun pe care îl vedem noi în muzeu”, a adăugat profesorul Bărbulescu. Coordonatorii cercetării arheologice de la Ocnele Mari au precizat că pregătesc şi un volum dedicat descoperirilor făcute în ultimii nouă-zece ani, astfel ca cei interesaţi să poată să afle mai multe despre ele şi despre Buridava Dacică.

Pe lângă studenţi, de câţiva ani, la cercetarea arheologică de la Ocnele Mari participă şi liceeni, pentru care Facultatea de Teologie, Litere, Istorie şi Arte din cadrul Universităţii Naţionale de Ştiinţă şi Tehnologie Politehnica Bucureşti organizează o tabără de câteva zile, pentru a le arăta ce înseamnă arheologia şi a-i atrage astfel către acest domeniu.