Planul secret al Iranului de a escalada războiul cu Statele Unite (WSJ)

După ce președintele Trump a semnat un memorandum de înțelegere cu Iranul la jumătatea lunii iunie, oficialii administrației s-au mobilizat pentru a obține sprijinul necesar unui acord care, sperau ei, urma să redeschidă Strâmtoarea Hormuz și să înceapă reducerea treptată a conflictului, scrie Wall Street Journal.

Liderii iranieni de linie dură s-au reunit la Teheran și au elaborat un plan diferit, potrivit unor oficiali iranieni și arabi. În viziunea lor, pactul era probabil doar o încercare a SUA și a Israelului de a reduce presiunea asupra economiei globale și de a câștiga timp pentru un atac mai amplu în viitor. În loc să-și pună încrederea în negocieri, aceștia au folosit ultimele două luni pentru a se pregăti pentru o luptă mai intensă.

Eforturile lor includ acordarea unui control sporit asupra armatei regulate a țării către puternicul Corp al Gardienilor Revoluției Islamice, numirea unor veterani experimentați ai războiului cu Irakul și ai represiunilor interne anterioare în funcții-cheie, extinderea operațiunilor interne de contrainformații și intensificarea producției de rachete și drone. Conducerea a preluat rapid inițiativa, atacând nave pentru a consolida controlul Iranului asupra Strâmtorii Hormuz și extinzând câmpul de luptă către Marea Roșie, pe care Arabia Saudită a folosit-o pentru a ocoli strânsoarea Iranului asupra Golfului Persic.

Oficialii serviciilor de informații arabe au obținut dovezi – inclusiv comunicații între Iran și milițiile aliate din țări precum Yemenul și Irakul – privind o schimbare strategică în cadrul conducerii de linie dură a țării, menită să-și pregătească forțele pentru extinderea războiului și pentru a crește costurile pentru SUA, afirmă oficiali familiarizați cu aceste descoperiri. Pentru a alarma țările mai slabe din Golf, precum Kuweitul, liderii iranieni vorbesc din ce în ce mai des despre operațiuni ofensive pe teritoriul inamic.

Obiectivul lor principal este să provoace suficiente suferințe pentru a se asigura că atacurile de genul celor îndurate de Iran în timpul războiului de 12 zile de anul trecut și al conflictului în curs nu se vor repeta.

„Există, de asemenea, o opinie larg răspândită în Iran conform căreia războiul principal încă nu a început”, a declarat Mohammad Hassan Sangtarash, un analist în domeniul apărării din Teheran, apropiat de guvernul iranian. „Ceea ce am văzut până acum este interpretat din ce în ce mai mult prin prisma tacticii «feliere de salam» — o escaladare limitată, treptată, menită să slăbească capacitățile înaintea unei confruntări de amploare.”

Lipsă profundă de încredere

Pregătirile iraniene indică un decalaj enorm între modul în care Washingtonul și Teheranul percep această etapă a războiului. Această divergență a determinat o poziție de negociere intransigentă și o reticență față de încheierea acordurilor din partea liderilor iranieni, ceea ce l-a derutat în mod constant pe Trump, care i-a numit nebuni și i-a acuzat că mint.

Disponibilitatea Iranului de a lupta evidențiază, de asemenea, o profundă lipsă de încredere care probabil va împiedica cele două părți să ajungă în curând la un acord durabil pentru a pune capăt conflictului.

Declarațiile Iranului conțin multă bravadă. Baza militară și economică a țării a fost grav afectată de atacurile aeriene ale SUA și Israelului. Membrii mai pragmatici ai conducerii, printre care se numără și președintele iranian Masoud Pezeshkian, au avertizat în repetate rânduri că Iranul trebuie să negocieze un acord pentru a pune capăt războiului, acord care să aducă o relaxare a sancțiunilor, altfel țara se va confrunta cu prăbușirea economiei sale.

