România intră în competiție pe piața mondială cu China: se redeschide o mină strategică de grafit / Decizie cu impact geostratetic luată de țara noastră

Grafitul a fost scos din lista minelor închise. Decizia aparține Guvernului României și vizează în mod special mina de la Baia de Fier. „Baia de Fier este de astăzi o mină care se redeschide”, anunță Radu Miruță, ministrul interimar al Apărării și al Transporturilor.

• Dincolo de dimensiunea locală a deciziei, miza este mult mai mare: grafitul a devenit o materie primă strategică pentru industria bateriilor, iar lanțul mondial de aprovizionare este dominat covârșitor de China. Grafitul a devenit astfel un instrument de politică economică și geopolitică.

Anunțul ministrului

„Grafitul de la Baia de Fier a ieșit astăzi în lumea celor vii. Guvernul României tocmai a adoptat, în ședința de astăzi, Hotărârea de Guvern prin care cele două locații ale minei de grafit de la Baia de Fier sunt scoase din lista exploatărilor închise. Un pas mare, pentru care am visat și am muncit de mult timp.

Am cerut asta dinainte să fiu deputat, dar nu am reușit. Am intrat apoi în Parlamentul României, unde, prin diverse metode, ca deputat de opoziție, am luptat pentru grafitul de la Baia de Fier. Cei care conduceau România atunci s-au împotrivit.

N-am încetat să cred, n-am încetat să lupt. Am ajuns în Guvern, iar ca ministru al Economiei am emis hotărârea prin care licența pentru grafitul de la Baia de Fier să rămână la statul român, fiindcă era pasul critic pentru ca această resursă să nu fie pierdută.

Astăzi, ca vicepremier, am pus semnătura pe Hotărârea de Guvern prin care, în final, grafitul este scos din lista minelor închise. Nu mai este pe lista cu mine închise, ci pe lista cu mine care se deschid. Oficial! Și îi mulțumesc colegului meu, ministrul Irineu Darău, pentru inițierea acestei hotărâri și pentru munca depusă!

Baia de Fier este de astăzi o mină care se redeschide. Și, uneori, asta înseamnă să nu renunți”, a declarat Ministrul Miruță.

Context

Decizia Guvernului vine după o serie de pași făcuți în ultimii ani pentru păstrarea și valorificarea resursei.

În august 2025, Guvernul aprobase prelungirea licenței de exploatare pentru grafitul din zona Baia de Fier, licență deținută de compania de stat SALROM.

În martie 2026, Ministerul Economiei pusese deja în transparență un proiect prin care perimetrele Cătălinu și Ungurelașu urmau să fie scoase din lista exploatărilor care trebuiau închise și ecologizate.

România are o istorie importantă în exploatarea grafitului

Grafitul din zona Baia de Fier–Polovragi nu este o descoperire recentă.

Exploatarea zonei a început în perioada 1939–1942, iar mina Cătălinu a continuat să funcționeze până în 1994.

Potrivit Institutului Geologic al României, instalația de preparare a grafitului reușea, începând din 1952, să obțină un produs cu un conținut mult mai ridicat de carbon, care ajungea să acopere peste 70% din necesarul intern.

Același raport al Institutului Geologic al României menționează că, în urma cercetărilor geologice, în anii 1980 fuseseră conturate rezerve C2 de 265.110 tone în zona respectivă. Este însă important ca această cifră să nu fie confundată automat cu o rezervă economic exploatabilă astăzi: clasificarea geologică și fezabilitatea economică actuală sunt lucruri diferite și trebuie reevaluate în funcție de tehnologiile, costurile și prețurile contemporane.

Strategia României privind resursele minerale identifică explicit grafitul natural din zona Baia de Fier–Polovragi ca resursă de interes național.

De ce este grafitul atât de important?

Grafitul este mult mai mult decât materialul folosit în minele de creion.

În prezent, cea mai importantă perspectivă strategică este utilizarea sa în anodul bateriilor litiu-ion. Grafitul este materialul dominant pentru anodul bateriilor litiu-ion, inclusiv pentru bateriile utilizate în automobilele electrice și în sistemele de stocare a energiei.

Aici apare adevărata miză economică.

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, în 2025 China deținea peste 90% din producția mondială de materiale active pentru anozi, iar grafitul reprezintă componenta dominantă a acestei piețe. IEA consideră grafitul și producția de anozi printre cele mai vulnerabile puncte ale lanțului global al bateriilor.

În cazul grafitului, problema nu este numai unde se află zăcământul.

Cine extrage, cine purifică, cine transformă grafitul în grafit sferic de calitate pentru baterii și cine produce materialul anodic are o importanță strategică cel puțin la fel de mare.

