România a pierdut un milion de oameni. Paradoxal, numărul salariaților a crescut cu 600.000

România avea în 2024 cu un milion mai puține persoane ocupate decât în 2008, însă numărul salariaților a crescut în același interval cu aproximativ 600.000. Datele descriu o schimbare profundă a pieței muncii: s-au redus puternic munca pe cont propriu și activitățile familiale neremunerate, în timp ce ocuparea s-a concentrat tot mai mult în zona contractelor salariale. Diferențele dintre județe rămân însă uriașe, rata de ocupare din Cluj fiind aproape dublă față de cea din Giurgiu.

Un milion mai puține persoane ocupate, dar mai mulți salariați

Populația ocupată civilă a României a scăzut de la 8,7 milioane de persoane în 2008 la 7,7 milioane în 2024, potrivit unei analize realizate de Monitorul Social, proiect al Friedrich-Ebert-Stiftung România, pe baza datelor Institutului Național de Statistică.

Scăderea este de aproximativ 11,5% în 16 ani, potrivit datelor sintetizate de Agerpres.

În sens statistic, populația ocupată civilă nu cuprinde numai salariații, ci toate persoanele care desfășoară în mod obișnuit o activitate aducătoare de venit, inclusiv lucrătorii pe cont propriu și cei care muncesc în activități familiale.

Din indicator sunt excluse cadrele militare și personalul asimilat din MApN, MAI și SRI, deținuții și salariații organizațiilor politice și obștești.

În aceeași perioadă în care populația ocupată s-a redus cu un milion, numărul salariaților a crescut de la 5,2 milioane la 5,8 milioane. România are, așadar, cu aproximativ 600.000 mai mulți angajați decât în 2008.

Unde a dispărut diferența de 1,6 milioane de persoane

Aparentul paradox este explicat în mare parte de reducerea categoriilor de lucrători care nu sunt salariați.

Numărul lucrătorilor familiali neremunerați a scăzut cu 72% între 2008 și 2024, iar cel al lucrătorilor pe cont propriu s-a redus cu 31%.

Diferența dintre populația ocupată totală și numărul salariaților a coborât astfel de la aproximativ 3,5 milioane de persoane în 2008 la 1,9 milioane în 2024. Această categorie mai largă cuprinde lucrătorii pe cont propriu, lucrătorii familiali neremunerați, patronii și alte forme de ocupare nesalarială.

Datele arată, prin urmare, nu doar o reducere numerică a populației ocupate, ci și o schimbare a structurii pieței muncii, cu o pondere mult mai mare a salariaților.

O schimbare statistică explică o parte din scădere

Comparația trebuie însă citită cu o precizare importantă. OECD arată că datele privind ocuparea din România nu sunt pe deplin comparabile înainte și după 2021.

În acel an, aproximativ 500.000 de lucrători pe cont propriu și persoane care produceau bunuri agricole în principal pentru consumul propriu au fost reclasificați statistic din categoria persoanelor ocupate în cea a persoanelor inactive.

Prin urmare, reducerea cu un milion de persoane nu înseamnă automat dispariția unui milion de locuri de muncă propriu-zise. O parte a diferenței provine din declinul demografic și emigrație, iar o altă parte din schimbarea metodologiei statistice.

Rata de ocupare a crescut, deși numărul persoanelor a scăzut

Un alt aparent paradox este că rata de ocupare a populației în vârstă de muncă a crescut ușor, de la 62,5% în 2008 la 63,4% în 2024.

Explicația este diminuarea populației rezidente cu vârste între 15 și 64 de ani, la care se raportează numărul persoanelor ocupate. România are mai puțini oameni care muncesc, dar și o populație de vârstă activă mai redusă.

În cazul femeilor, rata de ocupare a rămas sub media națională: a crescut de la 57,8% în 2008 la numai 58,3% în 2024.

Clujul are o rată aproape dublă față de Giurgiu

Datele arată existența unor diferențe majore între județe.

Cluj conduce clasamentul național, cu o rată de ocupare de 78%, urmat de Timiș, cu 77%, și Sibiu, cu 74%.

La polul opus se află Giurgiu, unde rata de ocupare este de numai 40%, precum și Botoșani și Călărași, fiecare cu 41%. Diferența dintre Cluj și Giurgiu ajunge astfel la 38 de puncte procentuale.

Disparitățile reflectă concentrarea investițiilor și a locurilor de muncă în marile centre urbane și în vestul țării, în timp ce cererea de forță de muncă rămâne mai redusă în mai multe județe din sud și est.

Anomalia Bucureștiului: mai mulți oameni ocupați decât rezidenți de vârstă activă

Bucureștiul reprezintă un caz aparte. În Capitală sunt înregistrate aproximativ 1,3 milioane de persoane ocupate, mai multe decât populația rezidentă în vârstă de muncă.

Diferența este explicată de numărul ridicat al persoanelor care locuiesc în Ilfov sau în alte județe apropiate, dar lucrează în București.

În ceea ce privește forma de proprietate, ponderea persoanelor ocupate în întreprinderile publice a rămas aproape neschimbată, trecând de la 16,6% la 16,5%. În mediul privat, ponderea a crescut de la 79,9% la 81,8%.

OECD avertizează că forța de muncă va continua să scadă

Problema nu se oprește la bilanțul ultimilor 16 ani. OECD estimează că populația României cu vârste între 15 și 64 de ani se va reduce cu încă 15% între 2024 și 2040.

Organizația indică drept cauze principale natalitatea redusă din trecut și emigrația puternică. Într-un raport publicat în 2026, OECD arată că populația de vârstă activă, calculată pentru grupa 20-64 de ani, a coborât de la 13,4 milioane de persoane în 1990 la 11,1 milioane în 2024 și ar putea ajunge la 8,5 milioane până în 2050.