Însă Iranul își reconstruiește infrastructura și restabilește accesul la bazele de rachete mult mai repede decât se aștepta, ceea ce reprezintă o preocupare pentru oficialii israelieni care sunt la curent cu progresele înregistrate. De asemenea, a lovit cu succes baze americane și dispune în continuare de suficientă putere de foc pentru a amenința navele și infrastructura energetică din Golf. Oficialii arabi se pregătesc pentru continuarea luptelor și pentru o întrerupere prelungită a aprovizionării cu energie.

Pentru regim, „scenariul de bază este războiul”, a declarat Alan Eyre, fost diplomat american de rang înalt și negociator în domeniul nuclear cu Iranul. „Iranul va rămâne în stare de război, pregătindu-se pentru un atac ulterior.”

Când Trump a semnat memorandumul de înțelegere cu Iranul pe 17 iunie la palatul francez de la Versailles, părea că cel mai mare obstacol ar fi convingerea criticilor americani că acesta nu era excesiv de generos față de Teheran.

Acordul promitea derogări de la sancțiuni pentru a permite Iranului să-și vândă petrolul, acces la miliarde de dolari din fondurile înghețate și perspectiva unui fond de 300 de miliarde de dolari pentru reconstrucția țării. Principala obligație a Iranului era să deschidă Strâmtoarea Hormuz traficului maritim și apoi să negocieze cu bună-credință cu privire la programul său nuclear.

Când, trei săptămâni mai târziu, la începutul lunii iulie, Iranul a început să tragă asupra navelor pe care SUA le ghida prin strâmtoare, acest lucru a luat SUA prin surprindere.

„Oamenii aceia foarte periculoși din Iran sunt bolnavi”, a spus Trump, care i-a numit pe liderii iranieni „gunoi”. „Ceva nu e în regulă cu ei.”

De fapt, Iranul urmărea o politică pe două fronturi. În timp ce diplomații săi urmăreau un acord de pace cu SUA, liderul iranian Mojtaba Khamenei lua măsuri pentru a pregăti aparatul de securitate pentru o confruntare extinsă care ar putea fi inițiată chiar de Teheran.

Intensificarea conflictului

Gardienii Revoluției au folosit calmul creat de memorandumul de înțelegere pentru a pune bazele unei colaborări cu milițiile aliate din regiune, în vederea intensificării atacurilor dacă va fi necesar, trimițând consilieri în Irak, Yemen și Liban pentru a discuta planurile, au declarat oficialii familiarizați cu recentele descoperiri ale serviciilor de informații arabe.

Informațiile, inclusiv comunicațiile interceptate, au arătat că Gardienii Revoluției au trimis comandanți în zonele controlate de Houthi din Yemen pentru a planifica o confruntare intensificată cu Arabia Saudită, în coordonare cu milițiile irakiene care sunt, de asemenea, susținute de Iran.

Gardienii Revoluției au supravegheat desfășurarea de rachete, arme navale și lansatoare de drone în poziții cu vedere spre Marea Roșie. De asemenea, au furnizat militanților yemeniți informații, liste de ținte care includeau porturi și instalații energetice saudite, precum și sfaturi privind protejarea împotriva represaliilor saudite, au afirmat oficialii.

Rezultatul a fost o serie de lupte care s-au intensificat până la sfârșitul lunii iulie. Rebelii Houthi au atacat forțele guvernamentale yemenite susținute de Arabia Saudită și au declarat că Strâmtoarea Bab al-Mandeb, care leagă Marea Roșie de piețele mondiale, este închisă pentru Arabia Saudită. Gruparea militantă a tras asupra navelor saudite, complicând eforturile regatului de a-și exporta petrolul și sporind riscurile legate de aprovizionare pentru piețele globale.

Cam în aceeași perioadă, Arabia Saudită a declarat că milițiile susținute de Iran din Irak au lansat atacuri cu drone asupra instalațiilor sale petroliere.

Gardienii Revoluției au amenințat statele din Golf că le vor distruge instalațiile energetice dacă SUA ar lovi obiective similare în Iran — mergând până la a trimite liste detaliate cu ținte individuale omologilor săi arabi, au declarat oficialii.