De aceea, România nu ar trebui să privească Baia de Fier doar ca pe o mină care vinde minereu brut.

Miza reală ar fi construirea unui lanț: extracție → concentrare / preparare → purificare → grafit sferic pentru baterii → material anodic → baterii.

Contextul național: ce poate câștiga România?

Pentru România, Baia de Fier poate avea cel puțin cinci dimensiuni.

1. Reducerea dependenței de importuri

România nu poate schimba singură piața mondială a grafitului, însă poate deveni producător european într-un domeniu în care Uniunea Europeană este dependentă de importuri.

2. Păstrarea controlului asupra resursei

Faptul că licența a fost păstrată de statul român este important din perspectiva securității resurselor. În august 2025, Ministerul Economiei anunța că România primește licența de exploatare pentru grafitul de la Baia de Fier și sublinia păstrarea resursei în proprietatea statului.

Controlul asupra licenței și al resursei poate permite României să negocieze dintr-o poziție diferită.

3. Reindustrializarea unei zone miniere

Baia de Fier are deja o tradiție minieră și o forță de muncă familiarizată cu industria extractivă. Reluarea activității ar putea genera locuri de muncă directe și indirecte, dar și investiții în infrastructură, transport, energie și servicii.

4. Posibilitatea apariției unei industrii noi

Dacă proiectul se limitează la extracția și exportul concentratului, valoarea adăugată rămâne relativ redusă.

Dacă însă România ajunge la producerea unui grafit purificat și, eventual, a materialului anodic pentru baterii, proiectul capătă o cu totul altă dimensiune.

5. Poziționarea României în politica europeană a materiilor prime

Grafitul este inclus de Uniunea Europeană în categoria materiilor prime strategice. Regulamentul european privind materiile prime critice stabilește pentru 2030 obiective de cel puțin 10% din consumul anual al UE provenit din extracție internă, 40% din procesare și 25% din reciclare, precum și obiectivul ca nicio țară terță să nu reprezinte peste 65% din aprovizionarea UE cu o anumită materie primă strategică.

În acest context, un zăcământ românesc de grafit devine relevant nu doar pentru România, ci pentru întreaga Uniune Europeană.

Contextul european: Europa încearcă să scape de dependența de China

Uniunea Europeană are o problemă structurală.

Europa vrea să producă mai multe automobile electrice, baterii, sisteme de stocare a energiei, echipamente electronice și tehnologii pentru tranziția energetică. Dar aceste industrii au nevoie de materii prime pe care Europa nu le produce suficient.

Grafitul este unul dintre cele mai bune exemple.

Comisia Europeană a creat prin Critical Raw Materials Act un cadru pentru creșterea extracției, procesării și reciclării în interiorul Uniunii.

În 2025, Comisia a aprobat proiecte strategice care includ explicit proiecte de extracție și procesare a grafitului, inclusiv proiecte din Norvegia, Ucraina și alte state partenere.

Comisia a mers și mai departe prin planul RESourceEU, al cărui scop este reducerea dependențelor strategice ale Europei și diversificarea surselor de materii prime. Documentele Comisiei identifică explicit concentrarea producției globale în China drept o vulnerabilitate economică și strategică.

În acest context, grafitul de la Baia de Fier poate fi privit ca parte a unei strategii europene mai mari:

Europa încearcă să mute o parte din lanțul de aprovizionare cu materii prime critice mai aproape de propriul teritoriu și de statele partenere.

Contextul global: adevărata problemă este China

La nivel mondial, grafitul este unul dintre exemplele cele mai clare de concentrare a unei materii prime strategice.

Potrivit datelor USGS citate de administrația americană, China a produs în 2024 aproximativ 79% din grafitul natural mondial, iar SUA nu au produs deloc grafit natural în acel an. China procesează, de asemenea, peste 90% din grafitul mondial.

IEA ajunge la aceeași concluzie generală: în 2023 China reprezenta aproximativ 80% din extracția mondială de grafit și peste 90% din rafinare.

Așadar, lumea nu are doar o problemă de „rezerve de grafit”. Are o problemă de concentrare a lanțului de aprovizionare, o adevărată problemă geopolitică.

Ce interese au Statele Unite în grafit?

Interesul SUA este foarte concret și are trei componente: economică, tehnologică și militară.

1. SUA vor să reducă dependența de China

Statele Unite consideră grafitul un mineral critic. Departamentul Energiei îl include printre materialele critice pentru energie, iar administrația americană tratează securitatea lanțului de aprovizionare cu grafit ca pe o problemă de securitate economică și națională.

SUA nu produc suficient grafit natural și depind de importuri pentru materialele procesate.

De aceea, Washingtonul finanțează proiecte pentru dezvoltarea unei capacități proprii de extracție și procesare.