Iranul și-a intensificat, de asemenea, atacurile asupra trupelor americane. Teheranul a surprins SUA lansând cinci rachete balistice asupra Iordaniei în timpul unei pauze în conflict. Atacul a avut loc la două săptămâni după ce un alt atac iranian în Iordania a ucis trei militari americani.

Oficialii din Golf au devenit din ce în ce mai îngrijorați pe măsură ce au observat că amploarea atacurilor creștea, iar rachetele iraniene ocoleau sistemele de apărare americane și loveau ținte cu o precizie sporită în Iordania, Kuweit și Bahrain. Luptele s-au prelungit până în august, Iranul lovind șase nave ale Emiratelor Arabe Unite în ultimele două săptămâni, în timp ce acestea încercau să tranziteze Strâmtoarea Hormuz.

„Am profitat din plin de perioada de încetare a focului”, a declarat în iulie purtătorul de cuvânt al Gardienilor Revoluției, generalul de brigadă Hossein Mohebbi, într-un interviu acordat agenției de știri Tasnim, afiliată Gardienilor. „Ne-am consolidat capacitățile, am accelerat ritmul de producție a rachetelor și am îmbunătățit precizia acestora.”

Consolidarea aripii dure

În culise, Liderul Suprem Khamenei își poziționa forțele pentru o luptă mai agresivă, aliniind șapte lideri-cheie din domeniul securității pentru a conduce instituții militare și de represiune reorganizate, într-o restructurare care a fost dezvăluită acum o săptămână.

Numirile au venit însoțite de obiective agresive, care includeau înăsprirea lanțului de comandă militar, transformarea unei miliții ideologice într-o agenție de informații și accentuarea unei abordări ofensive.

Mohsen Rezaei, care a condus Gardienii Revoluției în timpul războiului cu Irakul din anii 1980, a fost numit secretar al celui mai înalt for decizional al Iranului, Consiliul Suprem de Securitate Națională, unde va fi reprezentantul lui Khamenei. În ultima săptămână, consiliul a blocat progresul unui acord privind deschiderea treptată a strâmtorii Hormuz.

Pentru a consolida securitatea internă, Khamenei l-a repus pe veteranul Hossein Taeb, un colaborator apropiat care a condus o represiune sângeroasă împotriva protestelor din 2009, la conducerea Basij. Liderul suprem i-a încredințat misiunea de a transforma forța de voluntari într-o „rețea populară de informații”, în urma a două războaie care au demonstrat cât de profund a fost Iranul penetrat de serviciile secrete israeliene.

Riscul protestelor interne

Consilierii guvernului iranian consideră că următoarea etapă a confruntării va depăși războiul convențional, incluzând încercări externe de a alimenta tulburări interne. Guvernul a reprimat brutal protestele legate de criza economică a țării din ianuarie și se teme că este doar o chestiune de timp până când deteriorarea continuă a situației sub presiunea SUA va readuce demonstranții în stradă.

Khamenei a consolidat, de asemenea, influența Gardienilor Revoluției asupra armatei regulate, unificând controlul celor două ramuri militare sub comanda generalului de brigadă Ali Abdollahi, un comandant superior veteran al Gardienilor Revoluției și lider militar care a susținut agresiv atacurile asupra statelor arabe care găzduiesc baze americane în jurul Golfului Persic.

Noul comandant-șef al Gardienilor Revoluției, Ahmad Vahidi – care își exercita neoficial funcția încă din martie – a fost numit oficial în această funcție și însărcinat cu „operațiuni ofensive puternice împotriva inamicului”, se preciza luni în decretul de numire. A doua zi, generalul Mohammad Reza Naghdi, consilier al lui Vahidi, a declarat că forța paramilitară trebuie să fie pregătită să desfășoare operațiuni pe teritoriul inamic.

„Promovarea lui Vahidi este în concordanță cu o conducere care pregătește aparatul de securitate pentru o perioadă de confruntare susținută, mai degrabă decât pentru o revenire la politica normală din timp de pace”, a declarat Saeid Golkar, expert în serviciile de securitate iraniene la Universitatea din Tennessee din Chattanooga.

Gardienii Revoluției  – o forță armată cu un efectiv de aproape 200.000 de oameni — a elaborat noi planuri pentru o escaladare suplimentară, inclusiv lovituri preventive, potrivit oficialilor iranieni și declarațiilor publice. Printre opțiuni se numără: sabotarea cablurilor de internet din Golful Persic, provocarea de tulburări politice în țări cu comunități șiite, precum Kuweitul și Bahrainul, și, potențial, chiar operațiuni terestre în Kuweit.

Kuweitul ia în serios aceste riscuri. La începutul lunii mai, micuțul emirat din Golf a declarat că forțele sale de securitate au interceptat șase soldați ai Gărzii Revoluționare care au folosit o barcă de pescuit închiriată pentru a debarca pe o insulă kuweitiană separată de Iran doar de o fâșie îngustă de teritoriu irakian. Unele personalități politice iraniene au sugerat că Gardienii Revoluției ar putea lansa raiduri terestre prin sudul Irakului dacă SUA ar amenința teritoriul iranian precum Insula Kharg.

Unii oficiali din Golf au afirmat că comportamentul recent al Iranului alimentează incertitudinea cu privire la relațiile cu vecinul mult mai mare și, recent, mai agresiv, după război. Aceștia spun că rămâne dificil să se evalueze amploarea pagubelor pe care SUA și Israelul le-au provocat capacităților Gardienilor Revoluției. Totuși, este clar că organizația nu a fost învinsă sau descurajată, iar controlul său asupra Strâmtorii Hormuz i-a consolidat poziția regională, au afirmat aceștia.

Această realitate a contribuit la determinarea statelor din Golf să susțină chiar și acorduri nefavorabile care ar recunoaște controlul iranian asupra strâmtorii, dacă acest lucru ar opri o escaladare suplimentară. Însă liderii regionali sunt tot mai frustrați de lipsa unor schimbări fundamentale în comportamentul Teheranului ca răspuns la eforturile diplomatice.

Conducerea iraniană, preocupată de securitate, au spus aceștia, pare să devină tot mai încrezătoare în cererile sale.

Mediatorii din cadrul negocierilor au declarat că diplomații iranieni au convenit la începutul lunii asupra unui acord cu Oman pentru stabilirea și supravegherea rutelor prin Hormuz, care ar duce la redeschiderea treptată a strâmtorii. Aceste eforturi au fost blocate de Garda Revoluționară, care a reluat atacurile asupra navelor.

În contextul blocării negocierilor și al faptului că Iranul nu renunță la escaladarea conflictului, Trump a luat o poziție de așteptare pentru a vedea dacă presiunea economică exercitată de sancțiuni și de blocada Marinei va înmuia poziția Iranului, au declarat oficiali americani.

Însă liderii iranieni sunt profund sceptici cu privire la motivele lui Trump și se îndreaptă către o economie de supraviețuire menită să le permită să reziste.

Persoane apropiate principalilor negociatori iranieni au avertizat că discuțiile de pace ar putea fi doar un interludiu înaintea unor noi conflicte. Mehdi Mohammadi, consilier strategic al negociatorului-șef iranian Mohammad Bagher Ghalibaf, a descris marți impasul actual drept „liniștea dinaintea furtunii”.

Într-o postare anterioară pe rețelele sociale, Mohammadi a afirmat că printre factorii care alimentează continuarea conflictului se numără un „proiect generațional de răzbunare sângeroasă” pentru uciderea Liderului Suprem Ali Khamenei, tatăl lui Mojtaba, în primele atacuri ale războiului.

„Națiunea iraniană mai are încă multe conturi de reglat cu Trump”, a spus Mohammadi, care este și membru al echipei de negociatori iranieni. „Iranul este pregătit pentru marea confruntare.”