În august 2026, de exemplu, banca americană EXIM a anunțat finanțare pentru dezvoltarea primei mine și facilități de procesare a grafitului natural din SUA, în Alabama. Proiectul este prezentat explicit ca parte a efortului de reducere a dependenței americane de importurile chineze.

2. Grafitul este esențial pentru baterii

Washingtonul vrea o industrie americană a bateriilor care să nu depindă de China pentru materialele critice.

De aceea SUA investesc simultan în:

• exploatarea mineralelor;

• procesarea lor;

• producția de materiale pentru anozi;

• producția de celule;

• reciclarea bateriilor.

Departamentul Energiei a alocat, de exemplu, sute de milioane de dolari pentru extinderea producției americane de materiale critice și a procesării acestora.

3. Există și o componentă de securitate și apărare

Grafitul nu este important doar pentru automobilele electrice.

Materialele pe bază de grafit sunt utilizate în numeroase aplicații industriale de înaltă temperatură, electronice și tehnologii de apărare.

De aceea, pentru Washington problema poate fi formulată astfel:

Dacă o singură putere controlează extracția și mai ales procesarea unui material indispensabil bateriilor și unor industrii tehnologice, acea putere dobândește o pârghie asupra industriei americane.

Prin urmare, pentru SUA un proiect precum Baia de Fier este interesant indirect: orice nouă sursă de grafit dintr-o țară europeană aliată contribuie la diversificarea lanțului occidental de aprovizionare.

Ce interese are China?

China este în poziția opusă Statelor Unite.

Dacă Washingtonul vrea să reducă dependența de China, Beijingul are un interes evident în păstrarea avantajului pe întregul lanț valoric.

China nu controlează doar minele. Avantajul său major este procesarea și transformarea grafitului în materiale utilizabile de industria bateriilor.

Asta este mult mai important decât simpla extracție.

China a introdus în 2023 controale la export pentru anumite tipuri de grafit, inclusiv grafit natural lamelar și produse din acesta, precum grafitul sferic și grafitul expandat. Autoritățile chineze au motivat măsura prin securitate națională și obligații de neproliferare și au subliniat că exporturile pot continua pe baza licențelor.

Grafitul a devenit astfel un instrument de politică economică și geopolitică.

IEA avertizează că această concentrare a devenit o vulnerabilitate reală. Potrivit raportului său din 2026, perturbarea completă a comerțului cu grafit de calitate pentru baterii ar putea pune în pericol peste 300 de miliarde de dolari anual de producție downstream în afara Chinei.

Prin urmare, interesul Chinei nu trebuie descris simplist ca „China vrea grafitul românesc”. Mult mai important este faptul că China are interesul strategic de a-și păstra poziția dominantă asupra procesării și producției de materiale anodice, pentru că aceasta îi oferă un avantaj industrial major în baterii și vehicule electrice.

Are Rusia un interes strategic în grafit?

Rusia este producător de grafit, dar nu are poziția dominantă pe care o are China.

Potrivit USGS, Rusia s-a aflat în 2024 pe locul șase mondial la producția de grafit minier, cu aproximativ 1,3% din producția mondială.

Prin urmare, Rusia nu poate controla piața mondială a grafitului în maniera Chinei.

Interesul Moscovei este mai degrabă legat de:

• valorificarea propriilor resurse minerale;

• dezvoltarea producției interne de materiale industriale;

• reducerea dependenței tehnologice de Occident;

• găsirea unor piețe alternative pentru materiile prime rusești;

• consolidarea cooperării economice cu China și alte state din afara blocului occidental.

Europa încearcă să reducă dependențele de Rusia în domeniul energetic și de China în domeniul materiilor prime critice. În același timp, Rusia și China își dezvoltă propriile relații economice și tehnologice.

Din acest motiv, pentru UE, o sursă de grafit aflată în interiorul Uniunii sau într-un stat membru precum România este mult mai atractivă decât o nouă dependență de un furnizor geopolitic vulnerabil.

Decizia Guvernului României de a scoate perimetrele de la Baia de Fier din lista exploatărilor închise trebuie privită în contextul unei schimbări majore a economiei mondiale.

În urmă cu 30 de ani, grafitul era în primul rând un mineral industrial. Astăzi, el este una dintre componentele esențiale ale economiei electrificate.

China a construit un avantaj enorm în acest domeniu. Statele Unite încearcă să-l reducă prin investiții și reindustrializare. Uniunea Europeană încearcă să-și diversifice aprovizionarea prin Critical Raw Materials Act și proiecte strategice. Rusia își urmărește propriile interese de autonomie industrială și de export.

În această competiție, România are ceva ce multe state europene nu au: o resursă internă de grafit, cunoscută și exploatată în trecut, aflată într-un stat membru al UE și NATO.